Unui rob i s-au promis pământuri de pe o moșie atât cât putea cuprinde cu piciorul până la apusul soarelui, a alergat cat a putut de tare în toate direcțiile, dar pe înserate a mai văzut o pădure, apoi un lac, apoi o altă pădure și un alt lac, a alergat să le cuprindă pe toate, dar când a ajuns înaintea moșierului pentru a-și primi titlurile de proprietar, a căzut la pământ, iar inima i-a crăpat de efort. Moșierul a zâmbit știind că așa urma să se întâmple. Moșierul acesta e Satana, care ne promite aici Raiul fără nicio responsabilitate și fără puritate, știind că într-o zi omul va “crăpa” cu mâinile goale și fără speranța veșniciei. Pe de altă parte Dumnezeu ne promite binecuvântări și aici, dar toate acestea împletite cu măsura iubirii și neprihănirii.
Îmi aduc aminte că aveam un vecin bogat, care avea ultimul model de jeep, autorulota și un apartament nou renovat, a murit la scurt timp după ce și-a luat toate acestea. Soția lui nu avea permis, iar după mulți ani mașinile s-au devalorizat și au ruginit. A fost prima lecție despre averi pe care am primit-o în tinerețe. Mă gândeam că aceasta este viața, alergăm, strângem, ne punem nădejdea în lucruri pieritoare, dar uităm că adevărata bogăție este ceea ce am adunat acolo sus. Nu vom lua cu noi niciun fir de păr, dar vom găsi dincolo transformate în binecuvântări de neimaginat tot ce am făcut din dragoste și tot ce am dăruit din dragoste.
Biblia zice clar: “Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată” (Eclesiastul 11:9). Nu alerga ca un nebun, ai grijă ca tot ce ai să fie cu folos și în toate sa-L cinstești pe Dumnezeul tău. Nu e păcat să muncești, să alergi, să ai, dar e păcat să trăiești doar pentru pântec și plăceri, căci altfel va veni o zi în care ți se va zice: “Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi (Luca 12:20)?” Când Dumnezeul tău e pântecul, locul tău de veci e haznaua sau, cum îi mai zice Hristos, Ghena, dar când Dumnezeu tău e Tatăl Ceresc, locul tău de veci este Raiul cu toate bucuriile lui.
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:
Eu stăpânesc peste neamuri,
Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10
Cu prețuire,
Toni Berbece