O mamă căreia i-am oferit niște alimente și haine a vrut ceva mai mult, mi-a cerut să mă rog pentru băieții ei, dar în mod special pentru unul dintre ei, care avea coșmaruri și nimeni nu-l putea ajuta, aproape în fiecare noapte se trezea în mare spaimă. Mi-am scos untdelemnul (conform Marcu 6:13) și le-am făcut ungere, făcând și un semn al crucii pe fruntea copilașilor. După acest gest au început comentariile: “De ce face ungere?” “Cine îi dă voi?”, “De ce combina untdelemnul cu Crucea?”, “Doar “respectivii” fac ungere!”, “Azi nu se mai face ungere!”

Citind toate aceste comentarii mi-am adus aminte de fariseii din vremea lui Hristos, care au vrut sa-L omoare pentru că vindeca în ziua de Sabat și că nu lucra “sub aprobarea lor”. Genul acesta de farisei sunt și azi, până și Dumnezeu trebuie să ceară voie de la ei. Știți minunea aceea când Hristos a vindecat un olog bolnav de 38 de ani, iar preoții și fariseii erau mânioși că de ce a ridicat patul? Așa e și azi. Satele și orașele din România sunt pline de oameni neputincioși, depresivi, bolnavi, plini de vicii, care au nevoie de o rugăciune, de o ungere, de un sfat, de o mângâiere, iar când cineva se oferă să le facă toți religioșii și leneșii comentează. M-a uimit întrebarea: “De ce combini ungerea cu Crucea?” De parcă cele două ar fi păcate sau ar deveni păcate dacă le combini. Ce absurzi pot fi fariseii de azi.

Îmi mai aduc aminte de un text din Scriptură, când ucenicii aleși de Isus au văzut un om care a început să pună în practică ce predica Isus și chiar să scoată draci: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Marcu 9:38-41). Așadar, mai degrabă decât să comentați pe internet și să judecați, ieșiți din case și slujiți-i pe cei care au nevoie, umpleți-vă portbagajele de hrană și vizitați casele văduvelor, orfanilor și sărmanilor, iar apoi rugați-vă pentru ei. Hristos vă va ferici!

“Păziți-vă de aluatul fariseilor” (adică răutatea, necredința, ipocrizia și lăcomia)” a zis-o chiar Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Aceste trei adevăruri sunt cele pe care trebuie să le înțeleagă creștinul român. Am observat că de aici pleacă cam toate disputele creștine din mediul on line. Românii nu pricep aceste adevăruri simple și biblice. Nu mai putem ajuta morții, dându-le de mâncare. Văd bunicuțe care își iau din pensie și de la gură crezând că cei dragi și morți întind gâtul în lumea cealaltă după o pulpiță cu piure sau după o colivă. Am auzit că se fac credite de nevoi personale pentru pomana celui decedat. Înțeleg să dai o masă pentru cei veniți la înmormântare, să îți alini durerea cu cei dragi, și mie îmi place coliva, dar de aici până la a crede că mortul “moare de foame” pe lumea cealaltă e cale lungă și ne biblică.

Apoi am văzut la știri un nou caz cu un bebeluș care a decedat în urma botezului (condoleanțe familiei). De aceea să pricepem și să nu confundăm scufundarea bebelușului cu botezul Biblic, al pocăinței, botezul făcut de Hristos și de Ucenici. Hristos a evitat violența preoților care refuzau botezul biblic în apă (Ioan 4:1-3), deci e o luptă teribilă pe acest act al mărturisirii pocăinței. Iar Luca ne spune ca cine acceptă botezul biblic făcut la maturitate “Îi da dreptate lui Dumnezeu”(Luca 7:29). E diferență foarte mare între cele două. Ioan nu le-ar fi spus niciodată unor bebeluși care vin la botez: “Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mania viitoare?” Deci botezul este pentru adulții care aleg pocăință, iar cei care o aleg în mod ipocrit, da, sunt ca niște pui de năpârci care fug de focul maniei crezând că scapă printr-o scufundare dar fără fapte.

Iar în al treilea rând, încă un adevăr biblic pe care românul trebuie să-l priceapă este că morții nu pot primi închinarea oamenilor. Apostolii și Sfinții la care românii se închină și le aduc cereri și-ar sfâșia “hainele” dacă ar auzi de această idolatrie, așa cum a făcut Apostolul Pavel în Listra când i s-a adus închinare (Fapte 14:14). Înțeleg că cei care au har pot face ungeri cu untdelemn precum Apostolii în Marcu 6:13, pot atinge bolnavi și să fie vindecați, dar de aici până a cere bolnavului să vorbească cu un mort ca să-l vindece e o cale lungă și nebiblică.

Toate acestea s-ar lămuri dacă românii ar citi BIBLIA, deci trezirea și luminarea încep cu un simplu act, al citirii Scripturii. Luminează Doamne românul și dă-i pofta de Scripturi și iubire de ADEVĂR. Să ne întoarcem la creștinismul Scripturii oricât ne-ar durea, ne-ar lovi în orgoliul religios și costa acest act.

Cu prețuire,
Toni Berbece

N-ai cum să înțelegi privirea aceasta spre Cer a unei femei care își urmează Mântuitorul, pe Hristos. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu intri personal precum Mântuitorul în apa botezului. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu ți-ai mărturisiți singur păcatele și nevoia de sfințire, cum făceau toți cei din Scripturi, care veneau să fie botezați. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu te îmbraci tu personal în Hristos prin haina botezului, n-ai cum să înțelegi privirea și emoția aceasta, lacrimile de bucurie când tu cu gura ta i-ai spus “Da, până la moarte și dincolo de ea!” Lui Hristos.

Pentru voi toți care n-ați citit Scripturile s-au le-ați citit și le ignorați, n-aveți cum să înțelegeți că și Hristos a ieșit singur din apa botezului, nu Fecioara Maria L-a dus la botez pe când era copil, ci El s-a dus la Iordan să fie botezat ca să se dea pildă pe Sine ca toți creștinii să-L urmeze. Iată ce este Scris: “De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El (Matei 3:16).” N-ai cum să simit Cerul deschis deasupra ta dacă nu ai fost botezat ca adult, fiind o alegere personală. De ce te lași îndepărtat de acest act pe care Hristos și toți Apostolii l-au făcut? De ce nu înțelegi că singurul botez biblic este cel din Scripturi, pentru că pocăința și creștinismul sunt alegeri personale, nu o decizie cu care te-ai trezit luată în locul tău.

Când ne vom întoarce la Scripturi? Când? Cum am ajuns din nou să disprețuim ca preoții din vremea lui Hristos acest botez al pocăinței, după cum este Scris: “…dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul (Luca 7:30).” Nu l-au primit atunci, nu-l primesc nici azi. Oare de ce? Biblia e simplă de înțeles, dar o țin departe de popor, căci adevărul e chiar acolo. Doar citește-L! Mă rog ca Hristos să pună în tine focul pus în Famenul Etiopian care i-a zis lui Filip cu gura lui: “Uite apa, ce mă împiedică să fiu botezat (Fapte 8:36)?”

Cu prețuire,
Toni Berbece