Skip to main content

Ați nenorocit lumea prin porunci, iar acum vreți să o refaceți prin propuneri…

Am văzut de curând o propunere din partea unei “organizații”, care s-a făcut stăpână peste noapte peste toată lumea si la care guvernele lumii se închină orbește, cum că ar trebui să nu se mai țină cont de “pașapoarte verzi” ca să se călătorească. Au impus “pașapoartele verzi” cu forța, au fost nenorociți sute de mii de oameni care si-au pierdut locurile de muncă, nu mai vorbim de concedii anulate sau făcute cu stresul trecerii pe roșu a țărilor vizitate, nu mai vorbesc de stresul “carantinării”, iar acum vin cu “propuneri”. Păi ați nenorocit economia lumii cu porunci si acum veniți cu propuneri? De ce nu sunteți la fel de vehemenți și disperați în a ne reda libertatea, la fel ca atunci când ne-ați luat-o.

E interesantă vehemența cu care ați făcut greșeli, dar jenantă atitudinea prin care v-ați făcut că plouă când a trebui să vă cereți iertare, este interesantă vehemența și siguranța cu care ne-ați promis că ne salvați defintiv dacă ne medicamentăm cu “zeama” voastră “fermecată”, iar acum cu sfială ne spuneți că ne trebuie “n” update-uri și că nici acestea nu sunt chiar o soluție. Cu vehemență ne-ați pus paznici la magazine care să ne scaneze, ați făcut gardienii planetei din toți pensionarii noștri angajați la firme de pază, iar acum nu-i mai scoateți de pe la porți. Au ajuns firmele de pază exact ca paznicii de la porțile ghetourilor. Ne milogim de ei să ne ofere un strop de libertate când aceasta ne “expiră”, de zici că doar ei s-au născut liberi, iar noi suntem sclavi.

Așteptăm urgent să ne redați libertatea si să vă corectați greșelile cu aceeași vehemență cu care le-ați făcut. Nu se poate și nu vom mai tolera să ne dați porunci prin care să ne duceți într-un “sclavagism planetar”, iar apoi când e vorba de libertate să dați cu sfială propuneri. Ați încurajat guvernele lumii să facă din proprii cetățeni “sclavi”, iar acum dați din coate când nu mai vor să-si retragă legile sclaviei. Cât credeți că vă vom mai tolera, pe voi “organizații ale robiei”? Veți fi judecați în Cer și pe Pământ pentru ceea ce faceți!

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece

Cine dezleagă de cununii legate și de blesteme aruncate?

A venit o tânăra la Biserică spunându-mi că o vrăjitoare i-a spus mamei ei despre ea că are cununiile legate, motiv pentru care nu se poate căsători. Dar tânăra nu a vrut să meargă cu mama ei la vrăjitoare, ci a striga prin rugăciune la Dumnezeu și a cerut să o îndrume. Pe YouTube i-a apărut o mărturie, de la Biserica Profides, a unei tinere care a fost eliberată de vrăjile făcute (mărturia: Exorcizare între mit si realitate). A căutat adresa Bisericii și când a juns, fix despre acest subiect vorbeam, înțelegând clar că Biserica lui Hristos e locul în care să fie dezlegată și nu tot la “diavolul” prin care a fost legată. E culmea să mergi la cel ce te-a nenorocit ca să îți facă bine mai apoi. Diavolul doar junghie și prăpădește, cum a spus Hristos, și apoi te minte că tot el te poate vindeca. E ca si cum s-ar duce oaia la lup pentru masaj terapeutic sau recuperare.

Apoi aseară, la slujba de la Cluj, a venit un cuplu care nu poate să facă copii special pentru a ne ruga împreună, Dumnezeu arătând de multe ori că poate dezlega pântecul celei sterpe. El mi-a spus că pe când era mult mai tânăr a mers la o ghicitoare sa-i ghicească în cărțile de tarot, dar când a ieșit de acolo tremura carnea pe el știind că l-a întristat pe Dumnezeu, efectiv era zdrobit în cugetul lui. A strigat in rugăciune si a zis: “Niciodată Doamne să nu mă mai lași să ajung la vreo vrajitoare!” Mai târziu mama lui i-a zis că-l duce la un soi de “preot”, dar era de fapt un vrăjitor, când să intre în camera, lui “preotul” a strigat: “El n-are ce caută aici!” Legământul pe care-l făcuse cu Dumnezeu că nu va mai intra la vrăjitoare/vrăjitor avea mare putere. Astfel Dumnezeu l-a ferit.

