În ziua “marșului imoralității” am ieșit seara în Piața Victoriei să ne rugăm pentru iertarea păcatelor națiunii, înțelegând din Scripturi cât de important este să existe oameni neprihăniți care strigă pentru popor. La adunarea noastră au venit și două călugărițe, la început au fost reticente, nu știau ce să creadă despre ceea ce facem. Categoric că stilul abordat a fost foarte diferit de felul lor de inchinare, însă cu toate acestea au stat tot programul .
La sfârșit au venit la mine la scenă și m-au îmbrățișat puternic spunându-mi: “Frate Toni, am simțit prezența Duhului Sfânt în Piața Victoriei, să mai faci astfel de evenimente că vom veni mereu!” Am simțit atât de multă dragoste și căldură în îmbrățișarea și în cuvintele lor, am simțit că nu e nicio diferență între noi, nu ne mai despărțeau etichetele religioase (la care oricum eu am renunțat de mult), stilurile diferite de închinare, nu mai era absolut nimic între noi, care să ne facă să ne poticnim unii în alții, ci doar dragostea lui Hristos care ne face să luptăm pentru aceeași cauză, o România curată și iertată de Dumnezeu.
În timp ce unii “creștini” dădeau cu pietre pe internet, în timp ce unii “pocăiți” sau “sfinți” încingeau tastatura împreună cu “destrăbălații”, care ne jigneau necontenit, în Piața Victoriei se întâmpla o minune, Hristos își unea Biserica, etichetele căzuseră, o mulțime pestriță, dar unită prin Duhul Sfânt, i se închina Regelui Hristos cu lacrimi de bucurie în ochi. Zilele acestea am învățat că familia mea nu sunt cei care poartă același nume cu mine, ci sunt cei care simt și cred în aceleași valori, luptând ca un singur Trup, Trupul Mântuitorului. Zic și eu ca Hristos: “– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis: – Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Matei 12:49-50).
Vă iubesc în Hristos,
Toni Berbece