Skip to main content

Dumnezei sau Dumnezeu

Dacă banii te pot motiva să faci ceva ce Dumnezeu nu te poate motiva să faci, atunci banii sunt dumnezeul tău. Dacă banii te pot trezi la 7 dimineața pentru a pleca la muncă, dar credința nu te poate motiva o singură zi pe săptămână să te trezești la 9 pentru a pleca la Biserică, înseamnă că slujești banii si nu pe Dumnezeu. Dacă banii te pot motiva să citești zeci de cărți, dar Dumnezeu nu te poate motiva să-I citești Cartea Vieții si a salvării tale, atunci banii sunt stăpânul tău, iar cei ce-i iubesc se străpung singuri cu o mulțime de chinuri.

Dacă grija pentru corpul tău te poate motiva să te trezești cu o ora mai devreme ca sa mergi la sală sau după o zi istovitoare de muncă ai motivație să mergi și să “tragi de fiare” sau sa faci pilates, dar nu poți să mergi după job la o slujbă de Biserică pentru că ești “prea obosit”, atunci înseamnă că dumnezeul tău este propriul corp. Dacă ai energie să alergi pe bandă, să ridici greutăți si să stai în coate minute bune, dar n-ai motivația să cari o plasă de mâncare la un sărman, atunci doar trupul tău te interesează si ești din cale afară de egoist. Dacă concediile, relaxările si cumpărăturile pentru tine te pot costa oricât că nu-ți pasă, dacă “spargi” tot pe plăceri, dar te doare inima când ajuți un sărman, dai ceva pentru Biserica sau când îți ajuți neamurile, atunci înseamnă că poftele tale carnale îți sunt dumnezei.

Dacă cariera sau business-ul tău te motivează să stai și 14 ore pe zi preocupat si plin de griji, dacă afacerea ta sau job-ul tău storc toată vlaga din tine, astfel că nu mai lași timp, energie, loc si pentru Dumnezeu, familie si semeni, înseamnă că ți-ai făcut un dumnezeu din muncă, din visele si planurile tale si ești un workaholic, un maniac după planurile tale vremelnice si nu investești in ceea ce rămâne cu adevărat. Când afacerea ta sau job-ul tău falimentează sau te saturi de ele, tu cu ce rămâi? Ai tu o relație cu Hristos ca bază, ai tu o familie si ai investit tu în prieteni care rămân lângă tine orice ar fi? Dacă nu, înseamnă că te istovești pentru un dumnezeu crud, numit muncă, te închini cum spune Biblia la dumnezeul numit “lucrul mâinilor tale”. Idolii noștri de multe ori nu sunt vizibili, ci pot fi planuri, vise si proiecte care contează mai mult decât iubirea de Dumnezeu, de familie si de semeni. Tu ce dumnezei ai? Sau Îl ai ca Dumnezeu pe singurul care rămâne! De fapt iubirea de Dumnezeu nu sunt egoismul si foamea Lui dupa atenție si iubire, ci e protectia noastră de dumnezeii falși si nemiloși. Dumnezeu nu dezamăgește, pe când oricare altul o va face!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Ipocrizie religioasă…

Vă legați de hainele și gențile femeilor considerând ca acestea pot fi păcate, dar voi umblați cu mașini de lux și nu vă gândiți că e aceeași chestiune, dacă sunteți adepții modestiei de ce vă plac mașinile scumpe si vilele cu piscine si jacuzzi? Dacă impui altora modestia ai grijă mai întâi la tine pentru a nu cădea sub pedeapsa ipocriziei fariseilor. Nu-l văd pe Avraam, Iosif, Iov, David, Mardoheu si alți binecuvântați ai Bibliei impunând modestia si vorbind despre a nu purta haine scumpe când ei au fost chemați sa umble printre demnitarii si regii lumii. Nu-l văd pe Iosif după ce a primit haina si inelul de aur ale Faraonului vorbind împotriva inelelor si hainelor scumpe. N-ar fi fost asta ipocrizie? Un predicator care țipă de la amvon ca surorile să fie modeste si care apoi urcă într-un bolid de lux este un ipocrit. Dacă ai ales sa fii Ilie, fii Ilie, dar nu-l disprețui nici pe cel ales de Dumnezeu să fie un Iosif sau un Mardoheu. Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat ai grijă să nu te mândrești și să dai și altora din binecuvântările tale. Nu fiți habotnici si ipocriți, ci înțelepți.