Am înțeles de aici că chiar azi România este plină de ceea ce-l întristează si chiar mânie pe Dumnezeu, anume de vrăjitorie. Românul e uneori cu un pas in Biserică și cu un pas în vrăjitorie. De fapt românul caută vrăjitoria pentru că vrea răspunsuri și soluții la crizele din viata lui, dar fără pocăință, fără a trai cum Hristos dorește. Diavolul nu cere pocăință ca să te ajute, dar de fapt nici nu te ajută, ci cu o mână pare că îți dă și cu zece îți ia. Pe când Hristos ne zice: “Du-te și să nu mai păcătuiești!” Ne ajută, dar ne cere schimbare pentru a nu ajunge din nou sub legăturile demonice care ne-au nenorocit. Tu ce alegi? Vrăjitoria Diavolului, care promite vindecare și dezlegare, dar mai mult leagă? Sau eliberarea de sub orice blestem, pe care Hristos o oferă spre schimbarea ta într-un om curat și nou? Vom scăpa de vrăjitorie când vom fi creștini autentici, atunci Diavolul acesta va fugi de la noi și nu va mai avea nicio putere, fiind mereu dat pe față!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Text: Deuteronom 18:10-13

Ce am învățat până la 36 de ani

Am învățat că nimeni nu te poate ucide atât timp cât Dumnezeu are un plan cu tine. Mama, pentru că nu-L cunoștea pe Hristos, a vrut să mă avorteze, chiar și-a făcut o injecție ca să mă elimine. Dar Dumnezeu m-a ținut acolo plin de viață. Apoi mama a început să meargă la Biserică, unde m-a dus și pe mine și pe frații mei. Acolo am învățat că a noastră credință este cea mai mare comoară, că banii și bogățiile lumii nu se compară și nu pot înlocui forța credinței care mută munții. Am ieșit de la părinți din casă cu un rucsac, dar cu o comoară mai mare decât tonele de aur ale lumii. N-aș da credința pe bogățiile șeicilor.

Am învățat că Dumnezeu își comunică planurile lui chiar și celor mici, la vreo 7 ani Dumnezeu mi-a vorbit despre faptul că voi fi predicator, am avut o viziune cu un domn îmbrăcat in costum vorbind de la un pupitru. Am știut că eu sunt acela și m-am ținut de planul lui Dumnezeu pentru mine. Apoi El a continuat să-mi vorbească în fel și chip, prin vis, viziuni, gânduri și multe alte modalități. Tot ce mi-a vorbit până acum s-a împlinit. Așadar, am învățat că Dumnezeu vorbește și azi cum i-a vorbit lui Samuel încă din copilărie până când l-a luat acasă. Nu, nu gura lui Dumnezeu a tăcut, ci urechile multora s-au înfundat cu gunoaiele lumii.

Am învățat că nu Dumnezeu visează prea puțin pentru noi, ci că noi nu vrem să credem tot ce “visează” El. Când mi-a pus in inima pe când aveam 29 de ani că trebuie să deschid o Biserică în București, mi-a fost așa de greu să-L cred că voi reuși, pentru că în jurul meu toți îmi vorbeau despre faliment. Însă am ales să-L cred doar pe El și să-L ascult doar pe El. Azi mă bucur să văd o comunitate în București de aproximativ 600 de oameni prezenți duminică la slujbă și cred că anul acesta vom depășii 1000, plus mii de oameni schimbați de la distanță prin hrana pusă de Dumnezeu în această lucrare sfânta. De asemenea Hristos a pus scânteia Duhului prin noi și in comunități din Paris, Lupeni, Brasov și Cluj si vor urma multe alte lucrări minunate. Așadar, am învățat că Hristos este suficient să reușești, chiar dacă toți sunt împotriva ta, chiar dacă toate resursele sunt la El și nimic în mâna ta. Credeți-L pe cuvânt, avem un Dumnezeu așa de mare!

Va iubesc pe toți si va mulțumesc pentru urări!
Cu prețuire,
Toni Berbece