Imaginează-ți ca după 1,5 milioane de km făcuți cu 8 mașini prin toată țara, după zeci de tone de alimente și haine dăruite la zeci de mii de persoane timp de 10 ani, după zeci de case făcute sau reabilitate pentru zeci de familii, dupa zeci de copii salvați de a fi luați din familiile lor din cauza lipsei de condiții, după sute de accidente evitate, zeci de pene făcute, situații periculoase în care ai fost expus și izolări din cauza nămeților. Imaginează-ți să intri în case în care n-ar intra nicio firmă de deratizare sau instituție medicală, case infectate, pline de purici și ploșnițe, miros greu și multe gunoaie, case cu oameni bolnavi expunându-te la bolile lor. Imaginează-ți să suni la primării să vină să te deszăpezească că nu poți înainta, imaginează-ți să sortezi zeci de mii de saci de haine (printre ele multe gunoaie), imaginează-ți să porți poverile financiare a zeci de mii de oameni pe care nu-i cunoști, iar după tot acest efort să vină cineva să îți zică că ești hoț, escroc, puturos, cerșetor și că ai avut tu un “interes”. Iar cei ca domnul Viorel Pașca știu ce înseamnă asta.

Doar cine a alergat pentru bolnavi, pentru săraci și pentru cei în nevoi știu ce înseamnă să fii vorbit de rău tocmai pentru că ajuți. Dar oare să scăpăm noi de acest tratament când Mântuitorul Hristos a fost răstignit tocmai pentru că vindeca și făcea bine? Singura Lui “vină” a fost că a stârnit invidia “lăudăroșilor” religioși și că a scos și trimis în temnița adâncului demonii care țineau oamenii legați în neputințe, boli, sărăcii și vicii. Dar pe Cruce a câștigat o armată care e ca El, în care a pus Duhul bunătății și puterii Sale, o armată care nu se dă bătută, intimidată și care nu renunță și nu obosește. De ce Biblia zice să nu obosim în facerea binelui? Tocmai pentru ca binele obosește cel mai tare, de fapt nu binele, ci ceea ce urmează după ce faci binele. Nimic nu e mai nedrept decât să fii tratat ca un criminal după ce a salvat vieți. Iar domnul Viorel Pașca o știe bine.

De aceea Hristos le-a zis celor care au încetat să mai facă bine, să mai îngrijească muribunzi, să mai hrănească săraci, să-i mai caute pe cei bolnavi, să-i mai mângâie pe cei care plâng: “plecați de la mine blestemaților în Iadul cel veșnic!” Hristos a fost atât de dur cu dezertorii din slujba binelui pentru că cine încetează să mai facă bine încetează să mai fie ca Hristos și încetează să mai aibă grijă de Hristos din cei în nevoi. Tu ai încetat sau continui? Urmează campania “un ghiozdan pentru un destin”, prin care vom binecuvânta mii de copilași sărmani cu ghiozdane. Nu avem nevoie de laude, ci de ajutor. Ești cu noi?

“Ştiu că Domnul va face dreptate celui sărac
şi susţine cauza celor nevoiași.
Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.” Psalmul 140:12-13

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

https://bisericaprofides.ro/donatii

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am citit aproape tot ce s-a scris în presă și de către cei care l-au cunoscut pe Viorel Pașca. Am tăcut și am citit, realizând câți prieteni comuni avem de fapt care au cunoscut de aproape acel loc. Faptul că acolo inclusiv spitalele și instituțiile medicale din vecinătate îi aduceau “cazuri grele”, adică oamenii pe care nu-i dorea nimeni, nici măcar instituțiile, care sunt plătite să aibă grijă de ei, spune cam tot. Adică când ambulanțele făceau zeci de ture spre azilele lui Viorel Pașca acest lucru îți transmite ceva. Citeam cazuri despre oameni aduși acolo care efectiv nu-și știau numele sau vârsta și care efectiv nu aveau pe nimeni, unii cu răni pline de viermi și în condiții inumane, cum nu vezi nici animale pe stradă. Iar Viorel îi lua, îi îngrijea, iar când mureau le oferea un loc de veci cu o cruce la căpătâi. Faptul ca acolo ați văzut doar niște cruci simple, nu e vina lui Viorel, ci acolo sunt sute de bătrâni abandonați de copii, care nici măcar n-au aflat ca părinții lor au trecut în veșnicie. Viorel n-a investit în pietre de mormânt, ci în îngrijirea cu dragoste a celor muribunzi.

