Foarte multe familii sunt distruse din cauza neglijenței, nu din cauza curviei, nu din cauza beției, nu din cauza bătăilor, ci, da, din cauza păcatului NEGLIJENTEI. Apostolul Pavel poruncește: „Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre (1 Cor. 7:5).” Vă vine să credeți că la consilierile de cuplu în ultimul timp cea mai mare problemă întâlnită este faptul că cei doi pur și simplu sunt doi străini în aceeași casă, iar atenția cea mai mare se duce către telefoane, rețele de socializare, platforme media, etc… Deci ei nu se ating pur și simplu, nu mai vorbim de sărutat, îmbrățișat și ce mai urmează. Se ajunge în familii ca cei doi pur și simplu să nu se mai “intersecteze”, iar pasiunea din cuplu se stinge prin atenția față de “nevoia” de internet. Oamenii devin ca niște roboți, alimentați doar cu “softuri” și “iubire virtuală”. Într-o lume a roboților și a inteligenței artificiale, parcă și omul devine un robot programat, fără iubirea duhovniceasca din Dumnezeu.

Leonard Ravenhill povestea că seară de seară fugea la masa de lucru să își facă predicile, soția lui adormea aproape mereu singură, când deodată a auzit o voce clară: “Du-te și iubește-ți soția, este mai important decât predica la care lucrezi!” Nici nu realizam că a îți iubi partenerul de viață face cat 100 de zile de post, dar cu ceartă sau indiferență în familie. Dumnezeu nu ne cere evlavie fără de Scripturi, fără evlavie fără de soție sau soț. A fi un om al rugăciunii fără a-ți iubi soția este ipocrizie și ineficientă, căci Biblia îi interzice bărbatului să ridice mâinile spre Cer dacă în inima lui sunt sentimente nepotrivite față de soție.

Așadar, viața de sfințenie începe din familie, dacă pe soție n-ai mai pus mâna de o lună degeaba pui mâna pe Biblie în fiecare zi. Înseamnă ca n-ai înțeles tocmai esența Scripturii: “Iubește-i pe toți și începe cu cei din casa ta! Avem cunoștințe mari din Scriptură, dar dragoste puțină, asta înseamnă că pâlnia prin care turnăm în noi sfințenie este pusă greșit, doar la rezervorul minții nu și al inimii. Un om sfânt își ca iubi întâi de toate soția, altfel n-are cum să fie ca Hristos care și-a iubit Biserica ca pe o soție și s-a dat pe sine pentru ea. Drumul spre Cer trece înainte de toate prin familie, nu poți scurta ruta și nici sări testul de iubire al familie, deci “du-te și iubește-ți soția/sotul!” Si apoi poți fi sfânt în toate celelalte.

Cu prețuire,
Toni Berbece

“Iată! Iată, Biserică! În aceste vremuri în care mulți se sting şi iată, vântul diavolului stinge tot mai multe candele, iată, vino să iei lumină! Vino să iei foc de la Altarul Meu, zice Domnul. Iată că mulți stau în bătaia de vânt a lumii acesteia, se complac în păcate, se complac în materialismul lumii acesteia! Şi-au zidit altare cu mâinile lor. Şi-au zidit altare din fiare pe care le lustruiesc, precum își ridicau odinioară idoli cei care se închinau la fiare. Și-au zidit idoli din pietre, case lustruite, pentru care își dau viața. Nu e nicio diferență dintre cei care se numesc copiii Mei și iată, muncesc zi și noapte pentru un altar de piatră numit “casă”. O, este aceeaşi idolatrie!

Mulți își sting candelele, căci se închină la fiare, se închină la oameni, la eul lor. Dar iată, te chem să-ți faci timp! Atât vreau, zice Domnul, atât îți cer, dă-mi din timpul tău! Dă-mi din timpul tău, fecioară, zice Domnul, să stau de vorbă cu tine, să stau la sfat cu tine, să torn din Duhul Meu! Niciun mire n-o să alerge după o mireasă care îi întoarce spatele. Niciun mire n-o să se umilească alergând după o mireasă care aleargă după ibovnici, după amanți, zice Domnul. Oare îți cer mult când îți spun: “Dă-mi timp să stau cu tine, mireasă!”, zice Domnul. Să stau, să torn din untdelemnul Meu și iată, să pun în inima ta foc pentru veșnicie.

Te-ai stins și nu mai vii la Mine! De aceea nu mai auzi Glasul Meu, nu mai simți cu Mine, nu mai ai viziunea Mea! Nu mai vezi că vine sfârșitul! Nu mai vezi că e ultimul ceas! Nu mai vezi planurile diabolice! Nu mai vezi amenințările diavolului! Te-ai unit cu lumea! Te-ai unit cu duhul antihristic și nu mai poți arde pentru cauza Mea! Întoarce-te la Mine ca să nu te pierd pentru veșnicie, zice Domnul.

Curând voi deschide Cartea Vieții și iată, îmi voi arunca privirea pentru ultima dată și cei care nu mai sunt în Mine vor fi șterși, zice Domnul. Curând voi striga catalogul ceresc! Înainte de a-l striga la judecată, îl voi mai striga o dată pe pământ şi cine nu este gata să intre în corabie va fi șters și lăsat afară, zice Domnul. O, se strigă catalogul! Să nu lipsești, fiică! Să nu lipsești, fiule!

