Author: toniberbece

1. Egalitatea între sexe se vrea a fi de fapt dominarea bărbatului de către femeie, ieșirea femeii definitiv de sub autoritatea bărbatului. Femeia să fie “independentă”, nesupusă, să îi bage pumnul în gură bărbatului când acesta vrea să-și conducă familia, când acesta are un cuvânt de spus. Se încurajează concubinajul și lipsa copiilor în căsnicie. Ca femeia să fie cât mai liberă, să plece de acasă când vrea, imediat cum apare un nou Făt Frumos (si invers e valabil aici). Cumva se vrea ceea ce am văzut în grădina Eden, când femeia a fost ispitită să ia problema de protecție, de conducere și de decizie în propriile mâini, iar bărbatul să fie marionetă, să meargă la saloane și să se epileze în timp ce femeia e tunsă militărește, are mustață și păr pe picioare și conduce casa și Biserica.

2. Desființarea rușinii și a vârstei de maturizare sexuală la care ești gata pentru o relație intimă între bărbat și femeie. Am văzut un film cu super eroi care va fi privit de miliarde de adolescenți, iar personajele principale, doi adolescenți de 16 ani, au încheiat pelicula cu un sărut franțuzesc zdravăn. Asta e tendința, de aceea vedem adolescenți de 12-14 ani care stau cu iubita în brațe prin parcuri și se ating și se sărută câte două trei ore fără rușine în văzul tuturor. Ne mirăm apoi că la 14 ani nu mai există virginitate și că se umplu clinicile de avort cu puștoaice care vor să “distrugă” vietatea aceea mică care a apărut pornind de la un “sărut nevinovat”.

3. Desființarea ideii de familie. Familia este și va rămâne uniunea dintre un bărbat și o femeie, un mediu propice pentru facerea de copii, un mediu propice pentru exprimarea altruismului și pentru a exprima chipul și imaginea lui Dumnezeu – care este iubirea, credincioșia, răbdarea, înfrânarea și alte virtuți. Fără familie nu ai nevoie nici de credincioșie, că poți abandona oricând partenerul pe care-l “testezi”, fără familie nu ai nevoie de răbdare, pleci și te mânii când vrei, nu ai răbdare că nu ai niciun angajament pe viață, nu ai înfrânare pentru că el sau ea nu înseamnă atât de mult pentru tine, era de fapt o relație pasageră care oricum “pălise” de mult, iubirea și focul acela erotic dispăruse, că așa e la oamenii stricați. Nu ai nevoie de nicio virtute când nu mai e familie, că nu ai de ce.

4. Desființarea ideii de copil în pântecul mamei. Sarcina nu mai înseamnă un om în stadiul cel mai vulnerabil al vieții lui, sarcina înseamnă azi o alegere. Ai câteva luni în care decizi dacă bagi cleștele în copilul tău și-l scoți pe bucăți sau îl lași acolo să crească cum și tu ai fost lăsat să trăiești. Pentru că azi păcatul curviei a crescut la culme și apar copii pe bandă rulată din relații pasagere și pentru că nu există de fapt un cadru în care ei să apară sunt aruncați la gunoi. Azi sarcina este de multe ori un produs al destrăbălării și nu un produs al iubirii unui bărbat responsabil cu soția lui care formează o familie menită să meargă mână-n mână pânâ la capat.

Stai departe de aceste tendințe demonice!

Cu prețuire,

Toni Berbece!

Mă deranjau persoanele acelea cu două trei decenii peste mine care vorbeau cu “e multe” și “e puține”, până când am realizat că aceste persoane au crescut copii care azi au facultăți și vorbesc corect și scriu cu cratimă. Acele persoane au construit România în fabrici și uzine într-un sistem comunist care nu le prea dădea oportunitatea și timpul liber pentru a citi și pentru a face facultăți cum se fac azi pe bandă rulantă. Azi nu mă mai irită dezacordurile lor pentru că știu că mâinile lor au construit ceea ce noi, cei cu școli, nu prea suntem capabili să facem.

