Primii ucenici mergeau pe strada, la lucru, la Templu, în piețe cu un scop precis, acela de a le vorbi oamenilor despre Hristos, nimeni nu se întorcea acasa fără o mărturie a unui om salvat, care să nu vina cu ei și să nu zică: “Îl vreau si eu pe Hristos al vostru!” Astăzi câți creștini ies zilnic din casă cu scopul de a le vorbi celor pierduți despre Hristos? Câți mai plâng pentru sufletele pierdute? Leonard Ravenhill a plâns după o slujbă că doar 70 i-au spus “da” lui Hristos. Johnatan Edwards a predicat despre Iad încât oamenii se țineau de stâlpii Bisericii că simțeau că alunecă spre pierzarea veșnică, unii ziceau că au simțit chiar miros de fum si pucioasă. Tu despre ce le vorbești oamenilor? Palavre sau despre Hristos?

Primii ucenici scoteau draci, ii vedeau in oameni, știau cu ce sunt legați, se opreau din mers si mustrau efectiv demonii care-i lăsau pe oameni in pace (citiți cazul ghicitoarei din Efes – Fapte 19). Primii ucenici aveau autoritate asupra duhurilor necurate, eliberările oamenilor erau la ordinea zilei, nimeni nu se întreba dacă mai au autoritate sau dacă trebuie să mai facă asta. Nu aveau “programe standard”, ci slujbele se țineau oriunde apucau, oriunde găseau o șansă și acolo aveau loc minuni, exorcizări si convertiri (vezi întâmplarea din Samaria – Fapte 8 ). Ce legătura mai avem noi azi cu acei ucenici? Oare nu trăiesc majoritatea creștinilor de azi un creștinism fals? Doar programe fără putere, exact cum zicea Apostolul Pavel, au o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (1 Timotei 3:5).

Primii ucenici erau scufundați în Duhul Sfânt, astfel că în rugăciunile lor păreau beți, îmbătați de Duhul Sfânt (vezi Fapte 2), atât de beți păreau încât Apostolul Petru a ieșit la poporul care ii batjocorea si le-a explicat ce s-a întâmplat cu ei, iar in urma acelei predici alte 5000 de persoane L-au primit pe Hristos si au fost botezați, atât în apă (la vârsta maturității) cât si cu Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a trebuit să scrie explicații despre vorbirea in alte limbi tuturor Bisericilor, pentru că prioritatea lui era ca Bisericile să fie umplute cu Duhul Sfânt. Le îndemna să vorbească in alte limbi (ca împuternicire a omului interior – Vezi 1 Corinteni 14) si mai ales să proroceasca. Ce legătură mai are Biserica de azi cu cea de atunci? Azi unii se asigură tocmai contrariul, că nu mai e nimeni botezat cu Duhul și să nu care cumva să vorbească ucenicii lor în alte limbi sau să creadă în minuni. Azi e mult circ, multă mortăciunea, multă gargară ieftină din partea unora însemnați cu fierul roșu în cugetul lor, care n-au pic de autoritate si putere, iar de discursurile lor râd si dracii.

Ce legătura mai avem cu primii ucenici? Caută în Cartea Faptele Apostolilor din Biblia ta si analizează singur.

Cu prețuire,
Toni Berbece

📌 9 ani am așteptat prima mașina, am muncit, m-am rugat, am cerut chiar cu lacrimi, am așteptat o oportunitate care nu mai venea, am ajuns sa îmi doresc orice, doar să pornească. M-a zdrobit mult Dumnezeu, iar apoi mi-a dăruit prima mașina, care a venit chiar printr-o minune. Cineva mi-a dat-o in rate după cum am putut să i-o plătesc, am știut că Dumnezeu i-a sensibilizat inima, pentru că prima oară m-a refuzat.

