Author: toniberbece

Doamna Victorița a înțeles la 78 de ani că botezul biblic este cel în care Îl mărturisești cu gura ta pe Iisus Hristos ca Domn si Mantuitor. Deși unii se încăpățânează să numească acest botez ca fiind unul “Second Hand” de fapt, botezul la vârsta maturității este singurul botez găsit în Biblie, da, în orice traducere a Bibliei. Nu există argumente pentru botezul copiilor, nici unul măcar, ci după 3 secole în care creștinii au botezat exclusiv adulți convertiți de bună voie, a fost adăugat în mod nedrept si nebiblic botezul copiilor. De secole s-a dovedit că efectul nu-i tocmai unul bun. Liniștea că ești mântuit prin botezul ca si copil este o speranță mincinoasa și înșelătoare. De altfel, Botezul nu-i valabil fără o viață de pocăință, indiferent când te-ai botezat. Am să vă spun mai pe scurt de ce nu este biblic botezul copiilor, așa cum am găsit in Biblie. La sfârșit vreau sa cercetați si voi si sa-mi spuneți dacă ati găsit la fel.

1. Botezul copiilor nu este Biblic deoarece nu se găsește nicăieri în Scripturi. În Matei vedem adulți care vin la botez si scrie clar: “şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan” (Matei 3:6). Dacă mărturisirea păcatelor nu vine din gura ta, dacă mărturisirea nevoii de pocăință nu vine din gura ta, dacă constientizarea pacatoseniei nu e în cugetul tău ești în continuare un crestin mort în păcatele strămoșești.
2. Botezul copiilor nu este Biblic deoarece este numit botezul pocăinței. Oare cum poate un copil să înțeleagă viata creștinească pe care o îmbrățișează prin botez? Oare cum poate un copil care nici măcar nu vorbește să priceapă viața curată si harul care îi dă putere să o țină prin Hristos. Creștinismul e un mod de viață, nu o alegere pe care o fac părinții pentru tine. Oare la câți romani botezați ca si copii ar striga azi Iona Botezătorul: “Pui de naparci, faceți fapte vrednice de pocainta voastră…” (Matei 3:7-8). Lucru de altfel valabil si pentru cei botezați ca adulți care nu mai țin pocaința. N-am rezolvat absolut nimic prin botezarea copiilor, ci marea noastră responsabilitate de creștini este să-i creștem în principiile creștine si să fim un model pentru ei astfel încât când vor creste să aleagă singuri neprihănirea. Nu putem trece peste rânduiala Scripturii căci vine din Înțelepciunea Lui Dumnezeu, Iisus le-a zis preoților că botezul lui Ioan venea de la Dumnezeu si ei nu l-au primit (Matei 21:32).
3. Botezul copiilor nu este Biblic deoarece Hristos si Apostolii n-au botezat nici măcar un singur copil, ci copiii erau binecuvântați de aceștia si era suficient. Niciun copil care moare nebotezat nu ajunge în Iad, copiii nu pot fi aruncați în Iad pentru ca Hristos i-a considerat puri (Matei 18:3), neavând discernământul binelui si răului, ei sunt sub har. Știți porunca celebra: “Lăsați copiii sa vina la Mine si nu-i opriti (Matei 19:13-15)!” Este porunca Lui Hristos si de fapt aici e dovada că Isus nu-i boteza, ci-i binecuvanta, căci asta a făcut după vorbele acestea. Totul este in Scripturi, trebuie doar să citești. Crezi că Iisus care este Dumnezeu ar fi făcut o greșeala atât de mare prin a nu boteza copii? Dacă nu i-a botezat, ci doar i-a binecuvântat înseamnă că este suficient, până în clipa în care copilul crește si poate discerne singur că are nevoie de “botezul pocăinței”.

Rămâneți cu aceste cuvinte: „Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor“ (Marcu 1, 4). Cui predica? Adulților. Cine avea nevoie de pocăință? Cei ce au păcătuit cu voia si au ales o viata de păcat. Ce trebuiau să facă cei ce veneau la botez? Sa își mărturisească păcatele. Oare poate un copil sa își mărturisească păcatele? Nu. Ce înseamnă mărturisirea păcatelor? Înseamnă constientizarea lor. Conștientizează copiii lucrul acesta? Nu. Așadar, ne întoarcem din nou la Scripturile care zic: “Cine va crede si se va boteza va fi mantuit (Marcu 16:16). Deci, înainte de toate e credința si apoi botezul. Ești tu gata sa crezi Scripturile?

Cu prețuire,
Toni Berbece

Firești suntem când privim la tipul de muzică din Biserici mai mult decât la Hristos care este lăudat. Când ne jignim între noi si ne bălăcărim în public pentru poftele muzicale si gusturile urechilor nostre oare nu ajungem la vorbele apostolului Iacov care spunea: “De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați și nu aveți… (Iacov 4:1).

Oare poftele noastre nu duc la certuri? Când cei ce preferă muzica corală îi “înjunghie” cu vorbe pe cei care preferă stilul worship sau lăutăresc, care e foarte întâlnit în Biserici, nu profită diavolul si nu pierde de fapt Hristos? Hai să ne concentrăm pe închinarea către Hristos si nu pe poftele noastre muzicale, Hristos poate fi lăudat de la sunetul scos de o frunză până la sunetul a sute de instrumente si voci care cântă deodată.

Suntem firești când privim la culorile pereților din Biserici sau la luminile de pe scenă. De curând cineva a criticat pereții negri ai unei Biserici, am ajuns atât de firești încât nu ne mai concentrăm că acolo mii de oameni se roagă lui Hristos, ci ne sar în ochi culorile si nu genunchii celor ce își plâng păcatele. Suntem firești când ne poticnim în cravata fratelui, în mâneca scurtă a predicatorului, în freza lui sau în cordeluța de pe cap a surorii, fie în lipsa ei.

Suntem firești când ne poticnim în toate aceste lucruri materiale si ne mâncăm între noi cu atâta răutate. Oare nu din fire vin toate luptele acestea? Un om duhovnicesc se va putea închina în mijlocul unui cor sau printre 1000 de instrumentiști, se poate închina printre frații rromi care cântă mai “săltăreț” sau “lacrimogen” sau printre tinerii care cântă mai modern, se poate închina într-un beci negru sau într-o catedrală poleită cu aur, se poate închina lângă o soră fără batic sau lângă una cu batic, lângă un frate cu cravată sau fără, lângă unul care mănâncă porc sau care nu mănâncă, căci un om duhovnicesc se va închina în duh si în adevăr, nu cu accentul pus pe trup si pe mofturi. Nu-i ciudat că de fapt oamenii aceștia firești, care se poticnesc in orice izbește ochiul si urechea, sunt de fapt cei mai firești si culmea e că se declara întruchiparea sfințeniei? Vă rog nu confundați firea, poftele si poticnirile ei cu a fi duhovnicesc!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Reinhard Bonke povestea că la o întâlnire creștină în Africa s-au adunat 500.000 de oameni, dintre care majoritatea L-au acceptat pe Hristos ca
Salvator, apoi aceste întâlniri au crescut, iar pe finalul slujirii sale s-a constatat că 54 de milioane de oameni au completat un formular prin care au declarat că s-au lăsat spălați si sfințiți de Hristos. În ritmul acesta, glumea cu entuziasm Bonke, Satana va fi singur în Iad. Deși știm că din păcate în Iad vor fi si oameni, totuși Iadul n-a fost creat pentru oameni, ci pentru Diavol si demonii lui, după cum a spus Hristos în Matei 25:41.

În România sunt vreo 20 de milioane de oameni, iar din păcate majoritatea se mint și se cred deja salvați deși sunt pierduți în droguri, alcool, tutun, curvii, jocuri de noroc, prostituție si alte patimi. Suntem singura țară din lume unde cuvântul “pocăit” are un sens rău. Deși traducerea ortodoxă a Bibliei ne spune că Hristos si-a început predicarea cu aceste cuvinte: “Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4. 12-17).

Suntem printre acele popoare care cred că o scăldare a bebelușului când e mic, duce la mântuirea sufletului indiferent de faptele acestuia ca adult. Suntem printre singurele popoare care ne declarăm creștini de 2000 de ani, deși înjurăm de Hristos și ne dăm copiii si familia la “Dracu’”. Suntem printre acele popoare care ne tatuăm crucea si o purtam la gât cu mândrie, însă crucea n-a fost lăsată ca design, ci ca mod de trăire, căci crucea ne învață s-o rupem cu păcatul si să trăim în sfințenie. România trebuie salvată din minciuna că este deja mântuită, cel puțin trebuie să-i anunțăm pe cât mai muți că dacă nu se lasă de păcate si nu-L accepta pe Hristos ca Mântuitor vor ajunge în Iad. Locul cu verdeață e promis de Satana oricui chiar prin gura “preotului”, de la bețiv până la curvar, deși știm că Hristos a spus: “Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3 – tot traducerea ortodoxa). Căutați pocăința (lepădarea de păcate) si veți avea parte de Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece