Skip to main content

Mi-a fost frică…

Mi-a fost frică de faptul că nu o să am cu ce să fac nunta, dar m-am rugat, i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu, iar în ziua nunții îmi aduc bine aminte că aveam vreo 3000 de lei pe plus, cumpărasem tot ce trebuia și am rămas și cu bani. Au curs efectiv din mana lui Dumnezeu.

Mi-a fost frică de faptul că eu și cu soția nu vom termina studiile. Dar am alungat frica, ne-am rugat, i-am încredințat facultățile noastre în mâna Domnului și au fost finalizate cu succes.

Mi-a fost frică să fac copii, mă gândeam cu ce o să-i cresc, când o să crească mari o să le crească și nevoile, iar eu nu o să am ce să le dau. Dar m-am rugat, am alungat frica, iar azi copiii mei nu duc lipsă de niciun bine.

Frica este un paralizant, te ține pe loc, te oprește din a avea încredere în Dumnezeu. De aceea fricoșii nu ajung în Cer, pentru că nu poți sta o veșnicie lângă Cel în a căror puteri și în a cărui providență nu ai crezut. Alungă frica și fă ce ai de făcut!

Cu prețuire,

Toni Berbece

“Tati, unde ți-ai pus pantofii?”

În vacanță de vară mi-am vizitat copiii, care erau la bunici. Cel mic m-a întrebat după ce am intrat în casă unde mi-am pus pantofii. I-am răspuns fără a da atenție întrebării. Când am ieșit din casă pantofii lui erau aliniați lângă ai mei. Acest gest mi-a spus multe, dar cel mai important mesaj a fost acesta: “Unde vor fi pașii tăi vor fi și pașii mei, tati!”

Circulă pe internet o poză cu prințul Harry ținându-i mâna soției lui, Megan, așa cum mama lui, Diana, o ținea pe a lui când era mic. Copiii nu iau doar ticurile nervoase, verbale și obiceiurile de la noi, ci uneori chiar întreg caracterul. Am consiliat un tânăr care era la fel de mânios ca tatăl lui. L-am ajutat să scape de această mânie cu ajutorul lui Dumnezeu. Nici nu și-a dat seama de unde o avea, dar săpând în viața lui am aflat.

Cea mai puternică influență noi o avem asupra copiilor noștri. Nu școala îi educă, ci noi. Școala îi învață să socotească, să citească, să gândească logic și să-și folosească memoria. Dar noi îi învățăm să fie oameni sau nu, sfinți sau depravați. Cres că nu greșesc când spun că în 80-90% din cazuri Copiii vor drăcui, vor înjura, vor fuma, vor bea, vor fi afemeiați sau curvari ca părinții lor sau vor binecuvânta, vor sta departe de curvie, de vicii și de anturajele rele cum au făcut-o părinții lor. Uneori și copiii unor părinți exemplari se rătăcesc, dar aceștia au unde să se întoarcă când se satură de rău. Uneori copiii unor oameni depravați ajung niște sfinți, dar asta pentru că au abandonat modelul părintesc și au găsit un model curat.

Fii un exemplu pentru copilul tău înainte de toate, vezi că e cu ochii pe tine!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Adevărata tragedie legată de Cristina Țopescu…

Marea tragedie din toată această poveste extrem de tristă nu este că această doamnă a murit singură înconjurată de câinii ei, fără țipenie de om în jurul și nici la 2-3 săptămâni distanță. Tragedia este că sufletul ei se simțea singur, era în depresie, era chinuită de singurătate și de promisiunile deșarte ale celor din jur. Un bătrân mi-a spus odată: “Toni e diferență mare între a fi singur și a simți singurătatea, ca om poți fi singur, dar să nu te simți niciodată singur, pentru că-L ai pe Cristos.”

Am vizitat zeci de bătrânei singuri, deși mulți dintre ei au mulți copii și nepoți, unii au murit fără niciun om prin preajmă sau vor muri așa. Adevărata tragedie este când mori fără Cristos.

Am vizitat o bătrânică care are trei copii, unul în Italia, unul în Germania și altul la două străzi distanță, dar ea tot singură era. Mânca doar legume pentru că din pensie nu-și putea lua și carne. Dar era atât de fericită. Îmi spunea că Isus e în fiecare zi în casa ei, e mereu cu ea. Noaptea Îl visa, cum îl visa și bunica, văduvă de zeci de ani, înainte să moară. Cristos anulează singurătatea, chiar dacă în casă singura prezență e un câine sau o pisică. Nu aș vrea să spun că doar dacă vă veți căsători și dacă veți face copii veți scăpa de singurătate, pentru că în multe cazuri e fals. Dar avându-l pe Cristos sigur nu veți fi singuri niciodată.

Închei cu o poveste. Un bătrânel se simțea tare singur și l-a întrebat pe pastor ce să facă ca să nu mai simtă singurătatea. Pastorul i-a spus să-și imagineze că pe fotoliul celălalt stă mereu Isus și-l ascultă. Înainte ca bătrânelul să moară l-a chemat pe pastor să se roage împreună, iar când pastorul a vrut să se așeze pe fotoliul de lângă patul său, bătrânelul i-a zis: “Nu te pune acolo că e locul lui Isus!” Ai tu loc pentru Isus în inima ta și în casa ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece