Aceste trei adevăruri sunt cele pe care trebuie să le înțeleagă creștinul român. Am observat că de aici pleacă cam toate disputele creștine din mediul on line. Românii nu pricep aceste adevăruri simple și biblice. Nu mai putem ajuta morții, dându-le de mâncare. Văd bunicuțe care își iau din pensie și de la gură crezând că cei dragi și morți întind gâtul în lumea cealaltă după o pulpiță cu piure sau după o colivă. Am auzit că se fac credite de nevoi personale pentru pomana celui decedat. Înțeleg să dai o masă pentru cei veniți la înmormântare, să îți alini durerea cu cei dragi, și mie îmi place coliva, dar de aici până la a crede că mortul “moare de foame” pe lumea cealaltă e cale lungă și ne biblică.

Apoi am văzut la știri un nou caz cu un bebeluș care a decedat în urma botezului (condoleanțe familiei). De aceea să pricepem și să nu confundăm scufundarea bebelușului cu botezul Biblic, al pocăinței, botezul făcut de Hristos și de Ucenici. Hristos a evitat violența preoților care refuzau botezul biblic în apă (Ioan 4:1-3), deci e o luptă teribilă pe acest act al mărturisirii pocăinței. Iar Luca ne spune ca cine acceptă botezul biblic făcut la maturitate “Îi da dreptate lui Dumnezeu”(Luca 7:29). E diferență foarte mare între cele două. Ioan nu le-ar fi spus niciodată unor bebeluși care vin la botez: “Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mania viitoare?” Deci botezul este pentru adulții care aleg pocăință, iar cei care o aleg în mod ipocrit, da, sunt ca niște pui de năpârci care fug de focul maniei crezând că scapă printr-o scufundare dar fără fapte.

Iar în al treilea rând, încă un adevăr biblic pe care românul trebuie să-l priceapă este că morții nu pot primi închinarea oamenilor. Apostolii și Sfinții la care românii se închină și le aduc cereri și-ar sfâșia “hainele” dacă ar auzi de această idolatrie, așa cum a făcut Apostolul Pavel în Listra când i s-a adus închinare (Fapte 14:14). Înțeleg că cei care au har pot face ungeri cu untdelemn precum Apostolii în Marcu 6:13, pot atinge bolnavi și să fie vindecați, dar de aici până a cere bolnavului să vorbească cu un mort ca să-l vindece e o cale lungă și nebiblică.

Toate acestea s-ar lămuri dacă românii ar citi BIBLIA, deci trezirea și luminarea încep cu un simplu act, al citirii Scripturii. Luminează Doamne românul și dă-i pofta de Scripturi și iubire de ADEVĂR. Să ne întoarcem la creștinismul Scripturii oricât ne-ar durea, ne-ar lovi în orgoliul religios și costa acest act.

Cu prețuire,
Toni Berbece

N-ai cum să înțelegi privirea aceasta spre Cer a unei femei care își urmează Mântuitorul, pe Hristos. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu intri personal precum Mântuitorul în apa botezului. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu ți-ai mărturisiți singur păcatele și nevoia de sfințire, cum făceau toți cei din Scripturi, care veneau să fie botezați. N-ai cum să înțelegi privirea aceasta dacă nu te îmbraci tu personal în Hristos prin haina botezului, n-ai cum să înțelegi privirea și emoția aceasta, lacrimile de bucurie când tu cu gura ta i-ai spus “Da, până la moarte și dincolo de ea!” Lui Hristos.

Pentru voi toți care n-ați citit Scripturile s-au le-ați citit și le ignorați, n-aveți cum să înțelegeți că și Hristos a ieșit singur din apa botezului, nu Fecioara Maria L-a dus la botez pe când era copil, ci El s-a dus la Iordan să fie botezat ca să se dea pildă pe Sine ca toți creștinii să-L urmeze. Iată ce este Scris: “De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El (Matei 3:16).” N-ai cum să simit Cerul deschis deasupra ta dacă nu ai fost botezat ca adult, fiind o alegere personală. De ce te lași îndepărtat de acest act pe care Hristos și toți Apostolii l-au făcut? De ce nu înțelegi că singurul botez biblic este cel din Scripturi, pentru că pocăința și creștinismul sunt alegeri personale, nu o decizie cu care te-ai trezit luată în locul tău.

Când ne vom întoarce la Scripturi? Când? Cum am ajuns din nou să disprețuim ca preoții din vremea lui Hristos acest botez al pocăinței, după cum este Scris: “…dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul (Luca 7:30).” Nu l-au primit atunci, nu-l primesc nici azi. Oare de ce? Biblia e simplă de înțeles, dar o țin departe de popor, căci adevărul e chiar acolo. Doar citește-L! Mă rog ca Hristos să pună în tine focul pus în Famenul Etiopian care i-a zis lui Filip cu gura lui: “Uite apa, ce mă împiedică să fiu botezat (Fapte 8:36)?”

Cu prețuire,
Toni Berbece

Foarte multe familii sunt distruse din cauza neglijenței, nu din cauza curviei, nu din cauza beției, nu din cauza bătăilor, ci, da, din cauza păcatului NEGLIJENTEI. Apostolul Pavel poruncește: „Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre (1 Cor. 7:5).” Vă vine să credeți că la consilierile de cuplu în ultimul timp cea mai mare problemă întâlnită este faptul că cei doi pur și simplu sunt doi străini în aceeași casă, iar atenția cea mai mare se duce către telefoane, rețele de socializare, platforme media, etc… Deci ei nu se ating pur și simplu, nu mai vorbim de sărutat, îmbrățișat și ce mai urmează. Se ajunge în familii ca cei doi pur și simplu să nu se mai “intersecteze”, iar pasiunea din cuplu se stinge prin atenția față de “nevoia” de internet. Oamenii devin ca niște roboți, alimentați doar cu “softuri” și “iubire virtuală”. Într-o lume a roboților și a inteligenței artificiale, parcă și omul devine un robot programat, fără iubirea duhovniceasca din Dumnezeu.

Leonard Ravenhill povestea că seară de seară fugea la masa de lucru să își facă predicile, soția lui adormea aproape mereu singură, când deodată a auzit o voce clară: “Du-te și iubește-ți soția, este mai important decât predica la care lucrezi!” Nici nu realizam că a îți iubi partenerul de viață face cat 100 de zile de post, dar cu ceartă sau indiferență în familie. Dumnezeu nu ne cere evlavie fără de Scripturi, fără evlavie fără de soție sau soț. A fi un om al rugăciunii fără a-ți iubi soția este ipocrizie și ineficientă, căci Biblia îi interzice bărbatului să ridice mâinile spre Cer dacă în inima lui sunt sentimente nepotrivite față de soție.

Așadar, viața de sfințenie începe din familie, dacă pe soție n-ai mai pus mâna de o lună degeaba pui mâna pe Biblie în fiecare zi. Înseamnă ca n-ai înțeles tocmai esența Scripturii: “Iubește-i pe toți și începe cu cei din casa ta! Avem cunoștințe mari din Scriptură, dar dragoste puțină, asta înseamnă că pâlnia prin care turnăm în noi sfințenie este pusă greșit, doar la rezervorul minții nu și al inimii. Un om sfânt își ca iubi întâi de toate soția, altfel n-are cum să fie ca Hristos care și-a iubit Biserica ca pe o soție și s-a dat pe sine pentru ea. Drumul spre Cer trece înainte de toate prin familie, nu poți scurta ruta și nici sări testul de iubire al familie, deci “du-te și iubește-ți soția/sotul!” Si apoi poți fi sfânt în toate celelalte.

Cu prețuire,
Toni Berbece