Împreuna cu soția eram în trecere prin Verona si căutam o cafenea bună pentru puțină energie înainte de un drum foarte lung spre casă, am zărit o cafenea, iar soția a intrat înăuntru pentru a cere la pachet două cappuccino, iar eu am rămas afară pentru a mai admira arhitectura clădirilor, când deodată am zărit în dreapta intrarea într-un salon de masaj thailandez. La intrare erau la o masă patru doamne, iar una dintre ele care era mai in vârsta (bănuiesc că “patroana” lor) a început să vorbească despre mine în italiană, am înțeles că vorbește despre faptul că sunt blond și că i-ar plăcea să intru la ele, apoi a adăugat alte spurcăciuni, iar cele trei mai tinere râdeau in hohote.

M-am întors spre ele și le-am spus zâmbind: “Dumnezeu vă iubește!”, atunci parcă le-am lovit cu ceva direct în ochi, le-am spus că sunt pastor și că am un mesaj pentru ele, anume că Hristos le iubește mult. Le-am zis că am înțeles tot ce au zis și că cu toate că fac ce fac Hristos le poate ierta si le poate da o viață nouă, le-am spus că e important să se roage în fiecare zi ca Dumnezeu să le ierte. Le-am zis că trupul acesta de carne va muri, că se va duce în pământ, că e foarte trecător, dar că sufletul e veșnic și că se va duce la Judecată înaintea Creatorului.

Erau șocate de ce aud, iar celei mai în vârstă i s-au umezit ochii și i s-au spart vasele de sânge de la ochi astfel încât avea ochii roși, am rămas șocat de cât de roșii i s-au făcut ochii, cred că a apucat-o groaza de Dumnezeu că tremura și mi-a arătat că are carnea zbârlită, se vedea că este șocată de faptul că a spus acele cuvinte spurcate față de un slujitor al lui Dumnezeu. I-am zis că Hristos o iartă și că o vrea pentru el. Le-am binecuvântat și apoi am plecat la mașină, iar când am trecut pe lângă ele ne-au făcut cu mâna și ne-au zâmbit.

Am rămas cu acest gust plăcut că Dumnezeu iubește si prostituatele și le vrea curățite si iertare prin sângele Fiului Sau. Am rămas cu acest gust plăcut, că oricât de mult te-ai destrăbăla tot mai rămâne în tine o fărâmă de conștiință care să tresalte când aude de Hristos, că tot ce ai distrus cu Diavolul o viață poate fi refăcut de Hristos într-o clipă doar dacă vrei. Continui să mă rog pentru cele patru femei cărora le-am vorbit de Hristosul meu iubit și vreau să le întâlnesc si pe ele în Rai. Oricine are loc la picioarele lui Hristos, doar cu pocăință și lepădarea păcatelor!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Mă plimbam prin Paris și deodată îmi sar in ochi doi adolescenți care se giugiuleau, în fața la alte zeci de adolescenți, amândoi cu “volan pe stânga”, dacă mă înțelegeți, erau ca ștecherul cu ștecherul, ca priza cu priza, ca piulița cu piulița, ca să mă înțelegeți si mai bine. Văzându-i mi-au ieșit pe gură cuvintele acestea: “Un război le-ar fi dat resetare din fabrică!” Mă gândeam de ce a îngăduit Dumnezeu războaiele de-a lungul timpului? Tocmai pentru o resetare a minții omului, care se strică de la atâta bine si de la atâta liniște. Exact păcatele So-do-mei le vedem și astăzi si uitați ce a stat la baza stricăciunii lor morale: “Iată care a fost nelegiuirea surorii tale So-do-ma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit (Ezechel 16:49). Oamenii se strică de la prea mult bine în loc să fie recunoscători si cu teamă sfânta de Dumnezeu, iată ce fac.

