Să nu le permiți părerilor altora să îți devină Dumnezeu. Pentru unii vocea oamenilor este mai importantă decât vocea lui Hristos. Cineva distrus de păcate, într-o depresie cruntă și care auzea vocile dracilor a zis că nu vine la Biserică deoarece o să zică ai lui că a înnebunit, nu citește din Biblie de rușine, iar de pus pe genunchi la rugăciune nu se pune că nu face el “din astea”. Unii au înlocuit vocea lui Dumnezeu cu “ce zice vecinul”, cu “ce zice mama”, cu “ce zice soția/soțul”. Tragedia este când soțul bețiv sau preacurvar, când mama plină de vicii și ură, când vecina bârfitoare și divorțată, când prietena plină de ocultism și vrăjitorie, când prietenii care n-au citit niciodată Biblia au un cuvânt mai puternic decât Dumnezeu. Tu de cine te temi mai mult? De prieteni sau familie care nu îți pot lua nimic? Sau de Dumnezeu care îți poate trimite sufletul pentru veșnicie în Iad? După cum zice Scriptura: “Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă” (Matei 10:28).

Să nu le permiți banilor să îți devină dumnezeu, banii sunt buni la multe, dar nu mai sunt buni când începi să-i iubești pentru că sunt un stăpân tare crud. Hristos avea asupra lui vreo 200 de dinari când a înmulțit pâinile, adică echivalentul în bani a 200 de zile de muncă (undeva la 8000€ pentru un salariu mediu de România), dar n-a iubit niciodată banii. Însă Iuda i-a iubit și L-a vândut pe Dumnezeu pentru 30 de monede în plus. Unii pentru bani își vând nu doar sufletul, ci și Dumnezeul. Când pentru bani nu ai timp de Biserică, nu ai timp de rugăciune și de Scriptură, atunci L-ai vândut pe Dumnezeu. Când pentru bani nu ai timp de familie și de copii, atunci ți-ai vândut și soția/soțul și copiii. Nu mai vorbesc de faptul că foarte ușor îți poți vinde părinții și prietenii pentru un venit în plus.

Să nu permiți lumii să îți devină casă, să nu permiți poftelor să îți devină stăpân, să nu permiți ochilor să îți controleze credința, care privește la lucrurile care nu se văd și care sunt veșnice, să nu le permiți altora în afară de Hristos să îți conducă destinul, să nu le permiți gândurilor să facă ce vor, ci să le supui lui Hristos, să nu le permiți mâinilor să aleagă păcatul, ci doar ce e curat, să nu le permiți picioarelor să te ducă oriunde, ci doar la neprihănire. Nu uita că Dumnezeu te-a făcut stăpân, nu rob, te-a făcut puternic nu slab, te-a înzestrat cu tot ce îți trebuie ca să detectezi adevarul și să refuzi minciuna. Alege-L pe Hristos, alege înțelept!

Cu prețuire,
Toni Berbece

O mămica șocată de atentatul care a avut loc în Texas în urma căruia mai mulți copii au fost executați de un tânăr de 18 ani, care și-a luat armă chiar de ziua lui, m-a întrebat de ce urăște Diavolul așa de tare copiii? Da, Diavolul urăște foarte tare copiii pentru că fiecare copil vine în lume cu un destin trasat de Dumnezeu, anume acela de a zdrobi capul oricărui demon pe care-l întâlnește. Iar Diavolul știe că un copil în minus înseamnă mai putine țeste de drac distruse înainte de vreme.

Dumnezeu i-a spus femeii că sămânța ei va zdrobi capul Șarpelui, iar prin Hristos, omul sfințit de El, face asta zilnic. Însă mai grav este dacă Diavolul reușește să pervertească mințile copiilor pentru că a câștigat nu doar soldați ai lui Dumnezeu în minus, ci a câștigat chiar soldați pentru tabara lui demonică în plus. De aceea sunt vânate desenele, cântecele, grădinițele și școlile lor cu toate mizeriile și obscenităților posibile. De aceea adulți conduși demonic intră fie cu o armă și execută copii pentru a reduce numărul celor neprihăniți și pentru a străpunge cu durere și traumă inimile părinților, fie pătrund cu ideologii drăcești prin care le spurcă mințile, ambele situații sunt la fel de grave.

