preacher 2

Predicatori care nu cred în mesajele lor

Am pe suflet de mai mult timp un gând care mă tot macină. De ce unii care predică nu cred în puterea cuvintelor și în impactul pe care mesajul lor îl are asupra ascultătorului? De exemplu se predică despre Ghedeon și când un tânăr vine și spune că vrea o revoluție spirituală că vrea să vadă cum idolii sunt îndepărtați din viețile celor din jur, când începe să vorbească împotriva păcatului, unii predicatori își pun degetul la gură și îl sssssââââsâie până acesta ia loc și tace.

Se predică despre Moise care a fost un lider, un lider ales de Dumnezeu și nu de oameni, se predică faptul că acesta a făcut minuni multe ca să-i convingă pe liderii lui Israel să-l accepte ca și trimisul lui Dumnezeu, însă când un om vine și spune că Dumnezeu i-a încredințat o lucrare, o misiune de salvare a sufletelor se găsesc motive, ba că nu are teologia, ba că nu are psihologia, ba că e prea direct în predicare, ba că …..

Se predică despre despre Pavel cum a fost ales de Dumnezeu dintre farisei, deși era un prignitor, și cum a fost pus să vestească neamurilor stigmatizate Evanghelia deși nu prea mulți dintre ucenici aveau convingerea că trebuie să o facă. Și astăzi când un tânăr vine și spune că a înțele că trebuie să sufere pentru Evanghelie, că trebuie să plece dintre ai lui să vestească Evanghelia peste mări și țări, iarăși este pus să ste a liniștit în banca lui și dacă nu stă liniștit atunci trebuie să-și poarte singur de grijă, să caute bani că nu o să-l ajute prea mulți dintre frați.
Se predică despre profeții, cum Domnul le-a vorbit unor predicatori despre misiunea pe care ei o au în lume, despre cum Dumnezeu le-a spus în detalii despre ceea ce trebuie să facă, iar când un tânăr vine și spune că și el a primit un mesaj din partea lui Dumnezeu, este imediat redus la tăcere, pentru că cei care sunt ”mari” uită că Dumnezeu vorbește și celor ”mici”. Din păcate unii predicatori uită că e loc pe ogor pentru toți cei pe care Dumnezeu i-a chemat să secere spicele coapte. Unii își aleg un ogor și din secerători devin paznici. Nici ei nu mai culeg roadele și nici pe alții nu-i mai lasă.

Am în minte pasajul acela în care ucenicii îl ”avertizează” pe Cristos că cineva, atenție, scotea draci în Numele lui. Deci făcea mai mult decât să predice în Numele Lui. Însă omul acesta nu era din grupul intim de ucenici (Luca 9:49-50). Acest ucenic a stat și L-a ascultat pe Cristos și apoi s-a dus în Numele Lui și a făcut ce a auzit, iar Cristos nu s-a supărat și nici nu L-a oprit și le-a poruncit și ucenicilor să nu-l oprească, pentru că nu mergea împotriva lor, ci împreună cu ei chiar dacă pe drumuri și în grupuri care nu se întâlneau.

Cristos a înțeles faptul că mulți din miile care-L ascultau vor merge și vor face ceea ce El predică, însă mulți din predicatorii de azi nu înțeleg asta. Predică și se așteaptă ca data viitoare să găsească tot o adunare liniștită și cuminte în bănci. Cristos nu le-a spus ucenicilor să adune cât mai mulți oameni pe niște bănci și apoi să se laude cu numărul lor. Ci Cristos a spus: ”Mergeți și faceți ucenici!” Iar ucenicul nu stă locului cuminte chiar dacă vine cu regularitate acolo unde sfinții se adună, ci face tot ce a văzut la Maestrul său. Iar Maestrul este Cristos care a umblat în aproape 500 de cetăți ale evreilor (numai Galileea avea aproximativ 200). Cu alte cuvinte Cristos ne-a spus să ne ”lăudăm” mai bine cu cei care pleacă să predice Evanghelia decât cu cei care rămân simpli ascultători o viață.

Așadar ar fi bine când predicăm să și credem că mesajulu nostru va avea impact în viețile oamenilor și că ei vor deveni ceea ce noi le spunem să devină. Le vorbim de Ghedeon? Atunci să ne așteptăm să se nască Ghedeoni dintre cei care ne ascultă. Le vorbim de Moise? Atunci să ne așteptăm să se nască astfel de oameni. Le vorbim de Ilie și Elisei? Atunci să ne așteptă ca cei de lângă noi să fie ca acești profeți. A le vorbi despre eroi ai credinței este primul pas, a-i încuraja să devină unii este apoi munca pe care prin Duhul Sfânt trebuie să o facem.

Doamne ajută la toate acestea!
Cu drag și prețuire,
Toni Berbece