Dacă Iuda nu s-ar fi spânzurat unii din Biserică i-ar fi găsit scuze, ar fi zis ca nevoia de bani l-a împins în a-l vinde pe Hristos, l-ar fi înțeles și l-ar fi repus la altar/amvon, deoarece nu-i atât de grav să trădezi, oricine o face azi din interes, nu? Trădarea nu-i chiar un păcat așa grav, vorba aceea n-a curvit, nu s-a destrăbălat, ci în mod civilizat, printr-un sărut, L-a indicat pe Hristos ucigașilor. Azi Iuda ar predica în multe Biserici, pentru că la ce faimă a avut, e păcat să nu o exploatăm la maxim. Pentru unii a fi celebru e mai important decât a fi sfânt. Predicatorul celebru care aduce popor contribuabil e mai bun decât cel care alungă cu mustrările lui.

Dacă Iuda nu s-ar fi spânzurat azi mulți ar spune ca Hristos a exagerat, a fost prea dur și prea vedea draci peste tot atunci când l-a numit pe Iuda “fiul dracului”. Mulți l-ar fi acuzat pe Hristos ca e lipsit de dragoste și l-ar fi mustrat pentru “lipsa lui de iubire”. Unii ar spune astăzi despre Hristos: “Cine nu era de acord cu El era etichetat imediat ca demonizat!” Mulți l-ar fi ales pe Iuda și nu pe Hristos, simțind împreună cu un trădător și nu cu cel trădat. De ce așa? Pentru ca firea “creștinului” nenăscut din nou este mereu de partea celor care fac rău Bisericii. Satana știe bine să se victimizeze. Cu siguranță că Iuda ar fi fost bine primit în mule cercuri de creștini de azi, doar pentru că Hristos prea și-a căutat-o cu lumânarea când a scos draci, a vindecat și s-a luat de autorități numindu-le “pui de năpârci”.

Dar stați, Iuda trăiește și azi în mulți creștini care dau pocăința pe bani, dau pocăința pe prietenia cu “religioșii” fără puterea Duhului Sfânt, care au ieșit la vânat de exorciști, vindecători și propovăduitori ai pocăinței. Iuda de azi se unește cu o preoție moartă care îi vânează pe cei umpluți cu Duhul Sfânt și care nu se supun sistemului lor religios cu ecusoane în piept, dar fără flacăra Duhului pe cap. Din păcate azi avem mai multe Biserici de-ale lui Iuda decât de-ale lui Hristos. Tu din ce Biserică ești?

O parte importantă din Biserica lui Hristos va fi prezentă la ❗️Trezirea Națiunii – Ediția a IV-a – 10 aprilie 2026

Cu prețuire,
Toni Berbece

Dragostea nu pizmuiește – în familie poate exista invidie, frații se pot invidia între ei, iar exemplul Cain și Abel ne stă dovadă că invidia poate distruge familii, dar Dragostea lui Dumnezeu este acolo pentru a distruge invidia, pentru a nimicii ura dintre frați de la o palmă de pământ sau de la un destin diferit, care aduce poate un avantaj material în plus. Cine stă în Dragostea lui Dumnezeu nu va invidia nici pe frate, nici pe străin.

Dragostea nu se poartă necuviincios – în familie pot exista gânduri și chiar tendințe necunviincioase, însă Dragostea lui Dumnezeu este acolo pentru a stinge patimilile stricate, infidelitățile, tendințele copiilor spre destrăbălare sau spre a stârni dragostea înainte de vreme. Clar ca dragostea nu înseamnă pofta nesăbuită, câte familii sunt distruse azi de o purtare necuviincioasă a partenerilor? Unde este dragoste adevărată nu există pofte sexual care să distrugă familia, iubirea rămâne fidelă, poftele animalice sunt ținute departe de familie prin Dragostea din Dumnezeu. Azi toți destrăbălații numesc plăcerile lor animalice ca fiind iubire, a nu se spurca acest cuvânt sacru, iubirea înseamnă dedicare totală partenerului/partenerei de viață.

