Category: Fără categorie

Pământul a obosit, nu mai poate duce păcatele noastre, lacurile seacă, soarele ne topește tot mai tare, solul devine tot mai arid si nisipos pe alocuri. Se pare că nu mai suntem doriți aici prea mult timp pentru că așa cum spune Scriptura: “Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri Și de boli cumplite… (Deuteronom 32:22-24)”. Nu putem flutura prea mult timp spurcăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu fără un răspuns de sus.

Noi am devenit tot mai răi, priveam șocat un filmuleț din Ucraina în care un elicopter rusesc ardea câmpuri imense de grâu. Apoi suntem anuntați că vine foametea. Pe lângă faptul că pământul ne suportă cu greu, nici noi nu ne mai suferim unii pe alții. Ne ardem mâncarea, ne ascundem resursele pentru a avea prețuri mai mari, lăcomia și răutatea au ajuns la cote demonice, demonii nu prea au mult de lucru în aceste vremuri în care cum spunea Ianolide, devenim noi înșine drăcești prin răutate și gânduri de silnicie.

Lumea dănțuiește a dezmăț pe un butoi cu pulbere, ne preocupă drepturile spurcăciunii când suntem amenințati din toate părțile de propriile fapte. Războiul bate la uși, puterile lumii își arunca cu amenințări de bombe nucleare de parcă s-ar bate cu țevi cu cornete, puțini privesc spre Ceruri și spre Dumnezeu, deși va fi singurul loc de scăpare când temeliile pământului și ale cerului se vor clătina, când așa cum spune profetul Isaia, oamenii vor fi mai rari decât aurul (Isaia 13:12-13). Lumea este înșelată de Diavolul care-i promite siguranță in drumul spre abator, spre ștreang, spre focul iadului. Ești dintre cei mulți înșelați sau dintre cei care au discernământ si au ales Adevarul?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu vedem lumina care coboară peste noi când ne rugăm, nu vedem cum demonii care s-au apropiat destul de mult fug speriați, nu vedem cum îngerii ne îngrijesc acolo pe genunchi, nu vedem zâmbetul Tatălui și nici bucuria lui Hristos, dar ele se simt. De aceea știu că atunci când opresc forfota pământului pentru a mă pune câteva minute pe genunchi, de fapt stârnesc Cerul și știu că lucrează cu toată putere pentru un fost păcătos reabilitat prin Hristos.

Nu vedem niciodată comoara aceea pe care o strângem în Cer despre care Domnul Hristos ne-a spus că se înmulțește atunci când dăruim. Nu putem lua “pușculița cerului” la verificat și nici nu putem numără “valuta cerului”, însă știm și credem că fiecare gest de dărnicie ne strânge o comoara incomensurabilă acolo sus. Și mai mult de atât aici pe pământ ne dă așa de multă pace și bucurie de parcă am avea toate comorile pământului. Paradoxul fericirii este că ești mai împlinit când dai decât atunci când primești și tot aduni.

Nu vedem niciodată “mușchii credinței”, nu vedem niciodată forța care mișcă munții de care ne vorbește Biblia, nu vedem forța care distruge celulele de cancer în urma unei rugăciuni fierbinți, nu vedem forța care topește ura soțului sau a soției și îi întoarce de la divorț, nu vedem forța care dă ascultare unui copil rebel, nu vedem forța care distruge pofta viciilor, nu vedem forța care face inima unui om să bată din nou chiar dacă s-a oprit pentru câteva minute, nu vedem forța care face ca un avion să zboare lin după niște turbulente zdravene, dar forța aceasta există si lucrează în lume, iar ea este activată de credință. Cei mai bogați oameni sunt cei care au forța credinței și care știu să rostească Numele lui Hristos peste viata lor, nu există bogății să se compare cu a lor. Tu ai această forță?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Avraam a mințit, Moise s-a mâniat, Rahav a fost prostituată, David a preacurvit și apoi a ucis, Ilie a avut gânduri de sinucidere, Ucenicii au fost invidioși unii pe alții, au luptat pentru putere, au adormit când Isus mijlocea in noaptea arestării si apoi au fugit ca niște lași, iar Pavel a fost ucigașul creștinilor. Oare tu ce ai făcut de crezi că Hristos nu te poate curăți si folosi și pe tine?

În schimb au fost oameni care nu au mai acceptat niciodată iertarea lui Dumnezeu, oricând aș alege lacrimile lui Petru și nu ștreangul lui Iuda, mai bine să plâng acum un ceas cu Domnul in rugăciune decât să plâng cu Diavolul o veșnicie. Așadar, ridică-te și nu-l lasă pe Satana să te apese cu învinovățire, Hristos n-a venit să te învinovățească, ci să îți ridice povara de pe cuget. Tot El îți va da și puterea de a nu mai face greșelile care te-au costat atât de scump.

Lângă Hristos a avut loc și femeia aceea păcătoasă judecată de Farisei, care i-a uns picioarele Domnului, lângă Isus are loc cine îndrăznește să se spele de păcate și nu cine merită pentru că niciunul nu merităm. Lângă Hristos are loc cine dă năvală nu cine așteaptă invitație, orbii au dat navală, leproșii au dat navală, șchiopii au strigat după El, rudele celor demonizați L-au căutat pentru eliberare. Tu ce aștepți? Îndrăznește pentru că privirea lui Hristos te privește cu milă și luptă pentru sufletul tău ca un leu, știind că ești veșnic și dorind să te scape de focul necurmat. Acest mesaj e pentru tine, cu o rugăciune a intrat în Cer tâlharul de pe cruce, fa-o și tu!

Cu prețuire,
Toni Berbece