Erau vremurile în care rufele se spălau în familie, nu pe internet. Azi divorțurile se anunță pe Facebook, certurile tot acolo se afișează, membrii familiilor dau comunicate unii împotriva altora, anunță că s-au certat și își afișează ura de parcă e vreun program de interes național. În anii ‘80 când oamenii se certau știau doar ei, până seara se împăcau și nu mai știa nimeni nici ce și-au zis, nici ce și-au făcut, ci totul se acoperea repede. Azi, când doi se ceartă, chiar dacă se împacă tot internetul știe că tot certați și dușmani sunt. Așadar, mai ușor cu afișatul de “scandaluri” conjugale sau de certuri în familii, chiar și bisericești. Cum frumos zice Biblia de Avraam, care nu s-a certat cu Lot pentru că ochii celor din Canaan erau pe ei. Acum cu atât de mulți ochi pe noi, ar trebui să fim modele mai mult ca oricând.

Erau anii în care nu se afișau toate mesele în oraș, toate excursiile, toate casele și mașinile luate, fericirea se trăia individual și nu stârnea atâta invidie și poftă în alții. Atunci, maxim câteva poze se făceau pentru albumul de familie, poze pe care le vedeau doar cei dragi. Azi trăim vieți mult prea fericite pe internet și mult prea triste în realitate. De aceea cred că anii ‘80 ne-ar prinde bine, când fericirea era pentru fiecare în parte și nu știam mare lucru despre alții, ci doar despre noi. Erau anii în care ne păsa cum se simt cei de lângă noi, nu cum se simte toată planeta când ne privește. Erau ani cu mai puțină laudarosie, dar mai multă fericire. Cred că secretul fericirii stă în a te afișa tot mai puțin cu ce ai și a trăi mai mult în liniștea și în tihna familiei, pe măsură ce înaintez în viață realizez tot mai mult asta.

Erau anii în care comunicam mai mult unii cu alții, mă refer la cei apropiați. Azi când ne adunăm, discuțiile se sting în 5 minute, căci apoi cam toți sunt pe telefoane. Era o glumă, dar tare adevărată: “Când soțul/soția nu te aude deși e lângă tine, dă-i mesaj că vede mai repede!” Am ajuns dependenți de telefoane, fără să știm, intrăm în panică când se descarcă bateria, intrăm în panică când rămânem fără net, vacanțele să fie în zone cu Wi-Fi, însă va veni o zi când sateliții vor cădea din cer precum stelele căzătoare, totul va arde, iar dincolo vom intra cei care am știut să mai iubim deși am fost încercați de răceală rețelelor de socializare. Nu ați observată că e mult mai ușor să jignești din spatele unei tastaturi sau al unui ecran, 99% dintre oamenii care m-au jignit pe telefon, în realitate când m-au întâlnit au fost blânduți și tare lingușitori. De aceea cred că azi e un mare test internetul acesta, să știm să ne înfrânam, să vorbim frumos și să-i iubim pe cei din jur a ajuns o grea provocare. Îmi e dor de anii ‘80, aveam doar 6 ani atunci, însă oamenii de atunci aveau mai mult timp unii pentru alții. Hai să ne întoarcem în vremurile în care chiar vorbeam, ne priveam în ochii și ne îmbrățișăm cu sinceritate, iar timpul de calitate împreună chiar era de calitate.

Cu prețuire,
Toni și Gabriela Berbece

Eram pe Stadionul Steaua și ne pregăteam să dăm copiilor ghiozdane, știam că vin 600 de copii cu 11 autocare așa că am pregăti puțin peste 600 de ghiozdane. Dar surpriza a fost că au venit mult mai mulți copii, care cu toții doreau ghiozdane. Chiar se îmbulzeau în cordonul de oameni de la pază ca să treacă în zona unde se dădeau ghiozdane. La un moment dat cineva din Staff a zis: “Anunță că dăm și pentru București, toți copiii din București să vină să primească și ei!” A fost un anunț prin credință, omenește ar fi fost un eșec, mulți copii s-ar fi întors dezamăgiți pentru ca nu ar fi primit conform calculelor noastre.

Însă minuna a fost că au ajuns ghiozdanele la toți copiii. Nu știu cum s-a întâmplat, nu știu de unde au apărut, dar absolut toți copiii au primit ghiozdane, cred ca peste 200 față de numărul preconizat de noi. Să dai 200 de ghiozdane în plus deși tu nu le-ai adus de acasă se lasă cel puțin cu un semn de întrebare. Dar de ce nu am crede în minuni când toată ziua citim din Biblie numai minuni. Mă uitam la un filmuleț cu câteva secunde din fiecare minune din Biblie și deasupra scria “POVESTE ADEVEATA!” Mi-a dat de gândit ca tot ce vedem în jur e minune, chiar dacă uneori credem ca totul se întâmplă natural, de fapt și naturalul e supranatural. De exemplu faptul ca corpul tau produce 2 miliarde de celule roșii perfecte pe secundă, e o minune dar se întâmplă în liniște, nici nu știi de ea.

Nu mă mai miră atât de tare când în liniște Dumnezeu deja se pune pe treabă și produce fără ca nimeni să poată vedea vreo 200 de ghiozdane sub maldărul de 600. Nu mă mai miră așa de tare, dar îmi crește credința și mai mult când văd ca Tăticul meu mereu lucrează neobosit, doar noi să fim lucrători împreună cu El, căci El are mereu soluții și pune un deget unde noi nu mai putem sau nu mai avem, unde pune El degetul crește, se înmulțește, vine, abundă, se poate… doar noi să fim dispuși să ne punem la dispoziție pâinile și peștii precum copilul din înmulțirea merindelor.

