Category: Fără categorie

Mama ne-a crescut pe toți șase frații în teamă sfântă de Dumnezeu, ea ne aduna pe toți de la mic la mare( nu conta ca cei mai mari aveau intre 16 si 19 ani) ne citea din Biblie, apoi cei care știau să citească citeau si ei, apoi ne rugam pe rând, după care ne rugam cu toții de se încingea casa de rugăciunile noastre, după care mama scotea cartea de cântări si ne cânta cele mai frumoase cântece. Cântam si noi cu ea si ne bucuram de imnuri creștine superbe, după care incepeau discuții despre tot felul de teme, puneam întrebări si discutam tot ce ne tăia capul. Așa am crescut si niciunul dintre noi nu s-a lepădat de Hristos, chiar dacă alunecări au mai fost.

Sunt in vacanța cu familia si in fiecare seara închidem telefoane, televizoare, internet si orice ne-ar putea distrage atenția, iar Gabriela începe sa ne citească din Scripturi (are o voce minunata de povestitor profesionist), ne oprim si analizam versetele care ne atrag atenția, apoi învățam pe de rost versetele de aur (avem versete învățate din toate vacantele noastre sau din fiecare luna), după care ne rugam pe rând si apoi cu toții. Am stabilit motive înalte de rugăciune, am cerut ca anul acesta sa vedem cel puțin 2000 de oameni întorși la Hristos prin lucrarea încredințata nouă, am cerut ca Paștele sa-l putem face pe un stadion cu mii de oameni, am cerut ca la Marșul Apărătorilor Credinței sa vina peste 30.000 de oameni, iar cu mic si mare am rostit cu credința aceste cereri.

Dragi părinți, vă garantez că dacă veți proceda așa nici divorțul, nici lumea, nici Diavolul însuși nu va putea să vă smulgă familia din brațele lui Hristos. Dacă avem famili dezbinate, dacă copiii noștri fug in lume si nu mai vor să audă de Hristos, dacă picam in ghearele deznădejdii si in tot felul de capcane, este si pentru ca ne lăsam furați de cel mai important timp, timpul nostru cu Dumnezeu. Nu-i târziu sa-ți aduni familia, nu-s copiii prea mari să ii înveți sa se roage si să le vorbești din Scripturi, nu contează ca soțul sau soția nu vin cu voi in părtășie, fa-o cu cine vrea din casa ta si vei vedea biruințe mari!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Primii ucenici mergeau pe strada, la lucru, la Templu, în piețe cu un scop precis, acela de a le vorbi oamenilor despre Hristos, nimeni nu se întorcea acasa fără o mărturie a unui om salvat, care să nu vina cu ei și să nu zică: “Îl vreau si eu pe Hristos al vostru!” Astăzi câți creștini ies zilnic din casă cu scopul de a le vorbi celor pierduți despre Hristos? Câți mai plâng pentru sufletele pierdute? Leonard Ravenhill a plâns după o slujbă că doar 70 i-au spus “da” lui Hristos. Johnatan Edwards a predicat despre Iad încât oamenii se țineau de stâlpii Bisericii că simțeau că alunecă spre pierzarea veșnică, unii ziceau că au simțit chiar miros de fum si pucioasă. Tu despre ce le vorbești oamenilor? Palavre sau despre Hristos?

Primii ucenici scoteau draci, ii vedeau in oameni, știau cu ce sunt legați, se opreau din mers si mustrau efectiv demonii care-i lăsau pe oameni in pace (citiți cazul ghicitoarei din Efes – Fapte 19). Primii ucenici aveau autoritate asupra duhurilor necurate, eliberările oamenilor erau la ordinea zilei, nimeni nu se întreba dacă mai au autoritate sau dacă trebuie să mai facă asta. Nu aveau “programe standard”, ci slujbele se țineau oriunde apucau, oriunde găseau o șansă și acolo aveau loc minuni, exorcizări si convertiri (vezi întâmplarea din Samaria – Fapte 8 ). Ce legătura mai avem noi azi cu acei ucenici? Oare nu trăiesc majoritatea creștinilor de azi un creștinism fals? Doar programe fără putere, exact cum zicea Apostolul Pavel, au o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (1 Timotei 3:5).

