Românul râde la înmormântări, cele mai tari glume le auzi la priveghi, când oamenii sunt copleșiți de durere e un nea Ion care povestește cele mai hazlii amintiri cu mortul. Așa alungăm noi tristețea despărțirii.
Românul râde când cade, când se lovește, când scapă ceva pe jos, românii râd de momentele stânjenitoare. Așa scăpăm de rușinea unui moment în care am fost neîndemânatici.
Românul râde când necazul lovește cel mai greu, râde de politicienii cei mai răi și tot inventează glume fără număr. Așa-și îneacă amarul și dezamăgirea de a fi condus de oameni inferiori lui.
Românul râde din senin, e semn că noi răscolim în amintirile noastre și le alegem pe cele mai hazlii, zăbovim doar asupra celor care ne înveselesc. Am citit că 85% din gândurile pe care le avem sunt negative, dar românului îi place să înece cele 85% de gânduri negre în râs, el când nu are nicio bucurie azi, retrăiește bucuriile de ieri.
Românii au un dar de mare preț, simțul umorului fără de care chiar am fi fost printre cele mai triste popoare din lume, dar cred că tocmai faptul că am fost mereu încercați ne-a făcut să ne refugiem adesea în râs și cel mai adesea în rugăciune.
Când Apostolul Pavel era la închisoare le-a spus sfinților cărora le scria să se bucure, să se bucure mult și să se roage neîncetat, să nu facă nimic fără bucurie pentru că abia în necaz îți dai seama ce frumoasă este bucuria și în necaz îți dai seama că dacă dinainte ai cultivat bucurie nu vei culege lacrimile cârtirii și ale amărăciunii niciodată.
Am citit că bucuria este singura emoție pozitivă din cele șase de bază. O insulă într-o mare neagră. Dar când te bucuri te bucuri cu tot corpul, fiecare celulă primește un semnal pozitiv de la creier și funcționează în armonie, pe când celelalte emoții afectează doar anumite zone ale corpului. De exemplu chinezii știu de mii de ani că frica afectează rinichii, iar Biblia ne spune că Dumnezeu îi cercetează pe aceștia, adică ne cunoaște fricile (Ieremia 17:10).
Wurmbrand când era în închisoare subnutrit și bătut a început să sară și să chiuie de bucurie, gărzile au crezut că a înnebunit așa că i-au adus de mâncare și nu l-au mai bătut. Așadar, râdeți, bucurați-vă, chiuiți, săriți în sus, bateți din palme și nu vă privați de toate acestea!
Doamne ajută!