Urmează alte minuni în Lupeni și Mimiu/Ploiesti unde e vom dărui peste 250 de ghiozdane și Biblii. Dacă cumva vor fi mai mulți copii decât ghiozdane, Îl avem pe Tăticul Ceresc cu noi. Apropo, în timp ce noi, Biserica, ne certăm pe funcții înalte exact ca ucenicii, rămâne neauzită de mulți porunca lui Hristos: “Dați-le voi să mănânce (Luca 9:13)!” Cât timp tronurile vor fi mai importante, copiii vor rămâne flămânzi iar Biserica tot mai bogată. Îmi aduc aminte de Papa Inocențiu al IV-lea, care i-a zis mândru lui Toma D’Aquino: “Azi Biserică nu mai poate zice “aur și argintiu n-am”! La care Sf. Toma i-a zis: “Dar nici ridica-te și umblă nu mai poate zice!” Cam astra două Biserici mai sunt: o Biserică bogată și zgârcita, dar neputincioasă sau o Biserică darnică și plină de putere. Din cere ești?

P.S. Aici eram fericit ca toți copiii au primit ghiozdane.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Eram în misiune prin Europa, la o anumită Biserică căreia tocmai îi murise Păstorul la doar 55 de ani. La ultimele analize doctorul îi spuse că din cauza stresului și a alimentației greșite avea inima ca a unui bătrân de peste 80-90 de ani. După o ședință de comitet mai încinsă a plecat spre casă, iar în scurt timp a murit, fără veste, fără prea multe semne. Șocul a fost imens. Biserica s-a întrebat de ce Dumnezeu nu l-a protejat. Toată comunitatea era în derivă, nu își mai putea reveni din șoc. M-am gândit atunci cât ține de Dumnezeu și cât ține de noi? Oare nu ni s-a dat corpul acesta în grijă și în responsabilitate? Da, Dumnezeu ne protejează de accidente, de atacuri, de boli, de multe, dar oare ce părere are Dumnezeu când noi efectiv ne batem joc de “Templul Duhului Sfânt” prin alimentație proasta și lăcomie (am văzut mai mulți slujitori obezi decât sportivi), prin lipsă de somn și lipsă de mișcare.

Mi s-a întâmplat și mie un eveniment care m-a speriat. Începusem să iau în greutate destul de mult, aveam o viață sedentară, iar alimentația era destul de haotică. După Trezirea Națiunii, unde au venit peste 20.000 de credincioși, după tot stresul cu organizarea și slujirea, mergeam pe stradă cu soția când deodată m-a înțepat în piept de am paralizat, nu mai puteam să mă mișc. Gabriela s-a speriat foarte tare, iar acela a fost un moment de cotitură în care am înțeles că trebuie să am mai mare grijă de corpul meu, de robul Domnului, cum spunea Spurgeon. Așa că am luat legătura cu fratele Nicky, un bărbat foarte serios și credincios din Biserica Profides, antrenor de fitness, care m-a ajutat mult cu exerciții specifice pentru a-mi întări inima și pentru a-mi crește rezistența la stres și probleme. Am înțeles de asemenea că într-o societate tot mai desfrânată noi ca bărbați trebuie să ne ținem vasul în stăpânire și ca Iov să spunem: “Făcusem un legământ cu ochii* mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1).”

Mântuitorul a întărit aceste cuvinte spunând că cine privește o femeie în mod pofticios a și curvit cu ea în inima lui. Curvia cu privirea rămâne valabilă și azi pentru oricine, de aceea e important oriunde mergem să avem grijă la ce privim, căci lumea în care suntem este tot mai stricată, de exemplu am văzut la supermarket femei mai vulgare și ispititoare decât la sală sau la fel ca la sală. La muncă, la școală, la sală, pe faleză, pe trotuar, uneori chiar și în Biserică intră ispita, intră vulgaritatea, dar ce este de făcut? Noi bărbații să ne concentrăm pe ținerea în stăpânire a corpului și pe a nu ne opri privirile spre obiectul ispitei. Să veghem la privire, la inima și la trup. Căci cine nu e stăpân în casă (cum a fost Iosif), nu va fi nici pe strada (cum n-a fost Samson, care a urmat o curvă). Trăim în lumea curviei, în lumea Izabelei, în lumea Curvei celei mari, dar atenție mare, că mai mulți cad în curvie în camerele lor cu un telefon în mâna decât la sală. Atenție mare că mai mulți cad în curvie la muncă, în birou, în tabere de vară decât în sălile de fitness. Cine își ține vasul în stăpânire acasă și-l va ține și în parc când face jogging. Da, nu te du la sală dacă nu îți poți ține vasul în stăpânire, nu te du prea des nici în Mall-uri, căci și acolo e ispita în floare, evită orice loc public, cat mai des dacă încă lupți și îți antrenezi mintea și sufletul în lupta cu curvia. Nu fă nimic ce nu vine din încredințare, fugi de pofta tinereții, dar nu doar fizic, ci și cu gândul și inima. Degeaba fugi cu picioarele dacă nu fugi și cu gândul. Dar dacă tu nu mergi în parc la jogging, nu-i judeca pe cei care o fac, căci nu ești mai sfânt ca stai acasă. Iar dacă corpul tău trădează lipsa de grijă, taci, căci nu e o virtute să nu îți ții corpul sănătos.

“Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici* curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii* din voi! Dar** aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru (1 Corinteni 6:9-11).”

Atenție la sală sau în cameră când nu vă vede nimeni!
Cu prețuire,
Toni Berbece