Category: Fără categorie

Sunt întrebat adesea de tineri și nu numai cum pot renunța la pornografie, asta nu pentru că cineva i-a convins să o facă, ci pentru că au observat cât de distructivă este asupra psihicului, asupra trupului și asupra relațiilor. Cuvântul pornografie este format din alte două cuvinte de origine grecească, porneo înseamnă curvie, iar grafie vine de la cuvântul imagine, așadar este o curvie prin imagine. Această formă de curvie la nivelul minții va deveni o formă de curvie și la nivelul trupului dacă nu se iau măsuri. De aceea am creat acești patru pași practici care chiar dau rezultate!

1. Cu toată voința caută să scapi de orice sursă de pornografie, nu te mai atinge de site-urile de unde o procurai, șterge toate folder-ele salvate în calculator, curăță orice stick de memorie pe care ai așa ceva și aruncă orice revistă sau cd cu astfel de materiale. Până când nu distrugi în întregime cărările spre păcat nu vei fi eliberat. Caută să te atingi de calculator doar când ai nevoie să lucrezi pe el fără a mai deschide nici măcar o fereastră care să te ispitească și să te facă să intri unde știi că vei fi spurcat.

2. Caută să te apropii de Scriptură, studiind Biblia într-o manieră mult mai profundă ca înainte, căutând să înveți pasaje pe de rost și chiar ținând un jurnal cu ceea ce Duhul ți-a vorbit prin Scriptură, vei ține astfel departe ispitele de ochii tăi. Scriptura are puterea de a curății ochii, mintea, sufletul și trupul. Cu aceeași pasiune și încredere roagă-te pentru curățirea ta. În plus caută să citești lectură de bună calitate, cititul te ține departe de multe rele pe care le poți pune înaintra ochilor.

3. Caută să petreci cât mai mult timp cu oamenii curați, depărtează-te de anturajele care îți aduc aminte de toate spurcăciunile de care tu vrei să scapi și în care sunt obsedați sexuali care nu știu alte subiecte în afară de acesta, mergi în comunități de credincioși unde să auzi doar lucruri curate și demne de un credincios.

4. Caută să nu ai timp mort, să nu te plictisești, plictiseala atrage păcatul. David plictisindu-se a căzut în cele mai crunte păcate. Așadar fă-ți de lucru, fă-ți hobby-uri sănătoase, învață să cânți la un instrument, mergi cu rolele sau cu bicicleta, mergi în drumeții de munte, fă voluntariat oriude găsești oportunitatea. Preocupă-te mereu cu lucruri bune care să-ți aducă satisfacție și bucurie. Dopamina (hormonul fericirii) pe care creierul tău o primea când te îndopai cu lucruri păcătoase să fie produsă acum de lucruri sănătoase și bune pentru tine.

Doamne ajută!

Poate vă gândiți și voi cum va lupta Biserica și împotriva a ce în aceste zile ale sfârșitului pe care cu toții le simțim, chiar și cei care doar au auzit despre o eventuală venire a lui Hristos pe nori simt o oarecare încordare. Îmi spunea un prieten că zilele trecute când cerul a fost roșu, mama lui s-a speriat așa de tare încât a avut impresia că gata vine sfârșitul și că trebuie să-și facă ordine în viață. A început să se roage și să-și ceară iertare pentru toate păcatele.

Pentru că așa cum spune Apostolul Pavel, noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu duhurile răutății, așadar și ultimul mare război al Bisericii va fi tot cu demonii, care vor “conduce” acțiunile oamenilor, dar cu precădere cu demonii de curvie, care vor sluji “curva cea mare” pomenită în Apocalipsa.

Evident vor face echipa cu cei de intimidare, violență, obrăznicie, hulă, batjocursă și restul. În vremurile sfârșitului puterea va fi a acestor demoni de spurcăciune de tot felul. Așa cum ne spune Pavel în Tesaloniceni, Cel ce le stă acum înpotrivă se va da la oparte pentru o ultimă cernere a oamenilor. Iar toți cei care nu se vor alinia cu degradarea lor vor fi atacați în fel și chip, chiar martirizați, spre asta se îndreaptă lumea ultimilor zile.

De unde știu acest lucru? Din Apocalisa, iată ce zice: “Pentru că judecățule lui sunt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei și a răzbunat sângele robilor Său din mâna ei (Apoc. 19:2).

Puțini oameni vor mai rămâne neîntinați de curvia ultimelor zile, dar creștinii autentici se vor păstra. Iar acest lucru este pomenit tot in Apocalipsa: “Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri și urmează pe Miel… (Apoc. 14:4). Această întinare presupunea curvie de orice fel (de la pornografie la deviații sexuale), deoarece o relație de căsătorie cu o femeie nu te întinează. Vergur înseamnă “virgin”, adică în acest context neinițiat în stricăciunile veacului.

Așadar, rolul creștinului al ultimilor zile va fi acela de a fi vigilent și de a sta departe de orice formă de întinare, deoarece va fi un asalt total. Demonii aceștia își vor face treaba, dar nici creștinii nu vor sta degeaba. Pavel parcă mai ieri și-a sfârșit alergarea pentru că l-a avertizat pe Timotei (parcă și el tot din secolul 21 ar fi fost) și i s-a spus clar, în vremurile de pe urmă unii se vor lepăda de credința adevărată ca să se lipească de duhuri înșelătoare și de învățatura dracilor (1 Timotei 4:1).

Ce-i de făcut? Creștinii trebuie să fie o fortăreață, o cetate de scăpare pentru cei care caută curăția, o trâmbiță spre curăție, singurul reper de moralitate al societății, slujbele Bisericii, școlile Bisericii, centrele de reabilitare de tot felul, vor fi atât de utile încât vor fi singura lumină rămasă aprinsă în lumea aceasta.

Înțelegeți acum cine se instalează în lume? Să nu ziceți că ați obosit pentru că abia a început. Doamne ajută!

Mulți oameni îl consideră pe Dumnezeu un fel de ambulanță. Dumnezeu este cel la care strigi în cele mai stringente nevoi, dar pe care apoi nu vrei să-L mai auzi. La fel cum noi procedăm cu ambulanța, când avem probleme, sunăm după ea și numărăm secundele, dacă vine în cinci minute ne plângem că am așteptat o oră și că este strigător la cer.

Dar după ce problema trece cum mai e ambulața pentru noi? Un stres, nu? Când o vedem în trafic și când îi auzim sirenele așa de tare ne strează și bombănim că iar ne încurcă și că iar ne ține pe loc, iar trebuie să tragem pe dreapta sau chiar fugim de ea și băgăm viteză ca să nu ne prindă din urmă.

Fix la fel e Dumnezeu pentru unii, atât de important în probleme, dar un stres când acestea trec, sirenele lui Dumnezeu sunt prea gălăgioase (creștinii aceștia guralivi de o țin mereu doar cu pocăința), girofarurile Lui prea ți le bagă in ochi (versete din Biblie de le mai vezi pe Facebook).

Și nu exagerez când fac aceste afirmații pentru că numai eu știu pentru câți bolnavi de cancer și de alte boli am strigat spre Dumnezeu, dar când oamenii s-au văzut vindecați s-au evaporat, Biserica a devint un stres, iar robul Domnului o goarnă stresantă pentru ei.

Așadar, dragilor, nu încercați să-L umiliți pe Dumnezeu astfel pentru că nu vă va merge, poate vine o dată și vă scapă, dar dacă mai apoi fugiți de El, când veți suna va fi linia ocupată cu alții care “au prioritate”.