Craciunul nu este despre Moș Crăciun [un surogat parșiv și mort pentru un Hristos Viu și Salvator], ci despre Dumnezeul care a părăsit Cerul pentru noi, pentru că ne-a iubit atât de mult încât a dorit să împartă Cerul cu noi decât să fie lipsit de prezența noastră. Nu a putut rămâne în belșugul Cerului fără noi, de aceea a coborât și a oferit lumii cea mai simplă metodă de a ajunge acolo, trebuie doar să crezi în Jertfa Sa, apoi prin credință vine și căința și iertarea și puterea de a nu mai păcătui. Cu alte cuvinte NE-A DAT TOTUL GRATIS, DOAR SĂ VENIM DUPĂ EL!
Crăciunul nu este despre porc și mese bogate, pline de alcool și îmbuibare. Crăciunul este despre o hrană duhovnicească care ne satură și în același timp ne tratează de foamea după păcat și nelegiuire. Cine mănâncă hrana Sa duhovnicească nu mai simte nevoia să mănânce de la masa diavolului. Hristos a venit să nimicească mesele Diavolului, așa cum a dărâmat în Templu mesele unor preoți care au uitat să mai anunțe poporul ca nu e totul despre bani și mâncat, pomeni și îmbuibări, ci despre Jertfa care te spală de păcat și îți dă puterea să nu mai faci!
Crăciunul nu este despre goana după cadouri scumpe pentru copii și familie, ci Crăciunul este mai degrabă despre a îngenunchia cu întreaga familie pentru a vă apropia cu toții de Mielul născut ca să moară pentru păcatele omenirii. Degeaba primesc copiii cele mai scumpe cadouri ca mai apoi să ajungă sclavi ai Satanei prin vicii și păcate despre care nu le-a spus nimeni că Hristos le poate alunga. Degeaba umplem săli de spectacol unde se cântă colinde, ca mai apoi să alergăm la aceleași curvii, beții și idolatrii, la aceleași festivaluri drăcești tot anul. Ascultam un colind care la refren spunea” “Vino Iisuse în inima mea!” Păi Isus nu poate fi înghesuit într-un coș cadou de Crăciun, lângă o sticlă de whisky și un cartuș de țigări, nici lângă un cadou pentru concubina sau amanta. Hristos e Rege, ori Îl lași să domnească, ori n-are nevoie de “ieslea ta săracă” pentru El dar bogată pentru Diavolul. Pentru Hristos ori tot ori nimic!
Cu prețuire,
Toni Berbece