Skip to main content

O minune care ne-a “îngrozit”

Aș vrea să împărtășesc cu voi ceva ce efectiv m-a făcut să realizez cât de ușor îi este lui Dumnezeu să miște lucrurile într-un mod miraculos în lumea noastră.

I-am cumpărat băiatului meu Alessio un hoverbord și imediat am ieșit în parc pentru a-l proba. Cel mic își dorea și el să se plimbe, însă nu se prea pricepea. Așa că s-au suit amândoi pe el. Cel mic stătea în fața celui mare. Hoverbord-ul îi avertiza printr-un tremurat că bateria e pe ducă, însă ei au ignorat acest lucru. În timp ce goneau cu el pe trotuar s-a oprit brusc, iar cel mic a zburat pe burtă zdrelindu-și fața de asfaltul dur și rugos, iar cel mare a venit peste el.

Când s-a ridicat și eu și soția și Alessio am văzut cu toții fața lui Matias plină de sânge. Matias și-a pus imediat mâinile pe față și a început să urle de durere. Noi, părinții, eram mai în spate, am alergat spre el, iar când am ajuns și i-am dat mâinile la o parte am rămas șocați să vedem că fața lui era imaculată, avea doar mici puncte pe frunte semn că s-a lovit de ceva tare. De ce trei persoane am văzut sânge pe fața lui, iar în câteva secunde totul a revenit la normal?

Eu am crezut că mi-am imaginat, dar și soția și Alessio mi-au confirmat că au văzut fața lui Matias roasă efectiv de frecarea cu asfaltul. Ne-a îngrozit ceea ce ni s-a întâmplat. Ne-a fost greu să povestim cuiva, de teamă că nu ne va crede nimeni. Dar azi m-am gândit să împărtășesc cu voi această întâmplare pentru că am citit în Biblie mai multe versete care ne spun că atunci când Hristos făcea o minune, îi îngrozea pe cei din jur cu puterile Lui.

Cum să nu cred când zece leproși au plecat de la Hristos și în timp ce se îndepărtau le-a crescut pe ei instantaneu pielea și membrele mâncate de infecție. Instantaneu s-a întâmplat ca totul să crească ca și cum nu ar fi fost “roși” de lepră. Hristos a făcut să crească carnea din nou pe un mort, pe Lazăr, a făcut să se dezvolte instantaneau mușchii și ligamentele slăbănogilor, a făcut să crească ochii orbilor, să crească normal o mâna uscată, a făcut să se îndrepte oasele strâmbe ale femeii gârbove, a făcut să crească pâinea și peștele la loc de unde El rupea. Oare nu putea face Hristos să crească la loc pielea pe fața băiatului meu? Cu siguranță poate și a și făcut-o!

Mulțumesc Doamne pentru această minune!

Încă o pisică milionară

Marele creator de modă de la Chanel, pe nume Karl Lagerfeld, a murit, iar pisica sa a devenit moștenitoarea averii sale de peste 5 milioane de dolari. Karl, un iubitor de bărbați, evident că nu are copii, iar pasiunea pentru pisica lui a mers așa de departe încât spunea chiar că ar dori să se căsătorească cu ea.

Pisica are trei menajere, care notau într-un jurnal absolut tot ce făcea Choupette (numele animalului). Când Karl venea acasă citea tot ce se notase despre ea. Jurnalul acesta a ajuns la 600 de pagini (când nu ne place Biblia ne dă cineva de citit toate prostiile posibile).

Asta este nebunia lumii fără Dumnezeu, cam asta poate lăsa după el un om care nu a vrut să respecte normele bune, plăcute și înțelepte lăsate de Dumnezeu. Cu adevărat “înțelepciunea lumii” e nebunie, cu adevărat nebun este cel care zice că nu există Dumnezeu, așa cum ne avertizează psalmistul.

Ce ar fi fost ca acest designer să aibă la bătrânețe vreo 10-20 de nepoți cărora să le împartă milioanele sau un orfelinat pe care să-l fi avut la suflet mai mult decât pe pisica sa. Când ne îndepărtăm de Dumnezeu și pasiunile noastre o iau razna la propriu, nu mai știm ce și cum să iubim. Ne aruncăm cu patos asupra lucrurile care nu merită atât de multă atenție și in fond le dăruim tot ce avem și suntem.

Rămâneți lângă Dumnezeu, restul e nebunie!

Cui le-a spus Hristos: “Plecați de la mine blestemaților!”

Hitler, pe lângă evrei, a băgat în lagărele de concentrare și cerșetorii și “homeleșii” de pe străzile Germaniei, pentru că voia o rasă pură, fără săraci, fără oameni neajutorați. Cu câteva secole înainte, Jean Calvin a citit Matei 25 și a înțeles că oamenii vor fi aspru judecați pentru fiecare pâine pe care ar fi putit să o dea și nu au dat-o, pentru fiecare haină pe care nu au dat-o unui om al străzi, pentru fiecare adăpost pe care ar fi putut să-l facă și nu l-au făcut. Așadar, cu puterea pe care o avea în Geneva, a făcut să nu mai existe săraci, cerșetori și oameni fără adăpost.

Când John Knox a vizitat Geneva a fost așa de impresionat de felul în care Biserica se ocupa de săraci și unii de alții în general încât a zis: “Aici este cea mai desăvârșită școală a lui Hristos care a existat vreodată pe pământ, începând din zilele apostolilor!”

Dragilor, Hristos ne dă o pildă în care bogatul a ajuns în iad nu pentru că era curvar, nu pentru că era hoț sau pentru că era destrăbălat în fel și chip, ci, am spune noi, “pentru simplul fapt” că l-a ignorat pe săracul Lazăr de la poarta lui. El era îmbrăcat în cele mai scumpe haine și mânca pe săturate, iar Lazăr era aproape gol și nu avea nici firimiturile de la masa bogatului, pe care și le dorea.

Discrepanța aceasta dintre luxul nostru și lipsa firimiturile altora ne va judeca într-o zi, dacă nu ne aplecăm spre săraci. Dacă nu împărțim și cu alții belșugul nostru vom avea aceeași soartă. Nu bogăția e păcat, ci ce faci cu ea poate fi spre condamnare sau spre răsplătire. Bogatul nu ar fi fost judecat dacă ar fi dat un rând de haine din cinci, o chiflă din cinci, o pulpă din cinci, dacă ar fi făcut ca săracul de care el era responsabil să nu ducă lipsă (fiecare e responsabil de cel puțin un om neajutorat).

Și sunt convins că și tu ești unul dintre bogații lumii dacă ai ce mânca și ți-a mai și rămas, ești chiar bogat dacă ai două rânduri de haine, ești bogat dacă nu ai doar banii de pâine, ci în plus.

Așadar, să recitim Matei 25 și aș vrea să rămână limpede în cugetele noastre faptul că vom fi judecați de bolnavii pe care nu i-am vizitat și am fi putut, de săracii pe care nu i-am hrănit și am avut ocazia, de oamenii străzii pe care nu i-am îmbrăcat deși i-am întâlnit zilnic pe aceiași, de orfanii și văduvele pe care le știm și care se chinuie să supraviețuiască, timp în care noi trăim fără griji, fără grija lor.

Doamne dă-ne dărnicie!