Știu că este ciudat acest titlu de postare, dar este adevărat. Hristos le-a refuzat intrarea în Rai celor ce niciodată nu si-au făcut timp pentru un om sărman, spunând că El era de fapt în bolnav, în cel închis în pușcărie, în cel în nevoi, în văduvă si orfan. Așadar, de fiecare dată când vizităm un om în nevoi trebuie să știm că de fapt L-am vizitat pe Hristos aflat în acei oameni, pentru că printre ei a fost Hristos si fizic cât timp a fost pe pământ. Deci Hristos este printre cei disprețuiți.

Azi am fost într-un cartier din Călărași, aici oamenii au nevoie de ajutor mai mult decât va puteți imagina, deoarece așa cum am spus intr-o alta postare, cei care se nasc in zone defavorizate au șanse foarte putine să-si depășească condiția. Tot in acest cartier am fost la începutul anului școlar cu zeci de ghiozdane full echipate tocmai pentru a încuraja copiii să termine școala, anul acesta vom face o campanie de peste 1000 de ghiozdane, toate echipate si cu câte o Biblie în ele. De asemenea pregătim curând un convoi umanitar pentru Ucraina, care va fi trimis chiar în zona de război prin relațiile pe care le avem.

Vă mulțumim că ne susțineți, fără voi nu am putea face atât de mult bine în Numele lui Hristos. Nici nu va puteți imagina de impact au aceste campanii asupra oamenilor, vom realiza abia in veșnicii câte destine au fost influențate in bine.

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Sau direct cu cardul: https://profides.galantom.ro/donations/add?id_fundraising_page=25581

“Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’” – Matei 25:25-40

Cu prețuire si respect,
Toni Berbece

Această femeie îngrijește de un copil imobilizat în căruciorul cu rotile, așadar pentru a veni la slujbă trebuie să își îmbrace copilul, să-l hrănească, să-l urce în cărucior, să-l salte o mulțime de borduri, astfel că ajunge epuizată la Biserică, însă este mereu prezentă și mereu are o față senină ca a unui înger, n-am văzut-o niciodată tristă, mereu este cu mâinile pe sus în inchinare, mereu veselă, iar fiul ei, un adult de acum, deși vorbește greu, scoate adesea chiote de bucurie în timpul slujbei înveselindu-ne pe mulți.

Ea si fiul ei au înțeles aceste versete: “Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui, din neam în neam (Psalmul 100:4-5).” Oamenii aceștia cu adevărat schimbă valea umbrei morții într-un loc plin de izvoare, de aceea noi, cei ce stăm îmbufnați, reci și plini de amărăciune, deși ni s-a făcut atât de mult bine, deși mergem pe picioarele noastre si nu împingem niciun cărucior, vom fi judecați de cei ce sunt plini de bucurie în mijlocul necazului lor și nu au timp si nici dorința să întrebe “de ce”.

Mi-am adus aminte de un cuplu care tot venea la consiliere plin de nervi și supărări deși nu aveau nicio problemă, ci doar inventau motive de ceartă, iar un alt cuplu tocmai se lupta cu cancerul unuia dintre ei și nu avea nevoie de nicio consiliere, ci amândoi erau plini de pace si bucurie. Atunci am înțeles ca mai rău decât cancerul si decât a fi imobilizat in căruciorul cu rotile este să ai un suflet nemulțumitor, un suflet hain, rău și mereu trist. Tu cum ești? Plin de nemulțumire sau plin de bucurie? Alege pentru că in funcție de ce alegi vei avea un ospăț necurmat înaintea ta indiferent de circumstanțe, sau vei fi mereu trist chiar dacă ești înconjurat de binecuvântări. Va binecuvântez cu bucurie!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Sodoma si Gomora au avut parte de o pedeapsă fulger, nici nu au știut ce i-a lovit, focul căzut din cer le-a curmat repede viața, le-a fost șters repede numele de pe pământul celor vii si pe cât de necurat era acel loc pe atât de mult foc a căzut peste ei. Însă Profetul Ieremia ne vorbește despre pedepse pentru oameni mai vinovați decât cei din Sodoma și Gomora. Știți care oameni vor fi loviți mai aspru decât Sodoma și Gomora? Cei ce în fruntea destrăbălării lor pun Crucea lui Hristos, Cruce care îi cheamă la curăție si lepădarea de păcat, cei care umplu străzile de spurcăciune, deși la fiecare colț este câte o Biserică pe care ei o ignoră și care e Lumina lui Dumnezeu peste cugetele noastre. Peste poporul acela care îmbină spurcăciunea păcatului cu “sfințenia” va veni o pedeapsa cu mult mai aspră decât a venit peste acele cetăți stricate din vechime. Peste poporul acela care se destrăbălează sub lumina mustrătoare a Evangheliei va veni o pedeapsă cu mult mai mare, pentru că au Lumina, dar o batjocoresc.

Ieremia vorbește despre aurul Templului Sfânt înnegrit de foc si despre pietrele acestuia împrăștiate pe străzi, vorbește despre bogații Ierusalimului deveniți cerșetori, despre copiii nou născuți și care aveau limbile lipite de cerul gurii de foame, vorbește despre mame care își fierbeau pruncii ca să-i mănânce și despre preoți uciși, preoți de a căror nume nu s-a ținut cont, preoți uciși de un popor fără frică de Dumnezeu, venit peste ei ca o năpastă tocmai din cauza faptului că s-au lăudat public cu păcate scârboase si cu tot ce era mai rău.

Europa și lumea întreagă va cunoaște mânia lui Dumnezeu dacă nu se pocăiește. La doi pași de noi vedem acest tablou descris în Plângerile lui Ieremia capitolul 4, vedem Biserici arse, vedem mame care își plâng copiii sau care nu au să le dea lapte, vedem bogați sărăciți și preoți vânați de hoardele diavolului, deși nu sunt mai păcătoși decât restul lumii. Toate acestea sunt semnale de avertizare pentru lumea întreagă. Dacă nu ne pocăim va veni si peste noi o năpastă si mai mare, pentru că Dumnezeu nu doarme și nu se lasă batjocorit. Este vremea în care Cerul e sfidat din nou. Oare va mai trece un an fără ca Dumnezeu să nu răspundă? Oare cât mai rabdă Dumnezeu? Oare va mai tăcea? Sau in dragostea Lui pentru sfinți va vorbi, iar vorbirea Lui va fi ca un tunet ce va lovi pământul cu urgii?

Doamne ai milă!
Cu prețuire,
Toni Berbece