Am citit aproape tot ce s-a scris în presă și de către cei care l-au cunoscut pe Viorel Pașca. Am tăcut și am citit, realizând câți prieteni comuni avem de fapt care au cunoscut de aproape acel loc. Faptul că acolo inclusiv spitalele și instituțiile medicale din vecinătate îi aduceau “cazuri grele”, adică oamenii pe care nu-i dorea nimeni, nici măcar instituțiile, care sunt plătite să aibă grijă de ei, spune cam tot. Adică când ambulanțele făceau zeci de ture spre azilele lui Viorel Pașca acest lucru îți transmite ceva. Citeam cazuri despre oameni aduși acolo care efectiv nu-și știau numele sau vârsta și care efectiv nu aveau pe nimeni, unii cu răni pline de viermi și în condiții inumane, cum nu vezi nici animale pe stradă. Iar Viorel îi lua, îi îngrijea, iar când mureau le oferea un loc de veci cu o cruce la căpătâi. Faptul ca acolo ați văzut doar niște cruci simple, nu e vina lui Viorel, ci acolo sunt sute de bătrâni abandonați de copii, care nici măcar n-au aflat ca părinții lor au trecut în veșnicie. Viorel n-a investit în pietre de mormânt, ci în îngrijirea cu dragoste a celor muribunzi.

Nu mai vorbim despre faptul că în aceste azile erau implicați mii de voluntari, oameni de afaceri, păstori și preoți. Deci porțile erau deschise oricui, nu era un loc închis cu garduri de 2 metri și lacăte puse pe porți unde nu intra nimeni și unde oamenii agonizau în singurătate. Oamenii aceia erau îngrijiți de voluntari și angajați creștini. Citeam mărturiile unor oameni care își făceau concediile îngrijind de bătrânii de la aceste azile. Deci oricine dorea să ajute era bine venit. Asta am citit din zeci de surse, oameni care au fost acolo, care au văzut, care au donat, care au lucrat, care au construit căsuțele pentru cei nevoiași.

Dragă stat român și instituții ale acestui stat, dacă problema lui Viorel este una birocratică, de autorizații sau hârtii, faceți-le de 1000 de ori și lăsați acest samaritean să îngrijească de cei abandonați, în care se află Hristos, căci cine are milă și grijă de un sărman de Hristos are după cum chiar Mântuitorul a spus-o. Dacă niște foi lipsă v-au făcut să descindeți acolo cu jandarmi, sute de mașini de poliție și ambulanțe atunci ați pierdut umanitatea și ați instaurat o literă a legii fără har și fără omenie. Când vezi un om care are grijă de cei respinși de toți, acestuia nu trebuie să-i pui cătușe și să-l închizi, ci să faci tot posibilul să-l ajuți ca să își continue slujba și misiunea hristică, dumnezeiască, căci în unii se vede Hristos cât într-o țară întreagă. Dacă statul și mass media persecută un samaritean atunci am ajuns vremuri rele de tot. Cum zice Scriptura: “Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii* de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina1 răutăţii este luat cel neprihănit (Isaia 57:1).” Viorel Pașca trebuie ajutat, acolo trebuie ridicate niște statui, nu puse lacăte pe porți. A închide acel loc este ca și cum ai închide palmele lui Dumnezeu întinse pentru a mângâia oameni neatinși de nimeni, neiubiți de nimeni și uitați de toți. Nu loviți în cei care ajută, căci loviți în Dumnezeu!

Vă las cu cuvintele Părintelui Dionisie:
“Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâţi să distrugă omul, atât duhovniceşte, cât şi fireşte; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creştin, asta e departe, dar nu mai poţi fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui Satan însuşi, ca de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârşire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci şi tot ce-i omenesc.” Oare se potrivesc și la ai noștri?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Marșul Apărătorilor Credinței este o dovadă că în aceste vremuri de apostazie și lepădare de Hristos, mii de creștini aleg să stea fermi în credința lor și să o afirme public fără rușine. Zeci de mii de bucureșteni aflați pe străzile capitalei au auzit cântările, rugăciunile și mesajele clare: “Hristos este chemat să domnească peste viețile noastre și peste Romania!” Mesajul nostru a fost transmis în toată țara și în toată diaspora prin internet și televiziune, iar acesta a fost cu siguranță auzit și multe inimi au fost cercetate și cu siguranță și porțile Iadului au fost clătinate. Diavolul nu se teme de creștini căldicei și dezinteresați, dar se teme de creștinii aceia care ard prin Duhul Sfânt și sunt gata să își apere credința până la capăt precum Apostolii.

