Trăim în țara în care unii s-au închinat la oase chiar și de câine pentru că popii nu mai aveau de sfinți, trăim în țara în care se stă cu sutele de mii la cozi la o sfântă când Hristos așteaptă, iar ca să ajungi la El nu stai nici la coadă și nici nu te bruschează jandarmii. Trăim în țara în care o primărie duce cu sute de autocare mii de pensionari în “pelerinaj”, timp în care în frigiderele unora bate vântul.
Trăim în țara în care un călugăr povestea extaziat că a băut zeamă din mormântul lui Arsenie Boca împreună cu camarazii de Mănăstire, trăim în țara în care Arsenie Boca e mai celebru decât Hristos, Boca fiind cea mai vândută icoană a ultimului deceniu (un record greu de egalat, un best seller în materie de marketing bisericesc).
Trăim în țara în care capitala e împânzită cu statuile unor capre ca să mai avem cu ce să ne facem poze și să ne mândrim, iar niște politicieni se închină la statuia unui muritor, care la fel ca mine și ca tine și-a iubit țara.
Dragilor, nu omul merită închinarea noastră, Unul singur o merită și acela e Dumnezeu. Pot fi într-un partid, pot fi într-o comunitate, într-o anume Biserică, într-o companie dar fără a venera omul. Cei trei tineri din Biblie au fost consilierii unui împărat care și-a făcut o statuie și a cerut tuturor să i se închine, iar dacă nu o făceai erai aruncat în foc. Nu s-au închinat și erau gata de foc, noi de ce nu luăm asemenea exemple din Biblie?
Cât timp se va mai închina poporul acesta la oameni, cât timp va mai fi idolatru cu “binecuvântarea” și aprobarea unei anume “Biserici”?
Este scris: “Doar Domnului să i te închini!”