Iată, așa vorbește Domnul! Iată! O, Biserică, în aceste vremuri ridică-ți ochii și înțelege vremurile, zice Domnul. O, cere discernământ peste vremurile pe care le trăiești, căci nu sunt vremuri ușoare, zice Domnul.
Iată, iată, iată, îți fac o descoperire cu privire la vremuri și popoare, zice Domnul. Iată că cei mari au făcut plan să jefuiască din nou această țară, zice Domnul. Iată că o foamete a început să domnească peste lume. Iată că resursele se împuținează și iată că războiul a secătuit multe popoare. Dar iată, cei mari au privit cu lăcomie și dispreț la această țară și iată că vor să jefuiască din nou, cum au făcut-o odinioară. Își pun la adăpost resursele lor, câte mai au, și vor să stoarcă această țară.

Dar dacă vei mijloci, dacă te vei ruga, iată, voi lăsa pâine în țara aceasta pentru copiii tăi, zice Domnul. Dacă vei mijloci, dacă te vei ruga, voi lăsa resurse și cel ce se va atinge de ce e al tău va fi judecat de Mine, zice Domnul. Mai ai o singură scăpare, zice Domnul, și Acela sunt Eu, căci iată, nu mai sunt oameni care să te apere. Nu mai sunt în țara asta oameni care să-ți ia apărarea, zice Domnul. Toți sunt vânduți și nimeni, pe Viața Mea, zice Domnul, taină îți descoper, nimeni nu poate să țină piept celor care vin și cer. Iată, imaginea acestei țări este ca o țară păzită de un copil și când vine unul puternic, vine înarmat și cu un braț puternic, oare ce poate să facă copilul? Așa este conducerea acestei țări: ca un copil care nu se poate opune. De aceea, iată, ei hotărăsc ce vor cu țara aceasta și cu resursele ei. Dar dacă te vei ruga, Eu, Domnul, vă voi pune pe tronul acestei țări și voi îndepărta mâna celui care vrea să te jefuiască. Nu-ți mai pune nădejdea în om, pentru că sunt vremurile în care trebuie să strigi la Mine. Nu mai aștepta de la om, pentru că ați văzut ce îi fac omului. Dar dacă iată, vei striga la Mine, Eu, Domnul, îți voi lua apărarea.

Eu, Domnul, voi vorbi prin gura celor care se vor opune, căci nu prin puterea celor care-s omenești și firești, ci prin puterea Mea, zice Domnul. Şi printr-o gură aleasă de Mine Mă pot împotrivi celui ce stăpâneşte această ţară. Să nu aveți nădejde înșelătoare, pentru că ochii tuturor sclipesc când privesc la România. Toți se uită cu lăcomie. Nimeni nu vrea să ajute această țară. De aceea strigați, strigați, strigați, pentru că vreau să fac această țară de locuit din nou, zice Domnul. Vreau să aduc din nou rămășița Mea de pretutindeni. Vreau să umplu din nou această țară, zice Domnul. Vreau să mă îndur, pentru că am auzit strigătele și durerea ta, zice Domnul.

Vreau să fac legământ din nou cu această țară. Voi sufla un duh al pocăinței peste acest popor și cine va răspunde la acest duh al pocăinței va fi iertat și reabilitat în acest neam și nu îi va mai lipsi nimic. Dar cel ce îmi va respinge chemarea la pocăință va sărăci și mai mult, chiar în acest pământ unde curge lapte și miere, zice Domnul. Se va vedea diferența dintre cel ce Mă caută și cel ce nu Mă caută, zice Domnul. Și se va spune atunci iată că acest om care zace în dispreț și în sărăcie, iată, e dușmanul lui Dumnezeu, că

Dumnezeu ne-a binecuvântat, ne-a binecuvântat pe toți cei care ne-am încrezut în El, zice Cel Preaînalt. De aceea mijlocește pentru țara aceasta, ca Eu să prind mâna celui puternic și s-o alung departe de tine, zice Domnul. Să frâng toiagul celui care te conduce și să te conduc Eu, cu toiagul Meu de păstor îndurător, zice Domnul. România are nevoie de mijlocitor. Iată că sunt mulți care disprețuiesc Cuvântul Meu și zic: “Nu Domnul ne vorbește.”. Dar iată, și pe aceștia îi voi convinge, că vor striga la Mine și vor spune: “Doamne, iartă-ne și binecuvintează-ne!”. Când voi opri binecuvântarea din dreptul lor, cu smerenie vor striga la Mine și vor spune: “Doamne, nu vom mai huli Numele Tău!”, căci Numele Meu nu poate fi hulit de gura omului cu care Eu mă judec, zice Cel Preaînalt. Aleluia. Amin.”

