Category: Fără categorie

Vine o zi în care ți se scârbește de lucrurile pentru care L-ai vândut pe Hristos, așa cum a făcut si Iuda Iscarioteanul. Iuda a aruncat banii vânzării, i se făcuse scârbă de ei, apoi s-a dus si s-a spânzurat pentru că atunci când vine scârba de lucrurile acestea pământești rămâi gol si in depresie dacă nu-L ai pe Dumnezeu.

Citesc zilnic știri despre oameni care s-au scârbit de droguri, de alcool, de curvii si prostituție, de chefuri si cluburi, de anturaje stricate si de tot ce e drăcesc, iar când aceștia se satură nu mai găsesc nimic de făcut, iar Diavolul îi minte că dincolo nu mai există viață, ca se termina totul cu o supradoza, cu o coma alcoolica, cu o sinucidere. Însă după moartea aceasta abia începe adevarata trăire. Dacă aici avem o vreme, dincolo totul e fără pauză. Dincolo nu exista sinucidere, aici avem un trup cărui putem sa-i luam aerul, dar sufletul nu ai cum sa-l omori.

Vine o zi in care ți se scârbește de toate în câte ai investit fără Dumnezeu, cum Solomon spunea că a avut parte de tot ce se putea obține pe pământ, însă totul a fost doar deșertăciune si goană după vânt. Solomon încheie cartea înțelepciunii, cartea Eclesiastul, spunând: “Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:13-14).

Predicam aseară despre doi pomi, fără Hristos, Iuda s-a suit în pom si s-a spânzurat, cu Hristos, Zacheu s-a dat jos din pom si a trăit o viață din abundență. Tu ce vei face cu pomul vieții tale?
Tu unde te duci si cu ce rămâi când ți se scârbește de pământ?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ne-am încreștinat, vrem din creștinism cât mai multă odihnă, ne credem deja in Cer si nu mai vrem prigoniri si lacrimi, însă până la odihnă uităm ca vom fi prigoniți chiar de cei ce se cred “creștini” atunci când vrem sa fim cu adevărat ca Hristos. Uităm de foamea Mântuitorului si a ucenicilor, când ziua de odihna i-a prins atât de obosiți si flamanzi pentru a face ucenici, încât frecau grâul din câmp în palme si-l mestecau ca pe gumă, iar pe deasupra erau si batjocoriți de fariseii care vedeau compatibil creștinismul cu păcatul. Nimeni nu se naște crestin, iar ca oamenii să ajungă creștini trebuie să alergăm cu Scriptura după ei cum alerga preotul din vechime între oameni si altar, alerga si cu câte un miel în spate, ca să le ispășească păcatele, însă azi trebuie să alergăm cu Hristos până facem foamea ca ucenicii, după acele suflete pierdute. Hristos ni se va adresa cu “blestemaților”, dacă facem din odihna lui un motiv de a lenevi până când El va reveni. Cu cine ai vorbit azi despre Hristos?

Ne-am încreștinat, vrem să ne încuiem în Biserici în liniștițe, vrem să facem colibi ca Petru pe munte cu Hristos, vrem să fim izolați in pace ca pe muntele Athos, dar vrem si cât mai multe convertiri, însă oamenii nu se întorc la El dacă nu alergăm după ei cum a alergat Filip după carul Famenului pe o climă de 40 de grade, prin nisip si praf, gâfâind si întrebându-l dacă înțelege Biblia. Azi nouă ne e rușine să facem o rugăciune înainte de masă, e tara 98% creștină, dar dacă te duci in Mall in zona restaurantelor din mii de oameni care mănâncă nu-l vezi pe unul să împreuneze mâinile si sa zică un: “Multumesc, Doamne!” Dar de pozat mâncarea si pus pe Instagram vei vedea cu sutele. Am înlocuit rugăciunea cu lăudăroșia. Nu mai purtăm Bibliile cu noi că ne e rușine, in timp ce copiii noștri fac pact cu Diavolul ca nu știu cât de periculos e.

Ne-am încreștinat, vrem să avem copii cuminți precum îngerii în timp ce-i drăcuim si nu le spunem nimic de Hristos. Vrem să avem soții loiale, in timp ce nechezăm precum caii în călduri după nevestele altora. Vrem in aceeași zi si slujbe la Biserică, dar si “slujbele Diavolului” la restaurante cu manele si beții. Vrem și cu acatistele la preot, dar si cu blestemele la vrăjitoare. Vrem in biserici cu fusta crăpată până la lenjerie, dar noi o “cinstim” pe Feciora Maria. Vrem si cu Parascheva si cu Untold-ul. Vrem beneficiile si onoarea lui Hristos, dar ne plac faptele si viclenia lui Satan. Ne lăudăm cu crucea, dar pupăm șarpele in botic. De aceea curând va veni Antihristul, lucrarea rătăcirii pentru cei ce iubesc păcatul si îneacă Adevarul in nelegiuire.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Marele John Taylor a spus o replica cu mare tâlc în 1631 când foarte multe familii, ca si azi, se destrămau din cauza unei vorbiri obraznice, din cauza certurilor, iar acest scriitor le-a recomandat femeilor să-si folosească mai mult acele de cusut si de brodat, decât limbile. Eu le-as spune tuturor oamenilor, bărbați si femeie deopotrivă, folosiți-vă acele să coaseți relații între voi, folosiți “acele timpului” să va plimbați, să aveți discuții lungii, să va țineți de mâna îndelungat la orice vârstă, aceste ace leagă relațiile pentru totdeauna.

Folosiți acele dărniciei, ascultați dorințele mărunte ale partenerilor voștri si surprindeți-i cu mici daruri, după cum spunea Richard Wurmbrand: “Căsniciile mari se întrețin cu atenții mici!” O floare rupta chiar de pe câmpul pe care-l traversezi cu mașina spre casă, un mac sau o lalea, un trandafir luat de la florăria din colț, sunt ace care coase și nu doar care înțeapă.

Unii au ace care doar înțeapă, alții au ace care leagă. Generalul Marinei Britanice, Howard off Effingham, a salvat Anglia de la invazia Spaniei din 1588. După marea victorie a comandat câteva broderii înalte de 4,5 metri si late de 9 metri, pe care le-a plătit cu 87 de salarii din vremea respectivă. A considerat că merită o avere să păstrezi în memoria ta și a tuturor marile victorii, eșecurile nu le-a brodat nimeni niciodată.

Așa si noi, haideți să brodăm in inimile noastre lucrurile frumoase din familie, vremurile când eram înnebuniți unii după alții, vremurile în care făceam orice pentru un ceas cu iubita sau iubitul. Tu ce fel de ace ai? Brodezi cu aceste ace marile victorii ale vieții tale sau doar eșecurile? Pentru că familia ta se va rupe nu pentru că e bine cusută, ci pentru că ai tăiat cu foarfeca urii toate funiile frumoase cu care Dumnezeu ne-a împletit. Cum zice Biblia, funia împletită in trei nu se rupe. Am uitat ceva, Generalul Britanic a cerut ca firul broderiei sa fie in trei, din aur si argint, iar miezul din fir de mătase. Folosește ce ai mai de preț pentru a coase relațiile din familia ta!

Cu prețuire,
Toni Berbece