Skip to main content

Ce crește fără Dumnezeu…

Fără Dumnezeu crește hoția pentru că ceea ce a adus respect față de aproape a fost Scriptura și nu țeapa lui Vlad Țepeș, cum mi-a spus cineva. Corupția este rezultatul unei vieți fără credința în Dumnezeul care vede și răsplătește după fapte. Astfel unii fură miliarde nenorocind milioane de semeni.

Fără Dumnezeu crește numărul copiilor omorâți încă din pântec sau abandonați imediat după naștere. Sistemul ateisto-comunist, care a luptat pentru a-L scoate pe Dumnezeu din orice domeniu al vieții, a lăsat la moartea sa aproximativ 140.000 de copii abandonați (de mamele care nu aveau voie să-i avorteze). Celebrele orfelinate care au îngrozit lumea întreagă, în care se găseau copii ca niște zombi, care aveau urechile roase de șobolani la propriu și privirea golită de suflet. Azi lucrurile nu stau mai bine, avem libertatea de-i omorî, deci nu mai umplem orfelinatele cu ei.

Fără Dumnezeu crește numărul celor bolnavi de boli căpătate prin transmitere sexuală. Apar la știri tot mai multe cazuri de îmbolnăviri în masă produse de tipi/tipe care, din “iubire”, le-au dat boala lor altor zeci de “parteneri”. În cadrul unei relații cerute de Dumnezeu nu s-ar întâmpla acest lucru niciodată.

Fără Dumnezeu crește numărul saloanelor de videochat (zeci de mii de tinere nenorocite și golite de cuget și orice demnitate), al jocurilor de noroc, al cluburilor (locuri unde tinerii cunosc destrăbălarea sub toate formele), al caselor de amanet unde unii și-ar amaneta și sufletul pentru plăcerile carnale.

Fără Dumnezeu crește numărul prostituatelor, al vrăjitoarelor (America cunoaște o epidemie de vrăjitoari/vrăjitoare în număr de 1,5 milioane, oameni care lucrează cu puterea Satanei spre nenorocirea altora), al dealarilor de droguri, al copiilor care fug de acasă de la 15 ani după ce mai întâi unii își bat părinții și le fură banii.

Dragilor, așa cum ne spune Scriptura, odată cu înmulțirea păcatului dragostea dintre oameni nu va crește, ci va scădea drastic. Păcatul nu aduce niciun strop de iubire, ci o alungă dintre oameni. Dacă e ceva pe cale de dispariție dintre noi oamenii aceea este iubirea adevărată.

Aduceți-L pe Dumnezeu înapoi și veți cunoaște o viață cu adevărat emancipată, cu adevărat curată, cu adevărat bună!

Noi, creștinii, ce mai facem după sărbători?

După înălțarea lui Hristos ucenicii au rămas cu “gura căscată” uitându-se în gol spre Cer. Li se tăiase firul, nu mai știau ce să facă și de unde să înceapă, deși Hristos le dăduse indicații clare. Dar le era greu fără El. A trebuit să vină un înger să îi urnească din loc, să-i întrebe: “Pentru ce stați și vă uitați…?”

Așa rămânem noi mulți după sărbători. În timpul acestora toată lumea face postări despre Hristos, toată lumea face urări, toată lumea cântă colinde, rămâi șocat să auzi în boxele de la mall câte un “Jesus”. Nimănu-i nu-i este rușine cu Hristos cel puțin până pe 25 decembrie. Însă după sărbători ce facem?

Vă spun eu, continuăm să-L proclamăm, continuăm cu postări despre El, continuăm să-l cântăm, continuăm să fim la fel de buni, la fel de darnici, la fel de primitori și la fel de plini de pasiune.

“Fanaticii” continuă cu Hristos și după 25 decembrie până pe 25 anul viitor și tot așa. Noi nu ne oprim. La noi nu trebuie să vină îngerii să ne închidă gurile căscate spre Cer, noi știm ce avem de făcut, mergem că ne așteaptă Bucureștiul cu Ferentariul lui și marginile României și apoi lumea toată ca să facem ucenici, adică oameni frumoși ca Hristos!

Nu vă opriți dragilor după 25, continuați cu Hristos! Ca în poza de mai jos, a sărbători nașterea fără a iubi crucea e ipocrizie, nașterea fără crucea, care ne rupe de păcat, e degeaba. El s-a născut dar a și murit, iar apoi a înviat ca tu să fii ca El, ca tu să moștenești Cerul!

Sărbători binecuvântate tuturor!

Nebunia păgânismului cu privire la Nașterea Domnului

O școală elementară din Nebraska a interzis ciubucurile acelea bastonașe alb – roșu, tipic sărbătorii Nașterii Domnului, sub pretextul că sunt în formă de “J” de la “Jesus”. Iată cât de tare îi deranjează pe unii Hristos. Oare de ce? Pentru că El este standardul moralității, poruncile lui despre moralitate îi încurcă, pentru că El este Cel care-l va judeca pe “dumnezeul” acestei lumi, care a orbit-o în ceea ce privește binele, iar acesta știe că i se apropie vremea.

În fiecare an cei fără de Dumnezeu se răscolesc împotriva Sărbătorii Nașterii Domnului, căutând să o înlocuiască cu XMass, cu Moș Crăciun, cu Happy Hollidays, cu beții și îmbuibare etc. Îi irită scenele cu Pruncul cum îi irită usturoiul și apa sfințită pe vampirii din filmele cu aceștia.

Hristos s-a apropiat odată de un demonizat, iar demonii din el au început să țipe: “…Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Ai venit să ne chinui înainte de vreme?” Iată trei adevăruri rostite de demoni. Hristos este Fiul lui Dumnezeu, El are putere și autoritate să-i pedepsească pe ei și pe cei care le vor face voia, iar acea vreme va veni. Demonii erau supărați că le sosise vremea prea devreme. Dar azi sunt supărați că li se cam apropie vremea tuturor.

Hristos tulbură și azi, ceva roade în ei la vederea Lui. Duhurile se răscolesc, s-au simțit amenințate atunci se simt și azi, când se apropie prea tare acestea cad în leșin, de aceea oamenii stăpâniți de rău vor să-L țină pe Hristos cât mai departe. Nu le plac slujbele de Biserică, iar Biblia o consideră carte de povești, deși știu că în ea este adevărul, îi cam sperie “poveștile” din ea.

Dragilor, Hristos, care nu mai e un prunc de mult timp, va veni curând. Întrebarea este: De partea cui te va găsi?