Category: Fără categorie

Când la știri ți se vorbește despre cupola de foc de peste lume și despre temperaturi care vor topi pământul, tu deschide Cuvântul lui Dumnezeu și vei găsi acolo niște oameni care vor scăpa de focul apocaliptic ce va arde pământul ca pe un balot de paie. Ei nu vor putea opri “încălzirea globală” și nu este de la gazele noastre, ci lumea aceasta trebuie să treacă, iar ultimul ei potop va fi unul de foc, după cum a spus Apostolul Petru: “Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde”. (2 Petru 3:10-15). Însă există un plan de scăpare pentru cei ai lui Hristos. L-ai descoperit?

Când la știri ți se spune că vin noi boli nimicitoare, tu deschide Biblia și vei găsi că nu trebuie să te temi nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare (Psalmul 91:6). Ele vor fi lângă tine și poate chiar în tine, dar nu trebuie să te temi, deoarece frica nu-i pentru copiii Domnului. Noi vom trăi cât ni s-a dat aici, iar dincolo o vesnicie. În fața bolii, creștinii se pregătesc ca o mireasă înaintea nunții, gândindu-se dacă nu cumva acesta este momentul întâlnirii cu Hristos. Atunci de ce ne temem de trecerea dincolo?

Când la știri ți se spune că vine foametea și seceta, tu spune-le despre Ilie, profet iubit de români, pentru care Dumnezeu a ținut un pârâu nesecat, iar corbii i-au adus carne de grătar în fiecare zi. Spune-le de văduva din Sarepta, căreia nu i-a “secat” untdelemnul în vas și făina în pungă. Apocalipsa ne promite celor ce Îl căutăm pe Dumnezeu că ne va da din “mana ascunsă”, deci pentru vremuri de foamete Dumnezeu are si pentru tine mana lui bogată cu care să te hrănească. Așadar, nu mai urmări știrile lor depresive, ci deschide Biblia și vei găsi știrile care contează, veștile care te duc la salvare.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am cedat fără luptă libertatea noastră fizică de dragul unor promisiuni că ne vor păstra “sănătoși”. Acum, oricând vor, ne pot închide în case, ne pot forța să luam “medicamente”, ne pot forța să ne limiteze pe toți la un “cod” cu care să intram în magazine, să călătorim sau să avem parte de cele mai simple si vitale lucruri. Am cedat din cauza fricii, din cauza că iubim mai mult trupul decât sufletul, libertatea si demnitatea de care nu trebuie să se atingă nimeni.

Am cedat fără luptă educația copiilor noștri, ne-au umplut grădinițele, școlile și materialele educative, cât si pe cele de divertisment, cu o ideologie demonică, care recrutează dintre pruncii noștri “orci” pentru propaganda lor “desfrânată”. De aceea la ultima lor apariție era plin de copii, copiii noștri, iar in timp ce ei râd a satisfacție demonică, noi dormim indiferenți ca in Pilda Neghinei spusă de Hristos. Au înțeles că dacă vor să fie mulți, trebuie să ne coopteze copiii, așa că noi i-am lăsat din indiferență sau sub amenințări simple și nerealiste. Nu mai avem tăria de a ne apăra nici copilașii, pentru că nu ne mai alimentăm din Dumnezeu, singurul care ne poate întări în fața Diavolului. Am eliminat dumnezeirea din noi de aceea suntem haotici, morți de spaimă în fața unui număr mic de inamici și gata să cedăm orice doar pentru un confort fals.

Am cedat fără luptă familia, credința, obiceiurile sfinte, chiar și naționalitatea si identitatea noastră ca neam, doar pentru că ne-am pus în genunchi înaintea dușmanului și de acolo l-am văzut uriaș, însă dacă ne-am fi pus în genunchi înaintea lui Dumnezeu am fi fost mult prea mari pentru gura Diavolului, care caută pe cine să înghită. Uriașii nu sunt ei, ci suntem noi cei care ne ridicam în Numele lui Hristos. Nu Goliat a fost mare, ci un puști pe nume David care a crezut în Dumnezeul în Numele căruia s-a ridicat să lupte. Mare nu este cine are mușchii, puterea guvernului, banii sau mulțimile, ci mare este cine îl are pe Dumnezeu și dreptatea și adevarul de partea lui. Antihristul acesta care cucerește teren acum va avea doar 3,5 ani si încă 3,5 ani de urgii si pedepse prin care Dumnezeu îl va nimici pe el si urmașii lui. Ei vor fi apoi o veșnicie în Iad, iar noi o veșnicie cu Victoriosul nostru. Tu pe cine ai ales? Ma rog pentru tine să fii ocrotit de vremurile care vor veni și să Îl alegi pe Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am aflat o întâmplare tare tristă. Într-un spital din România o doamnă care agoniza pe patul de moarte a cerut cu disperare o Biblie, însă asistentele i-au râs în față și au plecat nepăsătoare. Când s-au întors, pacienta își pusese capăt zilelor cu un furtun de la perfuzii. Disperarea ei in fata morții a fost atât de mare, iar păcatele și boala o apăsau atât de tare, încât nu a știut cum să își aline durerile, decât curmându-le mai repede într-un mod total greșit și înșelată de Diavol fiind. De ce nu a fost Hristos acolo să-i răspundă? Cu siguranță a avut nenumărate ocazii pe care le-a refuzat cu aroganță, era prea târziu pentru ea.

O altă doamnă îmi povestea că a suferit de boala aceasta respiratorie de “își dorește” să revină și a fost internată alături de o altă doamnă, care a si murit in cele din urmă, dar disperarea ei a fost așa de mare încât efectiv cerea ca bogatul din pilda Domnului pe cineva care să-i umezească buzele și nu venea nimeni, setea era permanentă, iar înainte de a-și da sufletul a țipat puternic cu ultimile forțe și încerca să se țină de pat spunând că nu vrea să plece, a apucat doar să mai spună că vede ca un foc sub patul ei care o trage acolo unde sete va fi mereu. Creștina noastră, care a fost martoră la așa grozăvie, a spus că deși era în aceeași suferință parcă cineva îi alina setea și o ajuta să respire când ii era mai greu. A ieșit din spital și se bucură și azi de viață.

Tu ești gata pentru întâlnirea cu veșnicia? De ar veni acea clipă crezi că vei avea pace? Îți spun clar că doar cei ce au investit în vesnicie și care s-au împăcat cu Hristos vor avea pace, restul vor fi disperați si vor simți locul unde se duc. Îmi răsună in minte acest verset: “Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său (Matei 16:26)?” E un loc de pace dincolo, care nu se cumpără cu bani, ci doar cu credința în Hristos! L-ai asigurat?

Cu prețuire,
Toni Berbece