România nu va accepta ca spurcăciunea aducătoare de blestem, după cum ne avertizează Scriptura, să fie împrăștiată în școli, instituții, guvern, Biserici și peste tot de altfel. Tăcând nu facem altceva decât să fim părtași la spurcarea țării, de aceea am ales să vorbim și să transmitem un mesaj puternic: “Nu încercați să ne spurcați copiii, căci ne vom ridica cu Hristos al nostru și vom stopa orice încercare de-a voastră de a ne transforma copiii într-o generație antihristica!”

Marșul Apărătorilor Credinței transmite un mesaj al iubirii în cele din urmă, căci iubirea nu se poartă necuviincios, nu dorește răul aproapelui, ci binele tuturor, iubirea lui Hristos nu abuzează și nu impune nimănui credința, ci cheamă cu multă dragoste la pocăință. Spuneam în timpul Marșului că dacă pierdem creștinismul din acest popor ne vom pierde și libertatea, căci religiile diavolești care vin vor fi năucitor de abuzive și se vor impune cu o forță demonică, subjugând, arestând, jefuind și luând libertatea de exprimare a tuturor celor care nu sunt de acord cu ei, ceea ce creștinismul nu a făcut niciodată. Marșul Apărătorilor Credinței a fost și este o mare biruință și în lumea spirituală, unde puterile răului au fost legate în Numele lui Hristos pentru ca binecuvântarea să vină peste cei care caută voia lui Hristos.

Vă mulțumesc în Numele lui Hristos tuturor celor care ați venit, care v-ați implicat, care ne-ați urmărit și care ne-ați susținut, fără voi nu am fi reușit. Hristos din voi s-a văzut din nou și a acționat cu o forță de mobilizare incredibilă.

Vă iubesc pe toți!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Cineva m-a întrebat sfidător și batjocoritor: “Unde a fost Dumnezeu la cutremurul din Venezuela?” I-am răspuns așa acestui domn: Dumnezeu este acolo unde L-am lăsat când am avortat câteva milioane de copii pe an. Dumnezeu este acolo unde L-am lăsat când am ucis cu sânge rece câteva zeci de milioane din frații noștri pe întreg pământ. Dumnezeu este acolo unde L-am lăsat când ne-am destrăbălat, desființând întrebuințarea firească a bărbatului și a femeii. Dumnezeu este acolo unde L-am lăsat când am abuzat ca umanitate sute de mii de copii (vezi scandalul de pe Vinted, unde în mod mascat sunt vândute suflete sărmane fără apărare).

Dumnezeu a rămas acolo unde L-am lăsat când n-am hrănit văduva și orfanul, sărmanul și bătrânul. Dumnezeu a rămas acolo unde L-am înjurat ultima dată și unde ne-am drăcuit. Dumnezeu a rămas acolo unde am fost la vrăjitoare accesând puteri demonice pentru succes, pentru blesteme, pentru vindecări, uitând ajutorul lui sfânt. Dumnezeu este acolo unde i-am zis poruncitor să nu se mai bage în viața noastră că “știm noi mai bine”, ca ne descurcăm și fără El ca de fapt ne-am născut la întâmplare, am evoluat din “maimuța” și din “euglena verde”.

Cumva Dumnezeu e de vină pentru toate nenorocirile, iar noi suntem imaculații pământului. Ați observat cum oamenii au tendința de a vedea Cerul plin de ființe rele și vinovat de silnicie, iar pământul un paradis cu oameni perfecți cărora li se întâmplă lucruri rele pe nedrept?

Cu toate că toți ochii sunt azi pe Venezuela, unde se pare că sunt zeci de mii de victime, totuși avertismentul este pentru tot Pământul, nu suntem mai sfinți decât ei, ci mesajul lui Hristos este același de 2000 de ani: “Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător (Luca 13:4-5).” Ne rugăm pentru Venezuela, Dumnezeu să mângâie, să vindece și să ierte acest popor.

Vă aștept la 🇹🇩Marșul Apărătorilor Credinței Ediția a V-a 27 iunie – Piața Victoriei să Îl chemam pe Dumnezeu în mijlocul nostru ca națiune. Să ne smerim sub mâna tare a lui Dumnezeu ca la vremea potrivită El să ne înalțe, cum spune Scriptura.

Cu prețuire,
Toni Berbece