Skip to main content

Mai vinovați decât Sodoma și Gomora…

Sodoma si Gomora au avut parte de o pedeapsă fulger, nici nu au știut ce i-a lovit, focul căzut din cer le-a curmat repede viața, le-a fost șters repede numele de pe pământul celor vii si pe cât de necurat era acel loc pe atât de mult foc a căzut peste ei. Însă Profetul Ieremia ne vorbește despre pedepse pentru oameni mai vinovați decât cei din Sodoma și Gomora. Știți care oameni vor fi loviți mai aspru decât Sodoma și Gomora? Cei ce în fruntea destrăbălării lor pun Crucea lui Hristos, Cruce care îi cheamă la curăție si lepădarea de păcat, cei care umplu străzile de spurcăciune, deși la fiecare colț este câte o Biserică pe care ei o ignoră și care e Lumina lui Dumnezeu peste cugetele noastre. Peste poporul acela care îmbină spurcăciunea păcatului cu “sfințenia” va veni o pedeapsa cu mult mai aspră decât a venit peste acele cetăți stricate din vechime. Peste poporul acela care se destrăbălează sub lumina mustrătoare a Evangheliei va veni o pedeapsă cu mult mai mare, pentru că au Lumina, dar o batjocoresc.

Ieremia vorbește despre aurul Templului Sfânt înnegrit de foc si despre pietrele acestuia împrăștiate pe străzi, vorbește despre bogații Ierusalimului deveniți cerșetori, despre copiii nou născuți și care aveau limbile lipite de cerul gurii de foame, vorbește despre mame care își fierbeau pruncii ca să-i mănânce și despre preoți uciși, preoți de a căror nume nu s-a ținut cont, preoți uciși de un popor fără frică de Dumnezeu, venit peste ei ca o năpastă tocmai din cauza faptului că s-au lăudat public cu păcate scârboase si cu tot ce era mai rău.

Europa și lumea întreagă va cunoaște mânia lui Dumnezeu dacă nu se pocăiește. La doi pași de noi vedem acest tablou descris în Plângerile lui Ieremia capitolul 4, vedem Biserici arse, vedem mame care își plâng copiii sau care nu au să le dea lapte, vedem bogați sărăciți și preoți vânați de hoardele diavolului, deși nu sunt mai păcătoși decât restul lumii. Toate acestea sunt semnale de avertizare pentru lumea întreagă. Dacă nu ne pocăim va veni si peste noi o năpastă si mai mare, pentru că Dumnezeu nu doarme și nu se lasă batjocorit. Este vremea în care Cerul e sfidat din nou. Oare va mai trece un an fără ca Dumnezeu să nu răspundă? Oare cât mai rabdă Dumnezeu? Oare va mai tăcea? Sau in dragostea Lui pentru sfinți va vorbi, iar vorbirea Lui va fi ca un tunet ce va lovi pământul cu urgii?

Doamne ai milă!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Jertfe umane la “festivalurile drăcești” din România…

România a devenit patria unor festivale mamut, festivale de muzică care adună zeci de mii de oameni, dar aceste festivale atrag închinare la draci, consum de droguri, traficanți de droguri, alcool, minori și în cele din urmă morți și zeci de internați în spitale. Acum sute de părinți se roagă pe la Biserici pentru sănătatea fizică și mintală a copiilor lor, după ce copiii au dănțuit sub influența drogurilor, care au curs râuri și din păcate vor mai curge la aceste festivale pentru că se pare că banii care vin din aceste “afaceri” sunt mai importanți pentru autorități decât siguranța tineretului. Adică când vezi “masacrul” produs de droguri printre tineri, ce faci? Nu există avertismente, anulări, nu există o comisie morală, nu există nimic care să îi împiedice pe oamenii aceștia să mai organizeze și să mai creeze “un paradis” al consumului de droguri?

În ultimul timp vin la slujbe si la consiliere tot mai mulți copii distruși de droguri sau părinți care cer rugăciuni fierbinți pentru copiii lor cu “creierul prăjit”. Un părinte a venit mult prea târziu să ceară ajutor, deoarece copilul lui a fost atât de afectat de droguri încât s-a aruncat de la etaj, iar cea mai mare problemă a fost că din cauza drogurilor a devenit impotent, iar acest lucru nu a putut fi tolerat, curmându-și viața. Alți părinti si-au găsit copilul dezbrăcat pe terasa blocului, era pe punctul de a se arunca, tocmai consumase droguri și auzea o voce care îi spunea să își curme suferința aruncându-se.