Dragostea acoperă totul – în familie există greșeli, există imperfecțiuni, există multe motive de supărare și chiar de ceartă, însă Dragostea din Dumnezeu nu este nici suparacioasa si nici nu tine necaz, dragostea știe să acopere și să treacă cu vederea greșelile făcute din neatenție sau sub presiune. Familia este locul în care iertarea este aplicată de 70 de ori câte 7 ca în porunca lui Hristos. Fără îngăduință și multă uitare a greșelilor o familie nu poate dăinui. Oare câte familii pot povestii mii de momente în care soluția a fost tăcere, iertare și înaintare doar prin putere divina.

Nu suntem familia perfectă, dar DRAGOSTRA lui Dumnezeu este mereu cu noi să ne învețe cum să trăim în armonie, in iubire și în îngăduință. Dragostea este forța lui Hristos pe care trebuie să o acceptăm zilnic să ne învingă firea (tendința păcătoasă cu care ne naștem). Nu noi suntem DRAGOSTEA, ci Hristos. Fără El am fi mai răi decât animalele. Nu suntem perfecți, dar avem Dragostea lui Dumnezeu cu noi, iar aceasta ne ține împreună, ne modelează zilnic și ne umple de iubire.

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” 1 Corinteni 13:4-7

Cu prețuire,
Familia Berbece

Evenimentele recente din România ne dovedesc în primul rând înstrăinarea acestei țări de Dumnezeu și nevoia urgentă a unei treziri spirituale. Când trei adolescenți ucid cu sânge rece un alt adolescent, acesta nu e un caz izolat, ci un avertisment pentru întreaga națiune, o dovadă de faliment spiritual pentru mulți părinți, preoți/pastori, profesori și politicieni. Toată națiunea trebuie să se reîntoarcă, nu la un sistem religios ipocrit, ci la Hristos și principiile Sale morale.

Miza noastră este viitorul creștinesc al țării, corupția care ține poporul în sărăcie ne spune că dreptatea și mila creștinească in mare parte au dispărut (17% din săracii Europei sunt în Romania), numărul tot mai crescut de femei și bărbați implicați în prostituție ne spune că puritatea trupească e la cel mai scăzut nivel, gradul de alcoolism al țării ne spune că puterea de înfrânare în mare parte a pierit (pe locul unu la consumul de alcool pe cap de locuitor), Bisericile tot mai goale si Festivalurile drăcești tot mai pline ne spun că națiunea a devenit în prea mare parte închinătoare la draci și la patimi. Să luăm ca model Polonia, care ani la rând L-a declarat pe Iisus Rege peste națiune, iar azi au cea mai înfloritoare economie, o conducere creștină care protejează familia și copii și o direcție conservatoare și stabilă.

Ce avem de făcut? Națiunea aceasta trebuie îndrumată spre Hristos și nu în mod ipocrit și irelevant, copiii noștri trebuie să vadă în noi modele sfinte, să îi cheme la închinare relevantă, nu la “moarte în oala credinței”. Tinerii noștri au nevoie de o credință vie, de o închinare înflăcărată și de întâlniri sfinte. Gata cu decibelii pentru Satana și mai apoi jale și plictis în Biserici. Rolurile vor fi inversate, viața și extazul se vor simți în Bisericile si Adunările lui Hristos, iar jalea și plictiseala în lucrările Diavolului. România trebuie să se întoarcă la Hristosul din Scripturi, nu la Hristoșii mincinoși care permit curviile, bețiile și distrugerea morală a unei generații, Hristoșii falși despre care însuși Mântuitorul ne-a avertizat. El ne cheamă la viață din belșug, iar aceasta se găsește doar în sfințire!

“Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău.” Exod 23:25

Cu prețuire,
Toni Berbece