Author: toniberbece

Trăim în țara în care polițiștii si jandarmii păzesc festivaluri la care tinerii sunt serviți, ce-i drept pe sub mână, cu tot felul de droguri, însă autoritățile știu că aceste festivaluri, care au apărut ca ciupercile după ploaie, sunt pepiniere pentru vânzătorii de droguri, sunt “raiul” lor. Oare cine numără cati tineri mor in urma consumului de droguri, câți sunt culeși in stare gravă, cati intra in comă, cati ajung dependenți (consumul de droguri a crescut cu 20% in ultimii ani)? Mai mult de atât la aceste festivaluri tinerii sunt “tembelizați” de mesaje care mai de care mai drăcești si mai scârboase, cum bine am auzit o trupă cântând ca își introduc ceva in morții noștri, asta repetat în mod obsesiv în fața a zeci de mii de adolescenți si tineri scăpați de sub control de părinți, care muncesc ca sclavii ca sa aibă odraslele de dat pe destrăbălare. Oare nu mai avem în țara asta simț de răspundere si chiar se aprobă în mod orbește toate mizeriile care paralizează traficul si mai mult de atât urlă boxele câte trei nopți de nu mai doarme o capitala întreaga?

Trăim în țara în care profesorii trebuie sa știe de frica elevilor, care au in spate o armata de părinți înarmați cu plângeri si amenințări pe toate grupurile de Whatsap si alte cele. Pe vremea mea (am ajuns sa spune si acest lucru), profesorul de matematică, care era si directorul, era autoritatea supremă si de necontestat a 1200 de elevi si vreo 2400 de părinți, pe lângă faptul că trebuia să înveți pe bune la matematică, mai trebuia să ai si o purtare ireproșabila. Iar pentru cei mai năzdrăvani avea corecții cu ghiulul pe care-l purta ca un rege al școlii. Asta până când a fost înjunghiat de iubitul unei fete, care nu prea trecea clasa. Am simțit că acolo s-a rupt ceva în națiunea asta, iar de atunci curg știrile in direcția asta până mai alaltăieri când unul si-a înțepat profesoara in zona gâtului că “n-o suporta” că le dă test.

Vedem uneori poliție fără autoritate, uneori instituții de control fără autoritate (ca cele jonglate de șmecherii azilelor groazei), uneori părinți fără autoritate si profesori fără autoritate. Vedem o Biserică luată la mișto de o generație tot mai scârboasă la minte, la gura și în fapte. Iar pentru aceasta generație Dumnezeu are un mesaj: “Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ Şi nu-i pricepere în ei. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla (Deuteronom 32:28-29).” Dacă nu ne întoarcem copiii din nou cu inima spre Dumnezeu vom creste la piept un cuib de viespi care nu ne vor face noua părinților cum au pățit cei din azilelor groazei, ci vor duce tara asta in paragină si pârjolite ca pe cetățile destrăbălate din Biblie.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Fiii lui Eli tămâiau în fiecare zi, făceau slujba ca niște preoți ce păreau impecabili, știau toate ritualurile pe de rost, știau si Legea, judecau poporul după Scriptură, însă viața lor era mizerabilă chiar in mijlocul Cortului Întâlnirii, Sanctuarul Sfânt al evreilor, căci acești fii curveau cu femeile care îngrijeau de Cort. Practic era un bordel cu mixtură de tămâie. Unii draci nu fug de tămâie si nici de locurile sfinte, ci dacă găsesc oamenii potriviți, manifesta demonismul cras chiar în locurile care ar trebui să fie sfinte. E plină România de ipocrizia aceasta a curviei, tot aud de moda asta de a vizita Muntele Athos, chiar o cunoștință care se îndeletnicește cu multe forme de curvie merge o data pe an la Athos ca intr-o excursie de zici că o data pe an se spală păcatele ca mai apoi să o ia de la zero. Vizita la Muntele Athos fără lepădarea de păcat e ipocrizie si lăudăroșie religioasă fără putere, formă fără fond!

