Author: toniberbece

“Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.” Exod 14:14

Mă uit la știri și mă gândesc la inimile românilor, se anunță noi scumpiri, taxe pe solare, taxe pe anexe, taxe peste taxe, pensii reduse, chiar unele pensii de handicap anulate, accize crescute, tot mai multe firme desființate, facturi la curent dublate, o viață tot mai grea de dus pentru omul de rând, iar subjugarea și reducerea la tăcere merg mână în mână. Am mai citit undeva în istorie chiar de multe ori că cele două au funcționat perfect în multe “dictaturi”, nu în democrații, oare ne îndepărtăm tot mai mult de o democrație dorită și visată, plătită cu sângele părinților și bunicilor noștri?

Ce e de făcut în acest caz? Cred că pentru un popor declarat 98% creștin rămâne o soluție pentru orice vreme. Genunchii jos și ochii la Cruce! Poporul acesta n-a putut fi niciodată îngenuncheat de niciun imperiu deși a luptat cu mari imperii, cu cel Roman, cu cel Otoman, cu cel Habsburgic, (cu alte câteva în al doilea Război Mondial și după), iar azi se pare că luptă cu un nou imperiu, unul al Capitalismului cu chip ateu și lacomă după pământ, dar deloc preocupat de Cer, ci chiar sfidător cu Dumnezeu. Acest Imperiu, își crează un Turn Babel, dar cărămizile lui nu vor ține pentru că nu sunt construite și cu credință, ci doar cu lut și smoală, iar Imperiile clădite doar cu materia au pierit iar azi sunt muzee, însă ceea ce s-a clădit cu credință în Dumnezeu stă în picioare și azi, România nu-i istorie, ci viitor în planul lui Dumnezeu.

Noi românii nu avem prea multe Catedrale, Palate și moșteniri pământești, până și Castelul Bran nu ne aparține nouă, românilor, dar ne-a rămas o moștenire pe care n-o va stârpi nimeni niciodată, aceea este credința în Hristos, iar cei ce se încred în Hristos să zică împreună: “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine (Țefania 3:17.” Dacă ne încredem în Hristos, El le va încurca căile, le va încâlci limbile, le va da goliciunea și rușine pe față, vor fi scârbiți să mai conducă acest popor cu minciună și hoție, vor abandona frâiele țării cum abandonau lupta vrăjmașii lui Israel speriați de îngerii Domnului. Noi doar să ne căim de păcate, să ne sfințim căci mâine Domnul va face fapte mari pentru România. Anunț o zi de post pentru acest popor, ziua de 1 decembrie să fie o zi de strigat către Dumnezeu, apoi vom putea și sărbători! Vei posti și striga și tu pe 1 decembrie pentru acest popor?

Cu prețuire,
Toni Berbece

P.S. Încheiem împreună postul luni seara și ne vedem la Romexpo, Pavilion C3, de la ora 18:00, vă aștept cu masa pusă și cu bucatele cerești alese.

Tu poți fi ca un înger fără aripi pentru partenerul tău, poți înălța prin cuvinte mai sus decât îți poți imagina. Cuvintele tale au puterea de a da viață sau de a ucide, cuvintele tale vindecă sau îmbolnăvește la propriu, cuvintele tale pot face dintr-un bărbat simplu un Rege și dintr-o femeie simplă o Regină. Nu poți da nimănui aripi, dar poți face ca o viață să zboare dincolo de limite, tristețe sau chiar moarte. Cum spune Biblia așa și este, în vârful limbii stă viața sau moarte, omul se hrănește din rodul gurii lui sau gura poate învârtoșa focul Iadului sau aprinde lumina Raiului.