📌 11 ani am așteptat să locuiesc doar cu familia mea. In tot acest timp Dumnezeu m-a învățat lecția tăcerii, a răbdării, a conviețuirii cu alții, a împărțirii, a iertării, iar apoi mi-a permis sa ma mut cu soția si cu cei doi copii singuri intr-un apartament. Recunosc ca am avut nevoie de cei 11 ani, sa iasă din mine tot ce la mama acasa mi-am permis sa fac sau sa nu fac. In 11 ani am învățat școala vieții mai mult decât oriunde.

📌 9 ani am așteptat o Biserica pe care sa o pastoresc. In facultatea de Teologie si câțiva ani după aceea am făcut naveta către un sat unde uneori predicam la doar 4-5 persoane, fără Live-uri, fără echipe de inchinare, fără seri de tineret, ci majoritatea câțiva bătrânei pentru care ma bucurăm sincer, mi-au fost simpatici si îmi sunt. Dumnezeu m-a ținut acolo până am înțeles că trebuie să slujesc la fel de bine 1 sau 100, 10 sau 1000.

Așadar, pentru orice binecuvântare Dumnezeu a avut grija să mă smerească zdravăn, n-a lăsat niciodată pe umerii mei o binecuvântare care sa-mi frângă spatele, ci m-a antrenat bine. Pentru fiecare bucurie personală, a trebuit sa plâng înainte cu văduva, cu orfanul sau cu sărmanul. Pentru că doar așa poți sa faci față binecuvântările, altfel, cum zicea Toma Aquino, mai mulți se pierd în belșug decât în sărăcie. Un crestin trebuie să știe sa trăiască si in belșug si in sărăcie, ca Diavolul sa nu-l poată ispiti nici in una, nici in alta: “Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. Pot totul prin Cristos, Care mă întărește (Filipeni 4:11-13). Nu, nu belșugul sau sărăcia definesc relația mea cu Hristos, ci iubirea pe care i-o port nebunește, oriunde, oricând si în orice stare!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Se fac planuri demonice contra Bisericii, se urmărește libertatea de a predica Scriptura așa cum este, de a mustra orice păcat pe față și de a binecuvânta doar ce trebuie binecuvântat. Diavolul vrea să spurce Biserica și să o oblige ca in alte state să se supună acceptării lucrurilor pe care Dumnezeu le-a numit scârboasă, blestemate si urâciuni.

Dacă nu ne vom uni in post si rugăciune, dacă nu vom fi curajoși si vehemenți, dacă nu vom ieși să manifestam pentru credința noastră, demonii aceștia ne vor lua libertatea. Se va face in așa fel încât să ni se facă scârbă de slujbele noastre, să ne pângărească altarele, vor face planuri de a intra in Biserici si de a verifica cine nu se supune noii religii a spurcăciunii.

Demonul care a mai fost, vrea să reînvie, iar Apocalipsa ne spune că religia care se va lupta cu Biserica lui Hristos va fi o religie a curviei si vrăjitoriei, duhuri de draci care vor insela si manipula tot pământul pentru a se război cu Sfinții: “Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic (Apocalipsa 16:14).”

Războiul nu va fi unul cu tunuri si arme, ci va fi unul prin care sa ni se fure nouă credibilitatea, puterea si sfințenie. Aceste duhuri de draci vor merge la guverne sa le convingă să ne supună, să ne închidă gura, să ne ia din calea duhului Antihristic pentru a-si putea face lucrarea. Încă mai putem salva mii de oameni, încă ne mai putem salva Bisericile, încă ne mai putem salva libertatea, vom putea păstra România o oază spirituală in care să se mai găsească adevarul Scripturii. Fă doamne din România, o cetate de scăpare pentru cei ce vor fugi din calea Diavolului care va cuprinde pământul!

Duhul Sfânt a vorbit Bisericilor Lui, cine are urechi sa audă ce zice Bisericilor Duhul. România este printre ultimile bastioane ale credinței, să o apărăm! Cine nu va lupta anul acesta pentru credința, va plânge cu amar mai târziu. Cine nu va secera si va dormi in lanul de grâu, nu va fi trezit când câinii Diavolului vor veni să ne atace!

Cu prețuire,
Toni Berbece