Author: toniberbece

Vărul meu mi-a scris acum vreo două săptămâni în urmă că băiatul lui a căzut de pe gard direct pe beton, s-a ales cu o fractură craniană și era în stare gravă la spital. Imediat m-am pus pe rugăciune și am chemat și Biserica în mijlocire. După câteva zile am aflat o veste extraordinară, copilul și-a revenit ca prin minune și a fost externat fără nicio problemă.

Mărturia doctorului care a intrat în salonul copilului ne-a întărit credința tuturor, a exclamat: “Măi, tu ai înviat!” Doctorul știa starea cu care fusese internat și nu-și explica cum de și-a revenit atât de repede. Însă noi știm că avem un Dumnezeu care a făcut să crească carnea pe lepros, care a făcut să crească mușchi și ligamente pe Lazăr cel mort de 4 zile, a făcut ochii uscați să vadă, l-a făcut pe tânărul Eutih, zdrobit și el de caldarâm, să se ridice în picioare viu și nevătămat.

Îmi povestea tot zilele acestea o tânără că a încercat să repare pompa de apă, fără să realizeze că e în priză și că se află într-un mediu umed. A fost curentată grav, a fost aruncată în stare de leșin la podea, iar unul dintre degete avea o rană ca semn că pe acolo se descărcase o sursă puternică de curent prin corpul ei. Când a ajuns la spital i s-au făcut analizele, iar doctorii se întrebau cum de nu are nimic. Când a primit analizeze bune și a exclamat: “Slavă Domnului!” Atunci doctorul a spus: “Acum știu de ce ești bine.” Așadar, dă slavă Domnului în orice situație, căci El îți va veni în ajutor în orice circumstanță. Tu ce minune poți povesti? Lasă în comentarii minunea ta sau nevoia ta de rugăciune ca să mijlocim împreună cu tine.

“În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!” Psalmul 65:5

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mă uitam la postările si comentariile despre profesorul universitar care a venit îmbrăcat în fustiță si cu buricul gol (s-a invocat “toleranța” și “incluziunea”, dar conduita vestimentară unde e). Ceea ce m-a surprins a fost faptul că oameni aparent firești, adică ne duhovnicești, sunt scandalizați de această apariție. Mă întreb, oare cum de mii de ani strămoșii noștri n-au fost așa de confuzi, adică definiția bărbatului și a femeii sunt de neclintit de la întemeierea lumii. Oare cum de tata nu a ieșit cu rochia mamei până la piațâ, iar mama n-a ieșit in salopeta de zidar a tatălui? Cum de lucrurile astea nu se încurcau atunci, dar se încurcă acum?

Mă întreb de pe ce manuale învățau părinții noștri de tataie nu-i lua “sutienul” lui mamaie, iar mamaie nu-i lua “lenjeria” lui tataie? De fapt știu, învățau după manualul normalului pe care Dumnezeu l-a scris în fiecare om. Bunicul n-avea facultate si nici nu era lector universitar, de fapt nu era lumea plină de “învățați” si “emancipați” cum s-a umplut azi, însă avea cea mai mare scoală care poate exista pe pământ, avea scoala bunului simt, a fricii de Dumnezeu si a responsabilității de ce va creste si va lăsa ca moștenire copiilor si nepoților.

Dragilor, vremurile sunt tot mai grele pentru minoritatea numită adesea “creștină”, pentru minoritatea tot mai restrânsă a “normalilor”, minoritatea “ciudaților”, care își cresc copiii așa cum i-a lăsat Dumnezeu și nu îi “schilodesc” fizic sau mental. De aceea pe 5 octombrie la Marșul Apărătorilor Credinței vom fi din nou cu zecile de mii pentru Hristos, pentru o Românie curată, pentru o generație normală, pentru a nu fi judecați la Judecată de Apoi că am fost complici la degradarea în ultimul hal a acestei lumii. Ești responsabil de ceea ce faci în aceste vremuri din urmă!

Cu prețuire pentru normalitate,
Toni Berbece

Am fost azi la Primăria Capitalei pentru o ștampilă pe traseul Marșului Apărătorilor Credinței de pe data de 5 Octombrie. Chiar la intrare era un domn care mi-a spus că azi e închis la acea instituție, am insistat că am nevoie si mi s-a permis să intru si să sun la un număr intern de telefon. Am sunat si inițial n-a răspuns nimeni. Am așteptat câteva minute si am sunat din nou. Ce credeți? A răspuns cineva in ziua când mi s-a spus ca nu e nimeni. A coborât un domn si mi-a rezolvat problema. Am plecat cu o lecție foarte important: “Insistă în rezolvarea oricărei probleme chiar dacă ți s-a spus că nu se poate!”

Îmi aduc aminte de o întâmplate din Scriptură în care doi orbi au strigat după Hristos, chiar dacă ucenicii le ziceau să tacă si să nu-L mai deranjeze. Uneori, în jurul vindecării, eliberării, soluționării problemei tale se pun chiar “experți”, care îți zic că nu se poate, că e prea complicat ce ceri si ți se recomandă să nu-L mai deranjezi inclusiv pe Cel care poate totul si pentru care imposibilul este nimic. Ce credeți? Orbii au continuat să strige după Isus, iar Isus i-a vindecat.

Îmi aduc aminte de o altă întâmplare cu un prieten drag căruia îi cedau rinichii. Doctorii i-au spus după controale amănunțite că își va pierde rinichii si că vindecare nu există. La auzul acestui diagnostic crunt prietenul meu le-a spus medicilor: “Eu am un Dumnezeu Mare, care mă va vindeca!” Nu după mult timp a urmat evenimentul Trezirea Națiunii de pe Național Arena, la rugăciunea de vindecare a îngenunchiat si cu lacrimi fierbinți i-a cerut vindecare lui Hristos. Au urmat din nou analize care au ieșit curate. Medicul care a confirmat vindecare a conformat si faptul că da, prietenul meu are o credință mare într-un Dumnezeu mare.

Poate si tie ți se zice că nu mai există vindecare, să nu mai ceri că e prea târziu. Poate si tie ți se zice că problema ta este prea complicată. Poate că ți s-au închis porțile în nas si până si ucenicii lui Isus îți zic să taci că ești un deranj pentru Cer. Însă tu fii tare în credința ta, nimic nu-i imposibil pentru Tatăl Ceresc, iar plăcerea Lui este să rezolve imposibilul tău. Du-te si mai bate la ușa închisă, Hristos este deja pe partea cealaltă așteptând cu un miracol pentru tine.

Cu prețuire,
Toni Berbece