Cineva mi-a spus că nu sunt “discret ca Domnul Isus” în vestirea Evangheliei, asta după ce m-am lăudat în Domnul cu o vindecare făcută de El. Am meditat, am căutat în Scriptură și am realizat că nicăieri nu ne-a cerut Cristos să fim discreți în vestirea Evangheliei. Creștinismul nu este o societate secretă, a elitelor sau menită să-i abordeze doar pe unii. Ci ea dă năvală și ia cu năvală, cum un năvod nu culege peștii alegându-i, ci-i ia pe toți pe care-i prinde la grămadă. Nu în arătarea puterii lui Dumnezeu trebuie să fim noi “smeriți” și discreți, ci în altele.
Singurul motiv pentru care Isus a fost uneori discret în propovăduire, în semne și minuni și-n exorcizări, a fost pentru că nu sosise ceasul divulgării identității Lui Divine. Dar această ascundere nu a durat mult. De ce le închidea gura demonilor când îi dădeau identitatea pe față? Pentru că nu demonii trebuie să aducă vestea asta, ci fiii luminii. De exemplu când l-a înviat pe Lazăr nu a mai fost nicio discreție, când a intrat în Templu și a început să vindece în stânga și în dreapta nu a mai fost nicio discreție, ci i-a înfuriat pe preoții invidioși, care au vrut să-l oprească chiar atunci prin ucidere, dar nu au putut. Isus nu a vrut “o hărțuire” înainte de vreme din partea preoților. Acesta a fost motivul discreției de la începutul lucrării, dar discreția nu a putut fi păstrată mult, după care a urmat o explozie de manifestare a puterii Duhului.
Apoi, dacă ne uităm la vestirea Evangheliei în Ierusalim, în Samaria, în Efes și în alte zone, nu vom vedea pic de discreție din partea ucenicilor. Ei pur și simplu luau cu asalt un teritoriu. Scoteau în văzul tuturor draci, care ieșeau cu mari țipete, vindecau bolnavi scoși pe marginile drumurilor pe unde treceau ucenicii ca niște soldați ai luminii, care tăiau legăturile demonice și de boală prin sabia autorității Cuvântului. Ei predicau în piețe și îngenuncheau pur și simplu orice sistem ocult. Putem vorbi chiar de o invazie violentă față de Împărăția Întunericului.
După ce Pavel a scos niște demoni în Efes, după ce i-a vindecat pe mulți, după ce vrăjitorii convertiți la creștinism și-au ars cărțile de vrăjitorie, care valorau cam 2 milioane de euro în banii de azi, în cel mai mare foc de tabără pe care l-a văzut acel orașul vreodată, Scriptura ne zice: “Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului (Fapte 19:20)!”
Eu vă întreb: Vreți un creștinism ca în Faptele Apostolilor sau unul discret cum și-ar dori dușmanul?
Cu prețuire,
Toni Berbece