Am primit de la o tânăra o poza cu “rujuri pentru bărbați”, păi într-un război îți mai cauți rujul în poșetuță? Mai ai chef de colanți si de păr vopsit pe bigudiuri, mai ai chef de peruci si de fustițe? Când cad bombele lângă tine să vezi ce îți găsești bărbăția uitată pe undeva prin creier. Mai era un președinte vecin cu noi care dansa gol pușcă intr-un videoclip si care susținea destrăbălarea cum dicta tătucul din America, însă de când e război pe la el omul are așa o mimă serioasă și se îmbracă numai în cachi. A uitat să “apere” drepturile “rujaților”, acum își apăra patria si familia de atacurile barbare.

Nu cred dacă Dumnezeu vrea să mai dea o resetare a lumii pentru o continuitate a ei, cred că tăcerea Lui actuală este de fapt liniștea dinaintea furtunii. Acum sunt în alt oraș al Franței si sunt deja sătul si scârbit de destrăbălarea pe care o văd. De aceea cred că trebuie să ne pregătim de un ultim “cutremur” care va zgudui lumea în așa fel încât sufletele vor ajunge direct la Judecată înaintea lui Dumnezeu. In timp ce lumea grăbește apariția Antichristului, Biserica grăbește apariția lui Hristos. De aceea pentru noi e mare bucurie, iar pentru ei mare jale! Tu pe cine aștepți?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Trăim vremuri de cernere pentru Biserica lui Hristos, pentru că venirea Lui este tot mai aproape. Curățirea a început chiar din interior, așa cum spune Scriptura: “Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu (1 Petru 4:17)?” Dumnezeul cu ochii ca para focului despre care predicăm, chiar este un foc mistuitor și trebuie slujit cu frică și cutremur.

Sunt cutremurat de ceea ce Dumnezeu a permis să iasă la iveală din Biserica Lui, cazuri de abuz sexual si slujitori puși deoparte, iar acest lucru este o dovadă că Dumnezeu nu menajează pe nimeni si tocmai aceste “dări pe față” ne spun că El își păstrează Biserica curată chiar dacă o vreme “îi permite” lui Eli si fiilor lui să “slujească”, însă acea vreme trecere repede. Apocalipsa vorbește despre o femeie curvă pe nume Izabela, care i-a întinat pe mulți din Biserică cu a ei curvie, iar despre ea Hristos a spus: “I-am dat vreme să se pocăiască…!” Însă tot Hristos spune imediat: “…dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei (Apocalipsa 2:21).” Izabela are aici un sens simbolic, fiind comunitățile acelea corupte de păcat, tolerante cu păcatul si care acceptă slujitori corupți, iată amenințarea rostita asupra lor: “O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei (Apocalipsa 2:22). Așadar Dumnezeu pedepsește si preotul (pe Izabela) dar si comunitatea tolerantă cu păcatul (cei ce comit adulter cu ea).

Ce mă înfioară cel mai mult la viața de crestin este să nu devin sarea aruncată în drum, care nu mai are gust, sarea despre care vorbea Hristos că e lepădată (Matei 5:13). Păcatul îți ia puterea de a mai predica, de a mai fi exemplu, de a mai avea credibilitate, de a mai fi urmat, de aceea să ne sfințim zi de zi pentru că nu am fost chemați să predicăm doar ceea ce citim si știm, ci ceea ce trăim. Să urmăm cuvintele Apostolului Pavel care a spus: “Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). Iată că românii s-au scârbit de vorbele: “Fă ce zice popa/pastorul, nu ce face popa/pastorul!” Acum când ies la iveală cazuri de abuz sexual si alte feluri de corupție, nu cred că mai poate îndrăzni vreun enoriaș să spună: “Ai lasă maică, fă ce zice nu ce face popa!” Pentru că un crestin care tolerează un slujitor corupt nu este victimă, ci complice. Când vezi caracterul corupt al unui preot/pastor si rămâi pasiv, contribui la putregaiul spiritual ce duce suflete în Iad.

Să rămânem cu aceste cuvinte:
“Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda (1 Corinteni 10:12-13).” Cum a putut Pavel să își sfârșească alergarea cu bine, vom putea si noi! Să nu ne lăsăm clătinați în credința noastră de aceste derapaje, ci să credem aceste cuvinte: “El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:8).

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Textul din poza: Maleahi 2:1-2