Category: Fără categorie

După 7 ani de rugăciune, după 7 ani de post, după 7 ani de speranță si încredere, după 7 ani in care am spus ca ne vom închina pe stadioane, iată ca a sosit vremea sa ne închinăm pe cel mai mare stadion din România. Dumnezeu e atât de mare încât a pregătit oamenii potriviți la locul potrivit. Administratorii de la stadion mi-au spus că așteptau de mult să se organizeze si un eveniment religios, deoarece ei au văzut cum la Roterdam 60.000 de oameni s-au închinat pe stadion înaintea lui Hristos indiferent de eticheta religioasă. Se intrebau când se va întâmpla si la noi si s-au bucurat ca se va întâmpla curând.

Domnii din comisie mi-au spus cu credință: “Veți fi peste 20.000 de mii!” Altcineva din administratie mi-a spus: “Voi veți umple stadionul acesta pentru ca puteți, fotbalul nu prea o mai face, dar credinta in Dumnezeu poate!” Așadar, am văzut inimi deschise, porți deschise, trebuie doar ca noi sa ne mobilizam si sa arătăm că, cu adevărat, credinta din Romania e mai înflăcărată ca oricând, ca suntem gata sa dam mâna cu mâna sa ne smerim înaintea lui Dumnezeu, sa-I chemam Numele pentru a veni vremuri de înviorare. Doar Dumnezeu mai poate salva România de destrăbălare, de faliment, de război si de orice rău. Așadar, hai si tu pe 15 Aprilie, de la ora 17:00 sa vezi cu ochii tai cea mai mare adunare publica creștina din România. Va fi un moment istoric care va declanșa o trezire spirituală la nivel național, iar din aceasta trezire fiecare instituție, fiecare biserica, fiecare cetățean al acestei tari cu credința in Dumnezeu va fi binecuvântat!

Intrarea Liberă – Sa vii mai devreme pentru locul cel mai bun (Așezarea scenei va fi in zona VIP). Revin cu detalii de intrare si parcare in alta postare.

Cu prețuire,
Toni Berbece

M-am născut într-o familie, care, in cele din urma, a ajuns să numele șase copilași, eu fiind al doilea, așadar a trebuit să am grija de frații mai mici. Am spălat scutece (nu prea existau “pamperși” ca acum), am făcut sute de biberoane de lapte, am stat cu frații mai mici cu orele pe afară supraveghindu-i, pe doi dintre ei chiar i-am înțărcat. Apoi, tata, lucrând in constructii, pe noi, băieții mai mari, ne trezea aproape în fiecare sâmbătă destul de devreme (duminica mergeam la Biserică) si ne ducea pe șantier, unde mai aveam de chituit câte o baie, de făcut curat sau de cărat moloz.

Am ajuns la facultate, iar în timp ce colegii mei primeau de acasă si mâncărică și bănuți și laptopuri, eu primeam de la Dumnezeu câte “o lucrare”, adică un șantier, pe care să-l fac ca să am bani. De multe ori mă întrebam de ce nu-mi pică si mie in traista ca altora. Așadar, ziua eram la cursuri, după cursuri fugeam să dau glet, mă vedeam seara cu iubita în oraș si noaptea învățam. N-am picat niciun examen si am terminat licența cu o nota excelentă, slavă Lui. Apoi am continuat munca in constructii până când soția a terminat facultatea de medicină dentară, iar eu am ajuns pastor.

Ajuns pastor, nu veneam cu Biblia la subțioară si nu urcam direct la amvon, ci făceam curat, puneam scaunele, aranjam instrumentele muzicale, apoi urma slujba pe care o începeam de cele mai multe ori transpirat si cu brațele amorțiți de treabă. Apoi, după slujbă, continuam cu curățenia si strânsul instrumentelor (nu era spațiul nostru). Am realizat că în viata dacă vrei să ai un succes trainic si câștigat cu propriile mânuțe, trebuie sa muncești de mic. Am realizat că nu pe lene se construiesc cariere, nici doar pe banii părinților (sunt succese false), ci din hărnicia ta trebuie sa duci mai departe viața așa cum ai primit-o. Moise nu a fost chemat din palatul lui Faraon, ci de la turma socrului, David n-a fost luat rege de pe șezlong, ci de la oi, Ilie nu l-a găsit pe Elisei sub umbreluță, ci la coada boilor cu care ara, chiar si Apostolul Pavel era neobosit in prigonirea creștinilor, de aceea cred că Dumnezeu a zis: “Am nevoie de hărnicia, evlavia si ambiția acestui om!” Așa l-a făcut Apostol al lui Hristos, din Apostol al Diavolului. Nu sta cu gura căscată doar in telefon, pune mâna si fă ceva cu viața ta! Fii harnic si vei reuși!

“Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.” – 2 Tesaloniceni 3:10-12

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mama ne-a crescut pe toți șase frații în teamă sfântă de Dumnezeu, ea ne aduna pe toți de la mic la mare( nu conta ca cei mai mari aveau intre 16 si 19 ani) ne citea din Biblie, apoi cei care știau să citească citeau si ei, apoi ne rugam pe rând, după care ne rugam cu toții de se încingea casa de rugăciunile noastre, după care mama scotea cartea de cântări si ne cânta cele mai frumoase cântece. Cântam si noi cu ea si ne bucuram de imnuri creștine superbe, după care incepeau discuții despre tot felul de teme, puneam întrebări si discutam tot ce ne tăia capul. Așa am crescut si niciunul dintre noi nu s-a lepădat de Hristos, chiar dacă alunecări au mai fost.

Sunt in vacanța cu familia si in fiecare seara închidem telefoane, televizoare, internet si orice ne-ar putea distrage atenția, iar Gabriela începe sa ne citească din Scripturi (are o voce minunata de povestitor profesionist), ne oprim si analizam versetele care ne atrag atenția, apoi învățam pe de rost versetele de aur (avem versete învățate din toate vacantele noastre sau din fiecare luna), după care ne rugam pe rând si apoi cu toții. Am stabilit motive înalte de rugăciune, am cerut ca anul acesta sa vedem cel puțin 2000 de oameni întorși la Hristos prin lucrarea încredințata nouă, am cerut ca Paștele sa-l putem face pe un stadion cu mii de oameni, am cerut ca la Marșul Apărătorilor Credinței sa vina peste 30.000 de oameni, iar cu mic si mare am rostit cu credința aceste cereri.

Dragi părinți, vă garantez că dacă veți proceda așa nici divorțul, nici lumea, nici Diavolul însuși nu va putea să vă smulgă familia din brațele lui Hristos. Dacă avem famili dezbinate, dacă copiii noștri fug in lume si nu mai vor să audă de Hristos, dacă picam in ghearele deznădejdii si in tot felul de capcane, este si pentru ca ne lăsam furați de cel mai important timp, timpul nostru cu Dumnezeu. Nu-i târziu sa-ți aduni familia, nu-s copiii prea mari să ii înveți sa se roage si să le vorbești din Scripturi, nu contează ca soțul sau soția nu vin cu voi in părtășie, fa-o cu cine vrea din casa ta si vei vedea biruințe mari!

Cu prețuire,
Toni Berbece