Author: toniberbece

Biblia descrie un moment petrecut în istoria poporului evreu când un Heruvim și un sol al Domnului, trimiși de Dumnezeu, i-au însemnat pe toți cei pe care păcatul și destrăbălarea din Israel îi deranja. Toți aceștia au fost însemnați cu cerneala din călimara de la brâul acelui sol al Domnului, iar restul din popor au fost loviți cu Ciumă. Curățenia a început de la Casa Domnului, de la preoți și de la toți cei care se aflau acolo și care trăiau în păcat, acceptând curviile de tot felul, cât și alte păcate. Mare jale a fost în Israel în urma acestei Ciume. Au supraviețuit doar cei care mai aveau discernământ spiritual și care mai luptau cu păcatul (Ezechel 9).

Tocmai am citit despre un program dur al Comisiei Europene de promovare a spurcăciunilor sexuale de tot felul, cumva acestea să nu mai fie numite păcate, astfel creștinismul să devină ilegalitate. Ce se vede cu ochiul liber este o delimitare clară între cei care iubesc păcatul și cei care-l condamnă, cei dintâi vor deveni din cale afara de stricați și agresivi față de neprihăniți, iar ceilalți vor plăti cu lacrimi și libertate pentru neprihănirea lor.

Însă să nu uităm că Heruvimul acela care a ieșit în Israel și a lovit cu Ciumă doar pe cei destrăbălați, va ieși din când în când din nou în cursul istoriei. Iar cei ce au frică de Dumnezeu și își păstrează discernământul vor fi mereu însemnați ca să fie puși sub protecție divină. Să nu-ți fie frică de persecuția omului, ci de urgia mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, care acționează împotriva destrăbălării umane. S-ar putea să suferi aici pentru credința ta, dar nu vei fi pus la adăpost când mânia Lui Dumnezeu se va revărsa din cer și de asemenea nu vei suferi veșnic cuprins de flăcările iadului.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Primul dușman de care Diavolul profită maxim este oboseala. Nu trebuie neapărat ca să faci ceva spurcat ca demonii să aibă acces la mintea ta, ci simplul fapt că te lași epuizat, că nu te odihnești cum trebuie, că nu respecți ziua de odihnă, că nu știi să te relaxezi, deschizi porți către întuneric. Am văzut oameni care au clacat de la oboseală, am văzut oameni care au divorțat distrugându-și familia din cauza oboselii sau alții și-au bătut vecinul/semenul din trafic ajungând în închisoare din cauza clacării pe fondul oboselii psihice. Oboseala e un dușman. Fă-ți timp și odihnește-te și nu uita că cea mai bună odihnă este în Scriptură și pe genunchi, la rugăciune.

Al doilea dușman de care Diavolul profită este supărarea, trauma psihică și sentimentală. Cei mai mulți oameni pentru care m-am rugat deoarece erau agasați de demoni de sinucidere, de frică, de depresie, de panică și anxietate erau oameni buni, dar care au deschis porți acestor “demoni tip rechin”, care profită de traumele din viața ta, cum simt durere, cum vin cu gândul: “Omoară-te!” Așadar, nu lăsa nicio traumă, nicio supărare, nicio durere psihică sau emoțională să deschidă porți acestor demoni. Blochează intrarea lor punând Numele lui Hristos ca protecție peste mintea ta. În orice supărare tu cheamă-L pe Hristos, cum ne zice Apostolul Iacov: Și aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi (1 Petru 5:7).”

Al treilea cel mai mare dușman al vieții tale și care intră pe furiș în viața ta, fără ca tu să realizezi ce putere distructivă are, este îngrijorarea. Am văzut oameni care nu erau distruși de păcate evidente, erau aparent morali, cuminți și la locul lor, dar foarte apăsați de grijile vieții, iar aceasta este o dovadă de neascultare și de neîncredere față de Dumnezeu. Iată ce ne spune Hristos despre îngrijorare: “Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor (Matei 13:22).” Îngrijorările vieții au rolul de a sufoca Cuvântul lui Dumnezeu pentru a nu da rod în tine.

Așadar, fii atent la oboseală, la supărare și la îngrijorare. Sunt cei trei dușmani care pot distruge viața ta pe nesimțite, de aceea nu le da acces, ci închide orice poartă în Numele lui Isus Hristos! Scriptura și rugăciunea sunt scut și armă împotriva acestora, folosește-le!

Cu prețuire,
Toni Berbece

La chioșcul de ziare a apărut o super carte, Spovedania – de Lev Tolstoi. În ea am descoperit o fabulă extraordinară, numită fabula vieții. Se spune că un om a fugit de o fiară sălbatică și văzând o fântână a coborât în ea, dar în timp ce cobora a văzut că pe fundul ei este un monstru cu gura căscată care aștepta să-l înghită, disperat, omul s-a prins cu mânâ de o viță crescută în interiorul fântânii. Situația era critică, nici nu putea urca, nici nu putea coborî, mai critic de atât era că vița aceea de care se ținea era roasă de doi șoareci, unul alb și unul negru. Însă omul acesta a văzut că pe crenguță erau niște picături de miere, atunci a întins limba și a lins acea miere. A fost singura dulceață din zbuciumului lui.

Aceasta este viața omului, se naște urmărit de probleme (acea fiară din afara fântânii), alergând să scape ajunge de multe ori în disperare, ținându-se de o viță firavă roasă de timp (șoarecele alb e ziua iar cel negru e noaptea), jos, pe fundul fântânii așteaptă moartea, iar picăturile de miere sunt clipele de desfătare de pe pământ. Atunci care este rostul vieții? Ni se demonstrează zilnic că nu aici este fericirea adevărată, ci că un gând al veșniciei ne dă speranță.

Lev Tolstoi povestea că ajunsese foarte faimos, foarte respectat de țar, de regi, de boieri și de oameni simpli, ajunsese foarte bogat și deși nu-i lipsea absolut nimic din lumea asta, când mergea la culcare era așa de chinuit de gânduri triste și depresive încât se asigura că nu are în cameră pistolul sau vreo curea/funie cu care s-ar putea spânzura în urma acelor gânduri chinuitoare. Acest om și-a găsit pacea în Dumnezeu, așa a ajuns să aibă o relație personală și nu una de fațadă cu Creatorul, așa a ajuns să scrie mult despre relația lui cu Dumnezeu și să îi aducă și pe alții la Hristos. Lev Tolstoi a condamnat până în ultima clipă fățărnicia creștinismului netrăit, promovând relația cu Hristos.

Solomon spunea: “O, deşertăciune a deşertăciunilor, totul este deşertăciune! …Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:8; 13-14). Poate că și tu ești chinuit de gânduri negre, poate nici tu nu ți-ai găsit sensul, atunci înseamnă că e vremea să vii la Hristos, El îți va da pace și sens!

Cu prețuire,
Toni Berbece