De ce vă spun aceste lucruri? Pentru că mulți părinți total inconștienți le cumpără copiilor bilete la astfel de festivale și le mai dau si bani de buzunare și nu puțini. Iar acolo copiii lor consumă pentru prima dată și deschid porți către cea mai oribilă viață și către lumea demonică. Dacă vă iubiți copiii, dacă vă iubiți pe voi, dacă aveți discernământ și căutați viața și nu moartea, atunci evitați astfel de evenimente, care de la an la an devin tot mai drăcești și periculoase. Spitalele încă gem de tineri care luptă să elimine din corpuri otrava servită sub puterea adrenalinei provocată de o muzică ce parcă te încurajează să o faci fără rațiune și fără discernământ.

Mulți m-au făcut nebun și excentric când le-am zis că aceste festivale sunt sub influența dracilor, care cer moarte și jerfe umane, dar azi ar fi bine să mergeți prin spitale să vedeți care e situația, să vizitați cel puțin o victimă a acestor lucrări ale diavolului. Eu voi avertiza mereu cu privire la tot ce este rău. Dar din păcate putini au ochi și urechi pentru a căpăta discernământ. Acum la final mă rog ca Dumnezeu să distrugă aceste întărituri drăcești, care pun in pericol viețile tinerilor din România. Mă rog ca autoritățile să intervină și să le oprească până când numărul decedaților nu va crește și mai mult. Haideți să nu fim ipocriti, ne doare doar când mor câte 60 deodată, dar dacă mor câte doi, trei la fiecare eveniment, nu ne pasă, nu? Ce facem așteptăm să se adune 60? Doamne ferește!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Nu te duce în Rai…

Nu te duce în Rai dacă doar faci o cruce sau trei sau douăzeci pe zi, semnul crucii făcut din degete nu are nimic “magic” ca să îți șteargă păcatele pe care le faci imediat după pauza de 3 secunde cât ai făcut o cruce, ci ce te spală de păcate pentru veșnicie este viața predată lui Hristos, iar Crucea nu mai e un semn făcut cu mână, ci devine un mod de viață. Pentru mine o cruce făcută înseamnă să nu mă uit la o femeie și să o poftesc în inima mea, pentru mine a-mi face cruce înseamnă să nu mă îmbăt, să nu înjur, să nu drăcui, să nu urăsc, să iert, să fac bine, acestea sunt “cruci făcute”, fără sfințenie semnul crucii e doar ritual fără putere.

Nu te duce în Rai doar faptul că la recensământ ai declarat că ești creștin de un anumit fel, ci ce te duce în Cer este când până și demonii declară despre tine că ești ucenicul lui Hristos cum au spus despre Pavel și alți sfinți. Degeaba declarăm despre noi înșine că suntem creștini, dacă nimeni altcineva nu observă lucrul acesta. Ne-am obișnuit să numim creștin și pe bețiv și pe curvar și pe drogat și pe mincinos si pe cel plin de mânie, însă Hristos ne-a spus că nu oricine spune “Doamne, Doamne” va intra în Cer, ci doar cine face voia Tatălui, care este sfințirea. În Iad vor fi milioane de oameni care la cimitir au avut la căpătâi câte o cruce. Asta este adevarata tragedie, să ajungi în Iad deși toți la înmormântare ți-au urat “țărână ușoară” și “drum lin spre stele”.

Nu te duce în Rai doar mersul la Biserică, ci să fii Biserică, nu te duce în Rai doar cititul din Biblie, ci trăirile ca sfinții Bibliei, nu te duce în Rai doar postul de la mâncare, ci postul de la răutate, nu te duce în Rai pomana, ci dărnicia cât ai fost in viață, te duce în Rai Hristos lăsat să trăiască prin tine, pentru că cine nu-L poartă pe Hristos în inimi cu siguranță îl poartă pe Diavol. Tu ce ai ales?

Cu prețuire,
Toni Berbece