Nu mai vorbim despre faptul că în aceste azile erau implicați mii de voluntari, oameni de afaceri, păstori și preoți. Deci porțile erau deschise oricui, nu era un loc închis cu garduri de 2 metri și lacăte puse pe porți unde nu intra nimeni și unde oamenii agonizau în singurătate. Oamenii aceia erau îngrijiți de voluntari și angajați creștini. Citeam mărturiile unor oameni care își făceau concediile îngrijind de bătrânii de la aceste azile. Deci oricine dorea să ajute era bine venit. Asta am citit din zeci de surse, oameni care au fost acolo, care au văzut, care au donat, care au lucrat, care au construit căsuțele pentru cei nevoiași.

Dragă stat român și instituții ale acestui stat, dacă problema lui Viorel este una birocratică, de autorizații sau hârtii, faceți-le de 1000 de ori și lăsați acest samaritean să îngrijească de cei abandonați, în care se află Hristos, căci cine are milă și grijă de un sărman de Hristos are după cum chiar Mântuitorul a spus-o. Dacă niște foi lipsă v-au făcut să descindeți acolo cu jandarmi, sute de mașini de poliție și ambulanțe atunci ați pierdut umanitatea și ați instaurat o literă a legii fără har și fără omenie. Când vezi un om care are grijă de cei respinși de toți, acestuia nu trebuie să-i pui cătușe și să-l închizi, ci să faci tot posibilul să-l ajuți ca să își continue slujba și misiunea hristică, dumnezeiască, căci în unii se vede Hristos cât într-o țară întreagă. Dacă statul și mass media persecută un samaritean atunci am ajuns vremuri rele de tot. Cum zice Scriptura: “Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii* de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina1 răutăţii este luat cel neprihănit (Isaia 57:1).” Viorel Pașca trebuie ajutat, acolo trebuie ridicate niște statui, nu puse lacăte pe porți. A închide acel loc este ca și cum ai închide palmele lui Dumnezeu întinse pentru a mângâia oameni neatinși de nimeni, neiubiți de nimeni și uitați de toți. Nu loviți în cei care ajută, căci loviți în Dumnezeu!

Vă las cu cuvintele Părintelui Dionisie:
“Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâţi să distrugă omul, atât duhovniceşte, cât şi fireşte; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creştin, asta e departe, dar nu mai poţi fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui Satan însuşi, ca de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârşire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci şi tot ce-i omenesc.” Oare se potrivesc și la ai noștri?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Marșul Apărătorilor Credinței este o dovadă că în aceste vremuri de apostazie și lepădare de Hristos, mii de creștini aleg să stea fermi în credința lor și să o afirme public fără rușine. Zeci de mii de bucureșteni aflați pe străzile capitalei au auzit cântările, rugăciunile și mesajele clare: “Hristos este chemat să domnească peste viețile noastre și peste Romania!” Mesajul nostru a fost transmis în toată țara și în toată diaspora prin internet și televiziune, iar acesta a fost cu siguranță auzit și multe inimi au fost cercetate și cu siguranță și porțile Iadului au fost clătinate. Diavolul nu se teme de creștini căldicei și dezinteresați, dar se teme de creștinii aceia care ard prin Duhul Sfânt și sunt gata să își apere credința până la capăt precum Apostolii.

România nu va accepta ca spurcăciunea aducătoare de blestem, după cum ne avertizează Scriptura, să fie împrăștiată în școli, instituții, guvern, Biserici și peste tot de altfel. Tăcând nu facem altceva decât să fim părtași la spurcarea țării, de aceea am ales să vorbim și să transmitem un mesaj puternic: “Nu încercați să ne spurcați copiii, căci ne vom ridica cu Hristos al nostru și vom stopa orice încercare de-a voastră de a ne transforma copiii într-o generație antihristica!”

Marșul Apărătorilor Credinței transmite un mesaj al iubirii în cele din urmă, căci iubirea nu se poartă necuviincios, nu dorește răul aproapelui, ci binele tuturor, iubirea lui Hristos nu abuzează și nu impune nimănui credința, ci cheamă cu multă dragoste la pocăință. Spuneam în timpul Marșului că dacă pierdem creștinismul din acest popor ne vom pierde și libertatea, căci religiile diavolești care vin vor fi năucitor de abuzive și se vor impune cu o forță demonică, subjugând, arestând, jefuind și luând libertatea de exprimare a tuturor celor care nu sunt de acord cu ei, ceea ce creștinismul nu a făcut niciodată. Marșul Apărătorilor Credinței a fost și este o mare biruință și în lumea spirituală, unde puterile răului au fost legate în Numele lui Hristos pentru ca binecuvântarea să vină peste cei care caută voia lui Hristos.

Vă mulțumesc în Numele lui Hristos tuturor celor care ați venit, care v-ați implicat, care ne-ați urmărit și care ne-ați susținut, fără voi nu am fi reușit. Hristos din voi s-a văzut din nou și a acționat cu o forță de mobilizare incredibilă.

Vă iubesc pe toți!
Cu prețuire,
Toni Berbece