Fiii lui Aaron știau ritualurile pe de rost, moștenise preoția de la tatăl lor, practicau totul impecabil, însă într-o zi au îndrăznit să bea alcool si să intre amețiți să facă slujba. Au tămâiat sub aburii alcoolului, motiv pentru care au fost arși de vii, iar mai apoi Dumnezeu a dat această lege ca preoții să nu bea alcool. Mă uit azi la un “creștinism” în care de la parastase până la nunți si botezuri alcoolul este licoarea care se bea chiar sub sau după “binecuvântarea” unor preoți care o “degusta” din belșug. Vă anunț cu toată încrederea că aceasta credința creștina n-are treaba cu tonele voastre de alcool. Știu că ați ajuns să numiți sectant pe oricine vă spune acest lucru din Scripturi, însă nu-mi pasa de etichetele voastre batjocoritoare. Nu i-am văzut pe Apostolii din Scriptură bând băuturi alcoolice, in schimb i-am văzut pe Noe si Lot bând iar istoria lor nu s-a terminat onorabil.

Fiii preoților din Templu, de pe vremea lui Hristos cunoșteau foarte bine ritualurile, tămâiau si ei si făceau toate cele ca la carte, însă iubeau banii veniți din taxele pe ritualuri si de acolo s-a creat un “sistem mafiot”, care L-a răstignit pe Hristos. Interesant este că unii dintre cei ce se proclamă urmașii lui Hristos si unicii moștenitori ai harului au construit același sistem mafiot de stoarcere a credincioșilor de bani pentru interese meschine. Hristos n-a venit să dea harul pe bani, nici slujirea pe lovele, ci fiecare slujitor să trăiască din Evanghelie, dar fără a stoarce văduva, orfanul sau săracul. Când iubirea de bani înlocuiește iubirea de semeni, atunci nu mai vorbim despre Biserica.

P.S. Pentru mai multe despre acest subiect te aștept diseară la RomExpo, Pavilion C2, Biserica Profides

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ieri au venit la rugăciunea de după slujbă doi părinți cu copilul lor adult, era vizibil afectat de o încăierare si avea la picior o brățară de supraveghere. Mama acestui tânăr mi-a spus că dorește ca băiatul ei sa fie dezlegat de blestemele pe care ei ca părinți le-au aruncat asupra copilului, pentru ca toate blestemele lor s-au lipit de el. Erau în mod vădit afectați, iar odrasla lor era intr-o stare rea. Le-am explicat din Scriptură ce presupune dezlegarea de blestem si că trebuie să creadă în Hristos, cel ce rupe de orice putere a blestemului (Galateni 3:13-14), le-am explicat că protectia vine în urma pocăinței. Au înțeles si ne-am rugat cu putere de li s-au cutremurat ființele.

Dragi părinți, oricât de provocați ați fi, oricât de rele ar fi odraslele voastre, nu le blestemați, ci copiii care fac probleme au nevoie de rugăciuni fierbinți nu de blesteme, căci blestemele chiar sunt reale si chiar se prind. Îmi povestea tata că la ei în sat era un băiat tare rău, care mult necaz le făcea părinților, iar când a plecat în armată părinții l-au blestemat să se întoarcă între patru scânduri si așa a si fost. Un alt caz, chiar al unei rude îndepărtate, a fost acela că părinții l-au blestemat în urma unui scandal spunându-i: “Focul să te mănânce!” Așa a si fost, pentru ca înainte de a pleca in concediu a dat cu gaz împotriva insectelor, iar când a stins lumina a creat o explozie in care a murit carbonizat. Exista multe forme de blestem, nu doar din acestea care implica moartea, ci care proclama faliment, boala si eșec peste copii. Feriți-va de orice forma de blestem, mai ales de celebrul blestem: “Cum îmi faci tu mie așa sa îți facă si copiii tai!” Acesta e un blestem, nu-l rostiți, ci mai degrabă rugați-va!

“Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc (Matei 5:44).” – Isus Hristos

“Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemați (Romani 12:14)” – Apostolul Pavel

Cu prețuire robul lui Hristos,
Toni Berbece