Tu poți fi ca un înger fără aripi pentru iubirea vieții tale, ai fost dotat din veșnicii cu instrumente ale iubirii, cu brațe, cu buze, cu inima, cu frumusețe și cu șarm, Dumnezeu te-a creat pentru iubire, ține minte ca aici pe pământ avem o șansă unică, să dăm viață, dincolo nimeni nu va mai da naștere niciunei ființe, dincolo vom fi ca îngerii ne spune Însuși Hristos, deci nu vom mai fi perechi dătătoare de viață, așadar ai o șansă unică pe care unii o disprețuiesc, doar aici pot avea soț și soție, doar aici poți avea o intimitate creatoare de viață și doar aici doi pot forma un singur trup. Ce har, nu? Te-ai gândit vreodată la acest aspect? Atunci, iubește acum maxim, da totul, fii Raiul celui de lângă tine.

Tu poți fi totul pentru o persoană, tu poți fi brațe dumnezeiești, căldură sfântă, vorbă duhovnicească, privire duioasă, poți fi odihnă într-o lume agitată și pace într-o lume a războiului. În lumea asta, pentru cine ești darul de sus, motivul pentru care cineva mulțumește cu fiecare respirație, pentru cineva din lumea asta tu produci o liniște inexplicabilă. Fii OM, fii acel OM, căci e un dar și un har să fim OM!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Jefuiți bătrânii de medicamente și de hrana cuvenită, în timp ce prin birourile voastre trec șpăgi de 1,5 milioane de euro. Iar pe la bătrâni trec prin buzunare vreo 300€, bani care sunt o povară, căci chinul lor este acela de a nu ști pe ce să-i dea mai repede, pe utilități (dublate de voi), pe medicamente tot mai scumpe sau pe hrana necesară, tot mai scumpă și ea (mai scumpă decât în Elveția după ultimul sondaj). Oare câți bătrâni mor subnutriți și bolnavi de boli banale (aceste morți cine le numără)? Vă tot bateți pe pensiile acelea speciale, când de fapt sunt praf in ochi, o perdea de fum în presă, măcar dați-le și pensionarilor noștri, părinților noștri cât să trăiască, căci în Bible e un blestem pentru cei ce nu au grijă de părinți, iar noi ne încadrăm acolo.

Jefuiți copiii acestui neam prin faptul că nu oferiți locuri de muncă (ușor de distribuit spre zonele sărace) și nici salarii decente în țara asta, în mediul rural unii copii nu se spală nici măcar o dată pe săptămână, sunt malnutriți (unii copii arată în 2025 de parcă sunt “pigmei” din țările africane, subdezvoltați, copiii de 15 ani arată de parcă ar avea 10, lucru observat în cam toate campaniile mele umanitare de prin țară). Cunosc personal o familie căreia i-a murit al patrulea copil de frig, n-au avut lemne câteva nopți, iar cel mic de câteva zile a murit de pneumonie. Când i-am vizitat din nou (asta după ce am aflat de deces), aveau curtea plină de lemne, dar tatăl era plecat în Germania la lucru.

Întrebarea care mă doare este: “De ce acel tată harnic n-a avut unde în țara asta să câștige bani de lemne pentru copiii lui?” Vorba lui Mircea Vulcănescu: “Ce blestem poartă și păcatele cui le duce acest neam ospitalier?” Din păcate le purtăm și pe alea noastră, dar și pe alea hapsânilor, care nu se mai satură să fure banii țării cu portbagajele, care nu se mai satură de din lăfăială din banii săracilor români.

Citiți ce a declarat Neemia despre vremea când poporul său suferea de foamea din cauza reconstrucției de după robie:
“Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea* an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa din frică de Dumnezeu (Neemia 4:14-15).”

Mai ridică Doamne un Neemia peste România, și mai trimite-i în locul celor sărmani pe cei care s-au îngrășat din suferința românilor!

Cu prețuire pentru poporul român,
Toni Berbece

P.S. În poza de mai jos mă rugam cu o fetiță pentru fratii ei care urmau sa plece la munca, dar nu aveau încălțăminte, pare-mi-se că plecau “in afara”, că la noi nu-i de lucru pe bani suficienți, dar lasă că importam asiatici pe bani puțini (tot din lăcomie ne distrugem țara). Doamne ferește-ne de noi!