Nu pot să nu remarc o înclinație spre religiozitate ipocrită mai ales la cei care au probleme morale grave. De exemplu un bărbat care mi s-a spovedit că a păcătuit cu o femeie ușoară, era de fapt în spațiul public si Bisericesc “obsedat” de ideea că femeia trebuie să poarte batic si că trebuie să fie modestă. De fapt mulți cred că scapă de păcatele lor impunând altora o conduită austeră. Apoi, un alt domn si-a înjurat pastorul pentru că tinerele au făcut repetiții în blugi și nu în fuste. Este acest sindrom rasputian, acela de a impune altora sfințenia în timp ce ei n-o practica. Exact cum a spus Domnul Hristos: “Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte… Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria), ca să fie curate și pe dinafară (Matei 23:3; 25-26)!”

Predicați înfrânarea, dar și trăiți-o, pentru că de predicatori cu bârne în ochi, dar care văd peste tot paie ne-am săturat. Cum adineaori s-a trezit să judece femeile dintr-o Biserică o tânără care la profil avea o poza cu buricul gol si “buze de rață”. Nu va lăsați înșelați, adesea lupii aceștia vin să propovăduiască o mântuire prin fapte religioase tocmai pentru a vă face să uitați de harul lui Hristos. Fiți decenți, fiți înfrânați, însă nu faceți din creștinism o religie a mântuirii prin fapte care izbesc ochii, în iad vor fi multe femei cu batic care le-au urât pe cele care n-au avut, în iad vor fi mulți predicatori care au predicat legalismul, dar ei au fost libertini. Cei mai mari dușmani ai Evangheliei lui Hristos au fost si sunt fariseii, feriți-vă de aluatul lor, cum ne-a zis si Mântuitorul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Ei cu Antihristul lor, noi cu Hristosul nostru…

Când omul care are cea mai mare influență de pe glob, omul care când laudă sau critică o companie îi cresc sau scad acțiunile instantaneu, când omul care dorește implementarea tehnologiei direct in creier anunță cu fast global că își va petrece Halloween-ul intr-un loc ce se crede a fi legat de vampirism, demonism si ritualuri demonice, e mai mult decât o simplă chestiune (nu mai contează dacă a fost sau nu, ca nimeni nu știe exact acest lucru). Voi observați cum lumea devine tot mai ahtiată după demonism, vrăjitorie si ocultism?

Am fost în vizită la cineva la care era televizorul aprins pe desene animate, iar băiatul meu cel mare mi-a spus: “Tati, în 10 minute de uitat la desene am observat că personajele au făcut vreo 10 magii si au vorbit in limbi drăcești necunoscute spre înfăptuirea unor ritualuri vrăjitorești!” Copilul a observat cum desenele erau efectiv pline de practici oculte cu care copiii noștri sunt obișnuiți. Vă mirați de ce copiii sunt așa de disperați să se vopsească în monștri, în morți si in draci? Păi ei la asta se uita mereu în desene, în jocuri video și în filme. N-ați făcut legătura? Voi n-ați observat că de cel puțin un deceniu nu mai sunt desenele acelea frumoase cu personaje cât de cât realiste, ci azi totul e deformat, demonic, vrăjitoresc si hidos.

De ce așa? Iată ce ne spun Biblia: “Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor (1 Timotei 4:1). Vremurile acestea trebuie sa se întâmple și sunt chiar aici. Pregătirea pentru închinarea la draci din Apocalipsa este in toi, iar pasiunea lor va fi atât de mare pentru tot ce înseamnă demonism încât nu se vor mai putea pocăi, iată dovada: “Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor (Apocalipsa 9:20-21). Așadar, vine Domnul, dar înaintea Lui va veni Antihristul să-i culeagă spre osânda veșnică pe cei ce iubesc păcatul!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece