Author: toniberbece

“Vino să îți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari (popoare), cu ea au curvit împărații pământului și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei… Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, PLINĂ CU NUME DE HULĂ… Ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necuratiile curviei ei. Pe frunte scria un nume, o taină: “Babilonul cel mare, MAMA CURVELOR ȘI A SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI…” – Apocalipsa 17:2-5

Chiar acum suntem în această etapă a sfârșitului. Să fim pregătiți căci Hristos va veni curând să judece această stricăciune a lumii pentru ultima dată. Diavolul se bazează pe memoria scurtă a oamenilor, care uită repede judecățile care au avut loc de-a lungul istoriei. Resetări din cauza stricăciunii au avut loc mereu. De data aceasta Europa, America și cam toată lumea a cedat în fața unui tăvălug imoral izvorât din inima diavolului. Însă de data aceasta stricăciunea dusă la extremă este însoțită de hulă, de un pumn ridicat spre Dumnezeu.

De data aceasta stricăciunea lumii strigă: “Doamne, ne vezi? Aici suntem, te sfidăm cu toată puterea!” Oamenii își dau ifose de dumnezei deși sunt înfrățiți cu demonii. O confuzie, o închinare la draci, o însoțire cu demonii, o sfidare, o abuzare mai vehementă a copiilor ca acum n-a fost niciodată. Uitați-vă în poza aceasta a destrăbălării care imită Cina cea de Taină cum acolo e și o fetiță, cea în galben. Ce caută un copil acolo? De aceea Dumnezeu nu va tăcea, potirul mâniei lui s-a cam umplut. Lumea se pregătește de război/necaz, iar Biserica de Nuntă!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Vărul meu mi-a scris acum vreo două săptămâni în urmă că băiatul lui a căzut de pe gard direct pe beton, s-a ales cu o fractură craniană și era în stare gravă la spital. Imediat m-am pus pe rugăciune și am chemat și Biserica în mijlocire. După câteva zile am aflat o veste extraordinară, copilul și-a revenit ca prin minune și a fost externat fără nicio problemă.

Mărturia doctorului care a intrat în salonul copilului ne-a întărit credința tuturor, a exclamat: “Măi, tu ai înviat!” Doctorul știa starea cu care fusese internat și nu-și explica cum de și-a revenit atât de repede. Însă noi știm că avem un Dumnezeu care a făcut să crească carnea pe lepros, care a făcut să crească mușchi și ligamente pe Lazăr cel mort de 4 zile, a făcut ochii uscați să vadă, l-a făcut pe tânărul Eutih, zdrobit și el de caldarâm, să se ridice în picioare viu și nevătămat.

Îmi povestea tot zilele acestea o tânără că a încercat să repare pompa de apă, fără să realizeze că e în priză și că se află într-un mediu umed. A fost curentată grav, a fost aruncată în stare de leșin la podea, iar unul dintre degete avea o rană ca semn că pe acolo se descărcase o sursă puternică de curent prin corpul ei. Când a ajuns la spital i s-au făcut analizele, iar doctorii se întrebau cum de nu are nimic. Când a primit analizeze bune și a exclamat: “Slavă Domnului!” Atunci doctorul a spus: “Acum știu de ce ești bine.” Așadar, dă slavă Domnului în orice situație, căci El îți va veni în ajutor în orice circumstanță. Tu ce minune poți povesti? Lasă în comentarii minunea ta sau nevoia ta de rugăciune ca să mijlocim împreună cu tine.

“În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni,
Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!” Psalmul 65:5

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mă uitam la postările si comentariile despre profesorul universitar care a venit îmbrăcat în fustiță si cu buricul gol (s-a invocat “toleranța” și “incluziunea”, dar conduita vestimentară unde e). Ceea ce m-a surprins a fost faptul că oameni aparent firești, adică ne duhovnicești, sunt scandalizați de această apariție. Mă întreb, oare cum de mii de ani strămoșii noștri n-au fost așa de confuzi, adică definiția bărbatului și a femeii sunt de neclintit de la întemeierea lumii. Oare cum de tata nu a ieșit cu rochia mamei până la piațâ, iar mama n-a ieșit in salopeta de zidar a tatălui? Cum de lucrurile astea nu se încurcau atunci, dar se încurcă acum?

Mă întreb de pe ce manuale învățau părinții noștri de tataie nu-i lua “sutienul” lui mamaie, iar mamaie nu-i lua “lenjeria” lui tataie? De fapt știu, învățau după manualul normalului pe care Dumnezeu l-a scris în fiecare om. Bunicul n-avea facultate si nici nu era lector universitar, de fapt nu era lumea plină de “învățați” si “emancipați” cum s-a umplut azi, însă avea cea mai mare scoală care poate exista pe pământ, avea scoala bunului simt, a fricii de Dumnezeu si a responsabilității de ce va creste si va lăsa ca moștenire copiilor si nepoților.

Dragilor, vremurile sunt tot mai grele pentru minoritatea numită adesea “creștină”, pentru minoritatea tot mai restrânsă a “normalilor”, minoritatea “ciudaților”, care își cresc copiii așa cum i-a lăsat Dumnezeu și nu îi “schilodesc” fizic sau mental. De aceea pe 5 octombrie la Marșul Apărătorilor Credinței vom fi din nou cu zecile de mii pentru Hristos, pentru o Românie curată, pentru o generație normală, pentru a nu fi judecați la Judecată de Apoi că am fost complici la degradarea în ultimul hal a acestei lumii. Ești responsabil de ceea ce faci în aceste vremuri din urmă!

Cu prețuire pentru normalitate,
Toni Berbece