Skip to main content

Ce n-au spus sfinții niciodată

Sfinții pe care-i știm din Scriptură, pe care-i cinstim și pe a căror urme pășim pentru că și ei au călcat fix pe urmele lui Cristos nu au spus niciodată următoarele:

Nu au spus niciodată: “Rugați-vă nouă și vă vom putea ajuta!” Toți sfinții au considerat cu smerenie că doar atât timp cât vor trăi vor putea alerga pentru Împărăție și pentru salvarea oamenilor de la moartea veșnică. Niciunul nu a considerat că după moarte Dumnezeu îi va da proprietățile Lui și că vor fi atoateștiutori, omnipotenți și omniprezenți pentru a asculta și ajuta pe toată lumea. Martirul Ștefan a văzut pe Unul singur la dreapta lui Dumnezeu, pe Isus Cristos, iar Petru și Pavel au luptat pentru a face Biserica să priceapă că un singur nume e suficient și că în El e împlinirea mântuirii.

Nu au spus niciodată: “Numele noastre vor fi echivalente cu Numele lui Cristos, orice veți cere folosind oricare din numele noastre, veți primi!” Când Petru a făcut prima minune despre care ni se dă detalii în Fapte a zis: “În Numele lui Isus ridică-te în picioare!” Biblia ne spune că într-un singur nume e vindecare, doar în Numele lui Isus Cristos suntem ascultați și primim răspuns. Orice alt nume e o linie “telefonică moartă”, poți suna până mori, nu va răspunde nimeni. Satana știe de această resursă inepuizabilă, Numele lui Cristos, și de aceea îi minte pe oameni dându-le un telefon greșit și trimițându-i la o “bancă” goală. Doar în Numele lui Isus ai eliberare și salvare.

Nu au spus niciodată: “Fiecare avem rolul nostru, unu vă vindecă de boli la ochi, altul de boli la plămâni, altul de boli la inimă, etc.” Văd o naivitate crasă, cum că există sfinți morți care automat au devenit ca niște “spitale” cu specializări diferite. Dacă voi credeți că inventez, întrebați orice taximetrist și veți vedea că știu unde e Biserica aceea la care să te rogi sfântului care după moarte se ocupă cu ochii sau cu alte organe și părți ale corpului.

Nimic mai fals și mai nebiblic. În Cristos e vindecare pentru orice, nu trebuie să iei trenul să alergi la o Biserică neapărat pentru a fi vindecat de ceva anume ca mai apoi să fugi la alta pentru altă problemă. Cristos nu e om ca să lucreze după mintea noastră întortocheată și penibilă de multe ori. Cristos e lângă tine, crede numai! Dacă nu ai credința suficient de puternică poți să te unești cu cineva mai puternic în credință care simte cu tine și să strigi spre Cristos, pentru că El a spus că unde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui e și El acolo pentru a răspunde. A te unii cu cineva, cu un preot sau pastor sau un credincios autentic în rugăciune pentru cauza ta chiar e biblic, dar Numele lui Isus trebuie chemat și nu alt nume.

Creștinismul este doar despre puterea unui singur Nume, Numele căruia Tatăl i-a dat toată autoritatea în Cer și pe pământ, Numele peste care este toată plinătatea Duhului Sfânt, Numele Isus Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece.

Nu pune…

Nu pune lucrurile materiale mai presus de viața însăși. Când am făcut accident cu mașina am crezut că soția o să mă certe când o să vadă pagubele. M-am consumat așa de tare pentru că am crezut că o voi întrista mult, dar a urmat o lecție incredibil de importantă. Când a văzut mașina m-a luat în brațe și mi-a zis: “Iubire, astea sunt fiare, se repară, noi suntem cei mai importanți și prețioși, noi să fim sănătoși!” Fiarele se repară, hainele se schimbă, timpul zboară și noi uităm adesea că suntem mai importanți decât salariu, decât fiarele și pietrele pentru care muncim, noi suntem viața, iar dacă noi nu suntem fericiți am ratat esențialul.