Cuvânt profetic prin Toni Berbece
11.11:2026

O mamă căreia i-am oferit niște alimente și haine a vrut ceva mai mult, mi-a cerut să mă rog pentru băieții ei, dar în mod special pentru unul dintre ei, care avea coșmaruri și nimeni nu-l putea ajuta, aproape în fiecare noapte se trezea în mare spaimă. Mi-am scos untdelemnul (conform Marcu 6:13) și le-am făcut ungere, făcând și un semn al crucii pe fruntea copilașilor. După acest gest au început comentariile: “De ce face ungere?” “Cine îi dă voi?”, “De ce combina untdelemnul cu Crucea?”, “Doar “respectivii” fac ungere!”, “Azi nu se mai face ungere!”

Citind toate aceste comentarii mi-am adus aminte de fariseii din vremea lui Hristos, care au vrut sa-L omoare pentru că vindeca în ziua de Sabat și că nu lucra “sub aprobarea lor”. Genul acesta de farisei sunt și azi, până și Dumnezeu trebuie să ceară voie de la ei. Știți minunea aceea când Hristos a vindecat un olog bolnav de 38 de ani, iar preoții și fariseii erau mânioși că de ce a ridicat patul? Așa e și azi. Satele și orașele din România sunt pline de oameni neputincioși, depresivi, bolnavi, plini de vicii, care au nevoie de o rugăciune, de o ungere, de un sfat, de o mângâiere, iar când cineva se oferă să le facă toți religioșii și leneșii comentează. M-a uimit întrebarea: “De ce combini ungerea cu Crucea?” De parcă cele două ar fi păcate sau ar deveni păcate dacă le combini. Ce absurzi pot fi fariseii de azi.

Îmi mai aduc aminte de un text din Scriptură, când ucenicii aleși de Isus au văzut un om care a început să pună în practică ce predica Isus și chiar să scoată draci: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Marcu 9:38-41). Așadar, mai degrabă decât să comentați pe internet și să judecați, ieșiți din case și slujiți-i pe cei care au nevoie, umpleți-vă portbagajele de hrană și vizitați casele văduvelor, orfanilor și sărmanilor, iar apoi rugați-vă pentru ei. Hristos vă va ferici!

“Păziți-vă de aluatul fariseilor” (adică răutatea, necredința, ipocrizia și lăcomia)” a zis-o chiar Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Aceste trei adevăruri sunt cele pe care trebuie să le înțeleagă creștinul român. Am observat că de aici pleacă cam toate disputele creștine din mediul on line. Românii nu pricep aceste adevăruri simple și biblice. Nu mai putem ajuta morții, dându-le de mâncare. Văd bunicuțe care își iau din pensie și de la gură crezând că cei dragi și morți întind gâtul în lumea cealaltă după o pulpiță cu piure sau după o colivă. Am auzit că se fac credite de nevoi personale pentru pomana celui decedat. Înțeleg să dai o masă pentru cei veniți la înmormântare, să îți alini durerea cu cei dragi, și mie îmi place coliva, dar de aici până la a crede că mortul “moare de foame” pe lumea cealaltă e cale lungă și ne biblică.

Apoi am văzut la știri un nou caz cu un bebeluș care a decedat în urma botezului (condoleanțe familiei). De aceea să pricepem și să nu confundăm scufundarea bebelușului cu botezul Biblic, al pocăinței, botezul făcut de Hristos și de Ucenici. Hristos a evitat violența preoților care refuzau botezul biblic în apă (Ioan 4:1-3), deci e o luptă teribilă pe acest act al mărturisirii pocăinței. Iar Luca ne spune ca cine acceptă botezul biblic făcut la maturitate “Îi da dreptate lui Dumnezeu”(Luca 7:29). E diferență foarte mare între cele două. Ioan nu le-ar fi spus niciodată unor bebeluși care vin la botez: “Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mania viitoare?” Deci botezul este pentru adulții care aleg pocăință, iar cei care o aleg în mod ipocrit, da, sunt ca niște pui de năpârci care fug de focul maniei crezând că scapă printr-o scufundare dar fără fapte.

Iar în al treilea rând, încă un adevăr biblic pe care românul trebuie să-l priceapă este că morții nu pot primi închinarea oamenilor. Apostolii și Sfinții la care românii se închină și le aduc cereri și-ar sfâșia “hainele” dacă ar auzi de această idolatrie, așa cum a făcut Apostolul Pavel în Listra când i s-a adus închinare (Fapte 14:14). Înțeleg că cei care au har pot face ungeri cu untdelemn precum Apostolii în Marcu 6:13, pot atinge bolnavi și să fie vindecați, dar de aici până a cere bolnavului să vorbească cu un mort ca să-l vindece e o cale lungă și nebiblică.

Toate acestea s-ar lămuri dacă românii ar citi BIBLIA, deci trezirea și luminarea încep cu un simplu act, al citirii Scripturii. Luminează Doamne românul și dă-i pofta de Scripturi și iubire de ADEVĂR. Să ne întoarcem la creștinismul Scripturii oricât ne-ar durea, ne-ar lovi în orgoliul religios și costa acest act.

Cu prețuire,
Toni Berbece