Skip to main content

Înșelătorie demonică…

Trăim niște zile cumplite în care un părinte care își educă cu strictețe copilul e dușmanul său, iar unul care-l împinge spre desfrâu îi e prieten. Unele state ți-l și iau dacă nu-l lași să crească cum vrea el și nu-i faci toate poftele.

Trăim zilele acelea în care omul care îți spune că dacă îți bați joc de trupul tău vei plăti un preț tare dureros îți e dușman și un hater, pe când cel care te încurajează să trăiești clipa și-ți mai dă și niște droguri e plin de iubire și toleranță.

Trăim zilele acelea în care oamenii pe care părinții noștri îi catalogau medical ca fiind dezechilibrați sexual și mintal, tocmai ei să fie lăsați să predea educație sexuală de la grădiniță până la liceu.

E ca și cum cloșca ar invita vulpea să-și aleagă ce pui dorește la prânz. Dacă ai avea o cloșcă care tace când vine vulpea să-i ia puii ai face-o ciorbă, dacă ai avea un câine care ar linge mâna hoțului care vine noaptea să te fure l-ai duce pe câmp și l-au lăsa să-și aleagă singur drumul în viață. Dar de ce nu ne judecăm și pe noi așa când ne lăsăm copiii pradă degeneraților?

Înșelătoria demonică de azi este să crezi că iubești atunci când taci în fața pericolului moral și că urăști când spui verde-n față adevărul. Dragilor, iubirea nu e nici proastă și nici naivă. Iubirea știe să-și apere familia și neamul de prădători fizici sau morali. Tot iubire este și atunci când spui: “Nu aleg stilul tău de viață pentru că aduce boală, distrugere și moarte!”

Satana vrea să te facă să crezi că oamenii care ne anunță cu privire la răul care ne paște sunt oameni ai urii, nu uita că Satana a făcut-o pe Eva să creadă că până și Dumnezeu îi vrea răul, deschide bine ochii că el te minte și pe tine. Te face să crezi că un creștin care ține adevărul e cea mai mare idioțenie, iar în cluburi, la paradele spurcăciunii și în emisiuni precum “Ispita” și alte stricăciuni, vei găsi adevărații reprezentanți ai iubirii. Nu vezi oare cât de manipulat ești?

Pe cine vei crede, pe Dumnezeu sau pe Șarpele cel Vechi, care a mințit-o și pe Eva? Cei vei alege, poala hainei lui Hristos care vindecă și eliberează sau coada Satanei care ia cu el pe cât mai mulți în iad.

Doamne ajută!

Cel mai mare blestem al omului fără Dumnezeu.

Cel mai mare blestem al omului fără Dumnezeu este că astfel de oameni adună, beau, mănăncă, curvesc, chefuiesc, fac de toate, dar nu se satură niciodată. Niciodată nu sunt fericiți, nu au sentimentul împlinirii, ci aleargă ca niște hamsteri pe roată crezând că la capăt este ieșirea din cușcă.

De aceea unii adună 20 de case și nu sunt fericiți cu niciuna, unii divorțează și iar se căsătoresc și tot nu o găsesc pe cea care să le aducă împlinire, își iau cu 30 de ani mai tinere și tot nu sunt bune, unii chefuiesc seară de seară și dimineața tot triști și depresivi sunt. Au milioane de euro în conturi și nu au nici cea mai mică împlinire.

Am auzit că un milionar a scos 10 milioane de euro doar ca să se uite la ei, să realizeze cât de bogat este. Vă garantez că nu a fost mai fericit după ce a văzut hârtiile acelea.

Singurul care dă împlinire, care dă sens, care dă bucurie pur și simplu dimineață când te trezești este Dumnezeu. De ce? Pentru că așa a vrut El, pentru că așa ne-a creat El. Până nu-L ai nimic din ce faci nu te poate satisface. La sfârșitul alergării tale zilnice tot neîmplinit ești, iar pentru a uita acest lucru trebuie să faci mereu ceva care te distruge, să bei, să te droghezi, să curvești, să chefuiește, dar toate astea amplifică nefericire.

Așadar, caută-L pe Dumnezeu și te vei sătura de cele mai mărunte lucruri ale vieții, vei găsi sens în orice lucrur curat și oriunde te duci și cel mai important lucru este că vei știi că polița pentru veșnicie e plătită!

Doamne ajută!

*Text: Osea 4:10

Nu ai nicio scuză…

Jim Thorp a fost un atlet american (de origine amerindiană) care a concurat la Jocurile Olimpice din 1912. Însă în ziua compeției a avut o mare surpriză. Cineva i-a furat încălțămintea cu care urma să concureze. Dar nu s-a plâns și nici nu s-a lăsat demoralizat, a căutat la gunoi după niște încălțăminte unde a găsit doi pantofi diferiți, iar pentru că unul era mai mare a mai luat un ciorap extra. Încălțat astfel a câștigat două medalii de aur.

Era o vreme în care oamenii nu se plângeau atât de mult de lipsa condițiilor și nici nu erau atât de răsfățați ca astăzi. Când Jim a câștigat era cam în aceeași vreme în care străbunicii noștri învățau carte la lumina lumânării și scriau cu stilouri improvizate dintr-o peniță înfiptă într-un băț și apoi legată strâns cu ață. După fiecare silabă sau cuvânt scris se opreau pentru a mai înmuia încă o dată în călimară. Așa au ajuns mulți dintre ei doctori, profesori, politicieni și oameni cu carte.

Azi avem condiții, avem câte cinci perechi de încălțăminte, avem cinci penare pline cu tot felul de pixuri, avem internet, avem absolut toate condițiile, însă ne plângem adesea că nu avem profesori, că nu e timp, că nu sunt resurse, că nu suntem dotați. Cred că leacul pentru mulți ar fi să trăim doar o săptămână cu condițiile din anii 1900. Am aprecia tot ce avem azi și am exploata la maxim toate resursele pentru a fii și noi măcar un sfert din străbunii noștri.

Nu te scuza, pune mâna și fă ceva, vei reuși cu siguranță!

Cu prețuire,

Toni Berbece