La fel de vinovați ca cei care pătrund cu “arma ideologiei” demonice printre copii suntem si noi părinții când ne abandonăm copiii cu o “armă” periculoasă în mâini, iar aceasta se numește telefon, care este o “armă” care poate fi scăpată de sub control și cu care copiii își pot “împușca” mințile cu pornografie, gunoaie, prostii și nimicuri. Apoi ne mirăm că își pierd virginitatea la 12 ani și că fetele au avorturi de la 14 ani, ne miram că sunt iubitori de plăceri și obraznici, atrași de vrăjitorii și ocultism, nesimțiți și vulgari și de necontrolat de la vârste fragede. De ce? Pentru că o mai spun încă o dată, le dăm o “armă” pe mâini cu care își fac rău zilnic, iar arma e internetul. Dacă nu controlăm timpul lor petrecut pe telefoane, dacă nu controlăm cât mai putem ceea ce consumă, dacă nu le întipărim principii și disciplină, vor crește ca niște marionete ale Diavolului și nu ca sfinți ai lui Hristos. Copilul tău are Biblia lui? O citește? Ai control asupra lui? Îi pui frâu la cât stă pe jocuri și pe telefon? Are o viață disciplinată sau e lăsat necontrolat?

“Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” – Proverbe 22:6

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ne intoxicăm zilnic urechile cu muzică și informații care ne îndeamnă la curvie, la infidelitate, la amante si amanți, la muritul cu borcanul de alcool la gură, la lăudăroșie și chiar la inchinare demonică. Nu realizăm că sufletul este supus la o tortură cum ar fi supus trupul dacă am mânca ceva stricat. Ne mirăm că din noi ies tot felul de gânduri de a-i distruge pe cei din jur, de a ne abandona soțiile sau soții, de a ne abandona copiii în ghearele viciilor, dar nu ne mirăm că ne înconjurăm urechile cu mizerii. Mă irită radioul și muzica românească cum mă irită mirosul de ou clocit, pentru că totul este despre curvie și “arsul” altora, iar mai nou o artistă care se laudă ca merge la Biserică si e mai specială în credința ei a scos o piesă plină de blesteme către cea care i-a furat iubitul. Mai nou ne si blestemăm prin cântece.

Ne intoxicăm zilnic ochii cu informații distructive, tot ce ne înconjoară are menirea să ne stârnească poftele devenind caii aceia bine hrăniți de care vorbea Profetul Ieremia:
“Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri; fiecare nechează după soţia semenului său. Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta, zice Domnul, să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam (Ieremia 5:8)?” Începe caldura si o dată cu ea începe moda destrăbălată a femeilor care se cer claxonate de ochii pofticioși. Ne lăsam conduși de instincte animalice si drăcești în loc să ne lăsam conduși de Duhul lui Dumnezeu, care ne cheamă la cumpătare si respect unii față de alții.

Ne intoxicăm zilnic sufletele cu ură, cu vorbe nimicitoare, cu drăcuieli și înjurături, cu gunoaiele lumii, cu tot ce va pieri într-o zi și nu investim în vesnicie, care este mai aproape decât credem. Zilele trecute într-un cimitir din România doi gropari au scos o bătrânică din mormânt, care arăta ca o mumie bine conservată, și pe ritmuri de manele sărbătoreau că oasele ei au văzut din nou lumina. Dar va veni o zi în care fiecare mort va ieși din groapă si nu pe ritmuri de manele, ci sub trâmbițele înfricoșătoare ale îngerilor vor sta înaintea Tronului de Judecată. Fiecare vom răspunde pentru ce am ales, bine sau rău, Hristos sau Diavol. Tu ce alegi zilnic?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece