Bucureștiul a fost ieri sub un asalt al pacatului, mii de oameni au ieșit să își afișeze stricăciunea morală, să se laude cu păcatele lor exact cum zicea Apostolul Pavel in Romani 1:32 “Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Însă noi, copiii lui Dumnezeu, am ieșit să ne cerem iertare lui Dumnezeu și să strigăm și noi ca Hristos: “Tată, iartă-i caci nu știu ce fac!” Ei cred ca aduc pace și dragoste, dar de fapt știm din Scripturi ca păcatul aduce război și moarte, căci plata păcatului este moarte, însă Hristos ne poate salva de la moarte prin Jertfa Sa.
Dacă noi vom tăcea, “pietrele” vor vorbi, însă va fi prea târziu pentru toți când “pietrele” vor vorbi. Uneori “pietrele” sunt ultima strigare înainte de mânia lui Dumnezeu. O Biserică adormită este complice la decăderea societății, este practic aprobatoarea desfraului. În cetățile arse cu foc și pucioasă nu toți erau practicanți ai desfraului, dar toti asistau și-l aprobau. “Liniștea nepăsătoare” a fost un păcat în cetățile nimicite de Dumnezeu. Unii au ars pentru curviile și necurățiile lor, iar alții pentru “liniștea lor nepăsătoare” (Ezechel 16:49). Cred ca Biserica nici nu realizează în ce stare se află când e indiferentă și nu iese să mijlocească și să fie mărturie pentru cetate. Realizezi tu nevoia de mijlocire și sfințire? Realizezi tu cât este de important să existe acei mijlocitori, oameni neprihăniți, care au lipsit din Sodoma și Gomora?
Îi mulțumesc în schimb lui Dumnezeu pentru miile de crediciosi care au veniți în Piața Victoriei din toată țara și chiar din Diaspora, au fost reprezentanți din multe județe și din multe țări din Europa. Am plâns pentru păcatele națiunii și apoi Duhul Sfânt ne-a luminat fețele cu slava lui Hristos. Am trăit momente de cer, bucurie duhovnicească negrăită. Slavă lui Hristos!
Cu prețuire,
Toni Berbece