Dă-mi timp! Stai cu Mine! O, nu mai ignora Scripturile! Şi tu, cel care ești aici și auzi acest cuvânt al Meu profetic, de ce te împotrivești Scripturilor? De ce te împotrivești statului de vorbă cu Mine, şi te crezi puternic, și te crezi de neînduplecat de duhul antihristic? O, nu vei face față, pentru că n-ai strâns cu Mine! De aceea, strânge cu Mine și nu risipi, ca să ai putere. Și când voi striga catalogul ceresc, numele tău să rămână acolo scris pentru veșnicie.

O, curând, curând, voi închide pentru ultima dată acest catalog și îl voi mai deschide doar la judecată! Şi cine nu a fost găsit scris încă de pe pământ, acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Mare tânguire va fi la Judecata de Apoi! Mare răgnet de durere și de jale! Şi mulți vor striga: “Doamne, Te-am cunoscut! Doamne, am avut o mamă! Doamne, am un tată care iată, este în Cartea Vieții! Ia-mă pentru el și de dragul lui!”. Și atunci voi spune: “Plecați de la Mine, blestemaților, că niciodată nu v-am cunoscut!”. Și atunci veți cunoaște că am fost îndurător cât timp am ținut Cartea Vieții deschisă. Dar iată, voi fi de neînduplecat când aceasta va fi deschisă la Judecata de Apoi.

O, pe cât de adevărat este că tu exiști și asculți această profeție, pe atât de adevărat este că voi veni la Judecată, zice Domnul, să-mi judec Mireasa. Și iată, cu Biserica Mea voi începe și din ea voi arunca ce nu este al Meu. La început, pentru Biserica Mea voi avea o judecată, zice Domnul.

Stai treaz și veghează, căci vin curând! Nimeni să nu-ți fure răsplata! Aleluia! Amin!”

Cuvânt profetic prin
Toni Berbece
07.10.2026

Trăim în țara în care e rușine să îngenunchezi în Piața Victoriei înaintea lui Hristos, dar nu e rușine “să urinezi” pe o scenă la un concert înaintea a 4000 de tineri. Cei care au îngenunchiat, care au spus rugăciuni și care i-au adus laude lui Hristos au fost numiți “sectanți”, iar cei care au filmat gestul obscen sunt “creștini”, împotriva lor n-a strigat nimeni “sectanții”, căci ei s-au lepădat de mult de dreaptă credință și consumă cu nesaț orice mizerie. Contra miilor care au îngenuncheat în Piața Victoriei o doamnă a instigat la ură spunând că ei ar fi sectanții care au scuipat pe “Biserică”, când de fapt acolo erau creștini sinceri de tot felul, dar n-am auzit-o spunând că cel care a cântat obscenități ar fi “scuipat” pe vreun obraz creștin al acestei națiuni. Cei care “îl poartă” pe Hristos doar în suflet, dar dansează cu Diavolul pe mesele spurcăciunii, se cred stăpâni ai creștinismului.

Trăim în țara în care a te ruga pentru țara ta este un act de prostie și analfabetism funcțional, cum s-a scris pe o pagină. De ce neamul acesta a ajuns să vadă în Rugăciune si Scriptură analfabetism, iar în spurcăciune și fapte mizerabile să vadă emancipare? Dedicarea națiunii în brațele lui Hristos a fost numită “manipulare” a maselor “proaste”, iar paradele destrăbălate la care au participat și copii sunt numite “acte de eroism european”. Când de fapt Europa reală si emancipată n-are nimic de a face cu neomarxismul ăsta al delirului sexual. Dacă mergi prin toată Europa n-o să vizitezi catedrale ridicate în numele unor zei ai patimilor sexuale, ci vei vedea catedrale care atrag milioane de oameni ridicate de “analfabeții” care se roagă și îngenunchează înaintea lui Hristos. Sunt scârbit de ipocrizia celor care n-au adus nimic bun în Europa, decât boli venerice, dar care se laudă cu emanciparea adusă de creștini.

Trăim în țara în care cum zicea Isaia “Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe… (Isaia 5:18).” Am văzut cât s-a putut minți despre o adunare a credincioșilor, nu degeaba a zis Hristos despre ipocriții din vremea Lui “Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii (Ioan 8:44).”

Trăim în țara tot mai iritată de Rugăciune, de Scriptură, de Cruce, de Hristos. Frați creștini, luptăm cu aceeași farisei ca pe vremea lui Hristos, doar că aceștia de azi au avut nesimțirea să confiște și Crucea, ei se cred creștini și ne țin lecții de morală, în timp ce în ei nu mai este ascuns, ci chiar de pe chipurile lor ne rânjește Antihristul. Fruntea sus creștini români, cel puțin Cerul nu ni-l mai pot fura, nu ne pot lua aurul de pe străzile Ierusalimului Ceresc, acolo lacrimi nu vor fi, deci nici cei care le fac.

Cu prețuire,
Toni Berbece