Primii ucenici erau scufundați în Duhul Sfânt, astfel că în rugăciunile lor păreau beți, îmbătați de Duhul Sfânt (vezi Fapte 2), atât de beți păreau încât Apostolul Petru a ieșit la poporul care ii batjocorea si le-a explicat ce s-a întâmplat cu ei, iar in urma acelei predici alte 5000 de persoane L-au primit pe Hristos si au fost botezați, atât în apă (la vârsta maturității) cât si cu Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a trebuit să scrie explicații despre vorbirea in alte limbi tuturor Bisericilor, pentru că prioritatea lui era ca Bisericile să fie umplute cu Duhul Sfânt. Le îndemna să vorbească in alte limbi (ca împuternicire a omului interior – Vezi 1 Corinteni 14) si mai ales să proroceasca. Ce legătură mai are Biserica de azi cu cea de atunci? Azi unii se asigură tocmai contrariul, că nu mai e nimeni botezat cu Duhul și să nu care cumva să vorbească ucenicii lor în alte limbi sau să creadă în minuni. Azi e mult circ, multă mortăciunea, multă gargară ieftină din partea unora însemnați cu fierul roșu în cugetul lor, care n-au pic de autoritate si putere, iar de discursurile lor râd si dracii.

Ce legătura mai avem cu primii ucenici? Caută în Cartea Faptele Apostolilor din Biblia ta si analizează singur.

Cu prețuire,
Toni Berbece

📌 9 ani am așteptat prima mașina, am muncit, m-am rugat, am cerut chiar cu lacrimi, am așteptat o oportunitate care nu mai venea, am ajuns sa îmi doresc orice, doar să pornească. M-a zdrobit mult Dumnezeu, iar apoi mi-a dăruit prima mașina, care a venit chiar printr-o minune. Cineva mi-a dat-o in rate după cum am putut să i-o plătesc, am știut că Dumnezeu i-a sensibilizat inima, pentru că prima oară m-a refuzat.

📌 11 ani am așteptat să locuiesc doar cu familia mea. In tot acest timp Dumnezeu m-a învățat lecția tăcerii, a răbdării, a conviețuirii cu alții, a împărțirii, a iertării, iar apoi mi-a permis sa ma mut cu soția si cu cei doi copii singuri intr-un apartament. Recunosc ca am avut nevoie de cei 11 ani, sa iasă din mine tot ce la mama acasa mi-am permis sa fac sau sa nu fac. In 11 ani am învățat școala vieții mai mult decât oriunde.

📌 9 ani am așteptat o Biserica pe care sa o pastoresc. In facultatea de Teologie si câțiva ani după aceea am făcut naveta către un sat unde uneori predicam la doar 4-5 persoane, fără Live-uri, fără echipe de inchinare, fără seri de tineret, ci majoritatea câțiva bătrânei pentru care ma bucurăm sincer, mi-au fost simpatici si îmi sunt. Dumnezeu m-a ținut acolo până am înțeles că trebuie să slujesc la fel de bine 1 sau 100, 10 sau 1000.

Așadar, pentru orice binecuvântare Dumnezeu a avut grija să mă smerească zdravăn, n-a lăsat niciodată pe umerii mei o binecuvântare care sa-mi frângă spatele, ci m-a antrenat bine. Pentru fiecare bucurie personală, a trebuit sa plâng înainte cu văduva, cu orfanul sau cu sărmanul. Pentru că doar așa poți sa faci față binecuvântările, altfel, cum zicea Toma Aquino, mai mulți se pierd în belșug decât în sărăcie. Un crestin trebuie să știe sa trăiască si in belșug si in sărăcie, ca Diavolul sa nu-l poată ispiti nici in una, nici in alta: “Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. Pot totul prin Cristos, Care mă întărește (Filipeni 4:11-13). Nu, nu belșugul sau sărăcia definesc relația mea cu Hristos, ci iubirea pe care i-o port nebunește, oriunde, oricând si în orice stare!

Cu prețuire,
Toni Berbece