Mereu am observat ca e o forță, o armată care deși e tăcută știe ce vrea și se arată doar când e nevoie, în rest construiește binele în liniște. Am observat acest lucru de exemplu la Marșul Apărătorilor Credinței. Din reacții părea ca nu sunt mulți. Raul se ridicase împotriva noastră, răul e guraliv și face multă gălăgie pentru a da impresia că e majoritar, Diavolul știe bine cât de puternică e unitatea creștinilor în rugăciune, nu tremură la o predică bună fără rugăciune, dar tremură la orice lucru făcut cu rugăciune. Când a venit vremea să ne adunăm am rămas uimit cum parcă ieșeau din pământ cu miile, nu m-a mirat nici afirmația unui credincios care a zis ca sigur cu noi sunt și îngeri. Armata tăcută a Duhului Sfânt și-a făcut apariția și a mișcat țara.

Azi dimineață mi-a scris o doamnă că nu a putut veni la Național Arena (anul acesta va fi pe 18 aprilie în Vinerea Mare de la ora 17:00) și nici la Marșuri, însă acum realizează că acestea au deschis larg poarta spre o trezire, spre o schimbare în bine a națiunii. Știe că ceea ce facem contează. E o forță care mișcă națiunea, se ridică un popor care știe ce vrea și care nu poate fi clintit. Care nu mai poate fi manipulat de știri și “opinii binevoitoare”. E o “pleavă a societății”, care de fapt e grâul. E o “prostime” a societății care de fapt este “înțelepciunea”. E interesant cum și în pandemie unii ne făceau prosti, iar apoi s-a dovedit că aveam dreptate. Nu am auzit niciodată scuze de la cei care ne-au făcut inculți, periculoși, prosti și atât de inadaptați social încât nu meritam să luăm decizii pentru noi și copiii noștri. Există documente, chiar științifice, care demonstrează că precauția noastră a fost chiar bună.

Însă azi, după toată această experiență, știm ce vrem. Vrem să susținem schimbarea de care unii se “tem” atât de tare, vrem să susținem o Românie în care credința să nu mai fie o “instituție” cu reminiscențe “comuniste”, ci credința să fie așa cum vedem în Scripturi. Vrem o țară nu neapărat ca afară, ci o țară binecuvântată, cum doar noi românii o putem crea pentru că o iubim. O țară nu ruptă de lume, ci o binecuvântare pentru lume, nu cu alianțe și poduri rupte, ci pe aceste poduri să ducem binecuvântări către popoare. Pământul nostru este impregnat cu sânge sfânt, sângele celor care s-au jertfit pentru noi, după cum zice Scriptura: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Românii au acest spirit de sacrificiu, sacrificiu pentru o schimbare, care vine din Hristos (Cel mai mare sacrificiu al dragostei). A venit vremea să mijlocim mai mult pentru RENAȘTEREA ROMÂNIEI, care a fost profețită și care se va împlini curând. A venit vremea să credem, să perseverăm în această încredere că Dumnezeu chiar va face ceva, iar când El începe nu se oprește la jumătate, nici nu se răzgândește în drum. Schimbarea a început și va continua până la capăt. Urmează o vreme de har pentru Romania noastră iubită, o trezire spirituală, socială, economică care se ca simți internațional. România va străluci spre slava lui Hristos! Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Vă mulțumesc că ați avut încredere în ceea ce Dumnezeu a pus în mine și nu m-ați părăsit nicio clipă chiar și atunci când cel rău a urlat contra mea și a aruncat cu pietre în mine. Voi ați fost scutul meu de la Dumnezeu și camarazii mei de luptă. Prietenii adevărați rămân când e vorba de suferit împreună, iar voi ați făcut-o din plin.

Vă mulțumesc că ați tras și trageți la același jug, jugul lui Hristos la care m-am înhămat de mult. Vă mulțumesc ca ați crezut în viziunea măreață primită de la Duhul Sfânt, nu ați râs când v-am vorbit de adunat cu zecile de mii pe stadioane și în marșuri, Trezirea Națiunii (18 aprilie 2025) și Marșul Apărătorilor Credinței (4 octombrie 2025) au dovedit și dovedesc credincioșia voastră în glasul lui Dumnezeu făcut auzit printr-o mână de țărână. Mulți au râs crezând ca voi eșua, dar au rămas șocați când au văzut armata lui Hristos prin voi. Vă mulțumesc că ați crezut și ați venit și veți mai veni pentru Hristos, Domnul nostru.

Vă mulțumesc că vă rugați pentru mine, că îi cereți lui Hristos să mă folosească în dreptul vostru. Sunt cel mai onorat să fiu slujitorul tuturor, să mă încing ca Hristos cu ștergarul și să vă spăl picioarele tuturor, Dumnezeu mă știe că vă spăl adesea picioarele credinței cu lacrimile mijlocirii. Îmi doresc să vă mângâi inimile, să vă vorbesc prin Duhul Sfânt si să vă îndrept pe calea spre Cer cu hotărâre părintească. Vă iubesc pe toți și abia aștept să facem împreună lucruri mai mărețe decât până acum, toate pentru Hristos.

Cu iubire pentru toți,
Toni Berbece

Azi se sărbătorește botezul lui Hristos într-o țară în care acest botez este, fie în mare parte înțeles și practicat greșit, fie batjocorit. În primul rând Hristos a fost botezat la vârsta de 30 de ani (ca adulți au fost botezați toți apostolii și ucenicii din Biblie), când El a ales de bună voie să îl facă pentru a împlini “tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Așadar, Hristos nu a fost dus de părinți la câteva zile pentru un botez de care n-ar fi fost conștient, ci botezul pocăinței era și este o alegere a celui conștient. Deci cine alege botezul trebuie să trăiască pocăința. A fi botezat și a continua în destrăbălări și vicii este o batjocorire a actului botezului.

În al doilea rând dacă Hristos ar fi fost de acord cu “părerea unora” că un copil nebotezat care moare ajunge în Iad atunci de ce nu a schimbat rânduiala botezului? N-a schimbat-o pentru că aceasta este bună așa cum este și pentru ca trebuie respectată, copiii e suficient să-i binecuvântăm în Numele Tatălui (Numeri 6:22; Luca 18:16-17). Decizia de a fi botezați copiii a fost cu precădere o impunere a unui Împărat pe nume Constantin, care, deși a oferit libertate creștinismului totuși a căutat să-l “impună” într-un mod greșit. A oferi liberate creștinilor și a impune un botez nebiblic sunt două lucruri diferite. Mai ales că Împăratul Constantin la un moment dat susținea arianismul (o doctrină conform căreia Hristos nu era chiar Dumnezeu, ci creat cândva), asta până când Arie ereticul a murit subit.

În al treilea rând nicio traducere a Biblie nu susține un altfel de botez decât cel făcut în mod conștient în care candidatul declară cu gura lui dorința de a se pocăi și de a-L urma pe Hristos, trăind învățăturile acestuia (deci botezul presupune să știi tot ce a trăit și învățat Hristos). Azi confuzia ca există două botezuri este mare, de fapt când Biblia zice ca există un singur botez, nici nu încăpea în mintea Apostolilor ideea unui botez al copiilor, pentru că și ordinea în care Apostolii o spun presupune mai întâi cunoașterea Domnului, credința în El și apoi botezul.

“Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi” (Efeseni 4:5-6).

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece