Author: toniberbece

I-a șoptit Pământului, dacă ar fi strigat am fi rămas mult mai puțini decât acum, faptul că ne vrea bine la suflet ca să putem fi bine și în trup, ne-a șoptit că în ultimul timp am fost preocupați doar de pântec, de plăceri stricate și de a-L sfida pe Dumnezeu, distrugându-i ordinea familiei, a pământului și chiar a Bisericii. Ne-a șopotit că ne mai dă o șansă de a ne întoarce cu inima spre El, înainte de a judeca Pământul cu Judecățile acelea apocaliptice de le-am văzut și prin filme.

I-a șoptit că ne-am făcut idoli din orice, din sport, din mâncare, din călătorii, din case si masini, din trupurile noastre si ale altora și că închinându-ne la acești idoli am devenit egoiști, am devenit carnali, până într-acolo încât am aruncat veșnicia la gunoi, crezând că ne putem permite să ne jucăm de-a Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a pus pământul pe pauză și i-a zis să stea. De aceea ne-a închis în casele noastre și ne-a blocat pe noi cu noi, pentru a medita la cine suntem, pentru a descoperi ce suntem și pentru a realiza că e ceva mai mare decât noi, anume Dumnezeu.

I-a șoptit Pământului că am devenit atât de răi și infatuați, atât de mincinoși și hulitori încât în loc să ne dăm mână cu mână pentru a trece mai repede și cu bine prin această încercare, în loc să ne uităm în sus spre Dumnezeu, noi am continuat cu aprobarea de păcate spurcate și apoi ne-am împovărat semenii de multe ori cu “scheme” neeficiente, cu prețuri la măști, teste peste teste, i-am obligat să se medicamenteze cu forța, deși mulți n-au simțit sau nu le-a permis fizicul să o facă. I-a șoptit că sunt printre noi destui care profită de orice criză pentru a ne exploata, am văzut astfel că nimeni nu ne iubește cum ne iubește Tatăl Ceresc. Am ajuns să spunem ca Psalmistul David: “Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor (2 Samuel 24:14)! I-a mai șoptit că nu mai e mult și că totul se va termina, iar cei L-au ales vor continua cu El într-un loc nou și imposibil de descris în cuvinte.

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Samson s-a căit după ce a irosit puterea Duhului Sfânt în brațele unei prostituate. S-a căit având ochii scoși și fiind sub batjocura filistenilor, hulitorilor de Dumnezeu. Însă Tatăl Ceresc nu l-a abandonat, ci i-a primit lacrimile, dându-i putere pentru cea mai importantă victorie din viata lui. Cea mai mare biruință din viata ta poate veni chiar după cea mai mare perioadă de cădere și răzvrătire, asta ne spune Samson.

David s-a căit de preacurvia cu Bat Șeba si de uciderea soțului ei, Urie, a plâns amarnic după ce Dumnezeu l-a mustrat și l-a scos din adormirea și “vraja” păcatului. Însă, după vremuri de reabilitare, a ajuns dintr-un infidel criminal din nou preaiubitul lui Dumnezeu, om după inima Lui. Așadar, harul nu te ucide, nu te duce spre o condamnare definitivă, ci dacă îl primești te restaurează. Poți fi din nou preaiubitul Domnului, chiar după o cădere rușinoasă, asta dacă răspunzi vremii cercetării tale.

Petru s-a căit de trădarea lui, căci de trei ori s-a lepădat de Hristos chiar blestemându-se că nu-L cunoaște pe Mântuitorul, însă după lacrimi amare și după întoarcerea la Hristos, acesta a fost reabilitat și făcut capul Bisericii. Hristos i-a încredințat mieii, oițele și oile Bisericii, dar a făcut din inima unui trădător, o inimă plină de Duhul Sfânt, iar la predicile lui îndrăznețe se întorceau oamenii la Hristos cu miile. Poți fi un mare propovăduitor al adevărului, chiar după o vreme de trădare si negare a lui Hristos în viața ta, dar si lacrimile de căință trebuie să fie la fel de fierbinți ca ale lui Petru, iar reîntoarcerea la fel de hotărâtă și consecventă.

Așadar, Biblia e plină de oameni restaurați, Dumnezeu nu-și irosește nicio șansă de a-și reabilita copiii. El e credincios și așteaptă un “Iartă-mă!” chiar și din ultima suflare a vieții. Urechea Lui este lipită mereu de respirația si de inima noastră pentru a declanșa toată puterea Duhului Sfânt de înnoire și reabilitare când șoptim un sincer: “Salvează-mă!”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu te gândi cu îngrijorare! Îngrijorarea pleacă din minte, începem să ne facem scenarii că nu vom avea să le dăm copiilor bani de buzunar, de școală, că n-avem să le dăm de nunți și de case. Dar tu când ai plecat de acasă cine ți-a dat? Oare Dumnezeu care te-a purtat prin lumea aceasta ca printr-un pustiu unde a făcut să țâșnească apa binecuvântării de unde nu te așteptai nu este același si pentru copiii tăi? Nu lăsa gândurile îngrijorării să se frământe cu grămada în interiorul tău, spulberă-le mereu cu cuvintele: “Domnul va purta de grijă!”

Nu te uita cu îngrijorare! Adesea învingem gândurile îngrijorării, dar când ne uităm la știri și vedem ciumă și vești de războaie, când ne uităm la facturi și la prețurile de pe raft sau de la combustibil adesea ni se inundă din nou inimile cu îngrijorare. Atunci privește spre Cuvântul Domnului și vei găsi cea mai tare știre: “până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).

Nu te purta cu îngrijorare! Adesea ne lăsam manipulați de îngrijorare și devenim irascibili, țipăm din nimic la soție/soț pentru că ne lăsam frământați de griji, adesea nu știm să trăim bucuroși în prezent pentru că ne gândim cu îngrijorare la viitor. Ne furăm bucurii, concedii, lucruri necesare pentru că strângem pentru zile negre, astfel trăim mereu într-un viitor sumbru, nenorocindu-ne prezentul în care ne aflăm. Învață să te bucuri având un Dumnezeu care va pune înapoi în punga din care iei, care va face să fie mereu ulei și făină în vase.

Da, îngrijorarea este un păcat care ne distruge trupurile cu stres, care produce boli, sufletele cu amărăciune, care ne face oameni urâcioși și duhul cu lipsă de încredere într-un Dumnezeu bogat și mare. Alungă păcatul îngrijorării din tine și trăiește prin credința în Hristosul care îmbracă frumos crinii și care hrănește vrăbiile și care te vede mai prețios decât crinii și decât toate vrăbiile la un loc.

Cu prețuire;
Toni Berbece