Nu pune trupul deasupra sufletului. Da, trupul e cel care ne cere de mâncare mereu, arsurile stomacului nehrănit le simți imediat, chiorlăitul mațelor a devenit pentru om o prioritate, de aceea pentru unii pântecul e dumnezeu, însă sufletul flămând după Dumnezeu, după valori, după iubire, cum se simte? Stomacul doare, dar sufletul căruia nu-i dai hrana pe care o așteaptă oare nu doare, de cele mai multe ori durerea sufletului o numim depresie. Un om care își hrănește sufletul cu Dumnezeu nu va face acest “ulcer sufletesc”. Trupul se hrănește cu lucruri perisabile pe care, cum a zis Cristos, le arunci în hazna, însă sufletul se hrănește cu veșnicie, Dumnezeu e veșnicia, iar Dumnezeu e iubirea, singura din cei trei mari piloni ai omenirii (credința, speranța și dragostea) care va rămâne.

Nu pune plăcerile deasupra valorilor și a moralității. Einstein spunea că toate descoperirile lumii, toate inovațiile tehnologice valorează nimic, sunt egale cu zero, dacă omul a pierdut valorile morale. Einstein atrăgea atenția că echilibrul nostru stă în moralitate nu în ce descoperim. Degeaba avem telefoane, tablete, holograme, internet 5G dacă am uitat ce e aceea curăție, virginitate, rușine, puditate, respect, credincioșie, dreptate, milă, iertare, familie și toate celelalte. Valoarea stă de cele mai multe ori în înfrânare. Un soț care își iubește soția și copiii și rămâne credincios casei lui este un om înfrânat, care a spus nu multor ispite pentru a-și ține casa pe stâncă. Unii caută oameni înfrănați în timp ce ei și-au smuls plăcuțele de frână de la roțile vieții, vor să culeagă faptele oamenilor frumoși, dar ei ce oferă? Fii responsabil!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Simona arată acestei generații că e cool să crezi în Dumnezeu

E cel mai bun sportiv din România de mulți ani, e cetățean de onoare pentru multe orașe din România, e milionară, e faimoasă, e om de afaceri, e tânără și frumoasă, e influentă prin relațiile pe care le are peste tot, e prietenă și feblețea celui mai bogat român și cu toate acestea ea declară mereu că Dumnezeu este sprijinul ei și Cel la care se raportează în toate. Nu intră pe teren fără rugăciune și nu iese fără a privi în sus cu mulțumire. Sunt convinsă că forța ei de a fi un om mai bun vine din Dumnezeu.

Simona ne arată tuturor că banii, faima, influența, o lume la picioare nu te strică atât timp cât echilibrul tău vine din Dumnezeu. Dacă mii de vedete, mii de oameni cu bani îngenunchează în fața propagandei demonice de spurcare a pământului, dacă în mediile elitiste e o rușine să porți Crucea lui Cristos, pentru Simona nu este.

Mai presus de a inspira în sport, Simona ne inspiră în ceea ce privește credința, iar credință ei constă în faptul că primul zâmbet, primele aplauze, primele mulțumiri i le-a dat lui Dumnezeu. Mă rog pentru Simona și mă rog pentru mântuirea ei, mă rog pentru aprofundarea relației zilnice cu Cristos, cred că cine caută găsește, cine bate i se deschide și cine cere capătă. Dumnezeu are un Filip pentru orice Famen care-L cauta din toata inima pe Dumnezeu și vrea adevărul. Chiar dacă nu-L caută unde trebuie și cum trebuie, Dumnezeu îi iese în acel acelui cu Cristos, Adevărul Său!

Fii binecuvântată, Simona!

P.S. Recunosc că nu e meci în care joci să nu mă rog pentru tine și de acum mă voi ruga și pentru sufletul tău, să ne bucurăm de victoria lui Cristos și să ridicăm și acolo sus cupa victoriei! 🙂

Cu prețuire,

Toni Berbece