Mă deranjau persoanele mai vârstnice care miroseau a transpirație, a fum de sobă, a țară, mă deranjau persoanele care veneau în București cu câte o găleată de brânză și un coș cu ouă sau zarzavaturi. Mă gândeam că ne strică aspectul și aerul nostru orășenesc, până am realizat că ei sunt persoanele acelea care i-au ținut pe părinții noștri cu ouă, brânză și carne de țară prin facultățile orașelor. Ei au vândut ouă și brânză pentru a-și ține copiii prin școli și pentru a-i face orășenii aceia ai căror copii disprețuiesc truda țăranului și mirosul lui de fum de sobă, de transpirație și de lână. Dacă nu ar fi fost bunicii aceștia care nouă ne trimiteau lunar pachet cu făină, ouă, carne și gem tocmai din Botoșani în București copilăria noastră ar fi fost mult mai lipsită.

Mă deranjau multe la cel pe care-l vedeam mai lipsit de școală, mai neinstruit, mai fără facultăți până când am privit la generația cu facultate, parfumată și gelată și nu am văzut atât bun simț, atâta omenie, atâta curăție și preț pus pe moralitate și valori ca la părinții și bunicii aceia care poate că nu pun bine virgula, dar care pun bine accentul pe ceea ce ne face oameni.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Sfinții pe care-i știm din Scriptură, pe care-i cinstim și pe a căror urme pășim pentru că și ei au călcat fix pe urmele lui Cristos nu au spus niciodată următoarele:

Nu au spus niciodată: “Rugați-vă nouă și vă vom putea ajuta!” Toți sfinții au considerat cu smerenie că doar atât timp cât vor trăi vor putea alerga pentru Împărăție și pentru salvarea oamenilor de la moartea veșnică. Niciunul nu a considerat că după moarte Dumnezeu îi va da proprietățile Lui și că vor fi atoateștiutori, omnipotenți și omniprezenți pentru a asculta și ajuta pe toată lumea. Martirul Ștefan a văzut pe Unul singur la dreapta lui Dumnezeu, pe Isus Cristos, iar Petru și Pavel au luptat pentru a face Biserica să priceapă că un singur nume e suficient și că în El e împlinirea mântuirii.

Nu au spus niciodată: “Numele noastre vor fi echivalente cu Numele lui Cristos, orice veți cere folosind oricare din numele noastre, veți primi!” Când Petru a făcut prima minune despre care ni se dă detalii în Fapte a zis: “În Numele lui Isus ridică-te în picioare!” Biblia ne spune că într-un singur nume e vindecare, doar în Numele lui Isus Cristos suntem ascultați și primim răspuns. Orice alt nume e o linie “telefonică moartă”, poți suna până mori, nu va răspunde nimeni. Satana știe de această resursă inepuizabilă, Numele lui Cristos, și de aceea îi minte pe oameni dându-le un telefon greșit și trimițându-i la o “bancă” goală. Doar în Numele lui Isus ai eliberare și salvare.

Nu au spus niciodată: “Fiecare avem rolul nostru, unu vă vindecă de boli la ochi, altul de boli la plămâni, altul de boli la inimă, etc.” Văd o naivitate crasă, cum că există sfinți morți care automat au devenit ca niște “spitale” cu specializări diferite. Dacă voi credeți că inventez, întrebați orice taximetrist și veți vedea că știu unde e Biserica aceea la care să te rogi sfântului care după moarte se ocupă cu ochii sau cu alte organe și părți ale corpului.

Nimic mai fals și mai nebiblic. În Cristos e vindecare pentru orice, nu trebuie să iei trenul să alergi la o Biserică neapărat pentru a fi vindecat de ceva anume ca mai apoi să fugi la alta pentru altă problemă. Cristos nu e om ca să lucreze după mintea noastră întortocheată și penibilă de multe ori. Cristos e lângă tine, crede numai! Dacă nu ai credința suficient de puternică poți să te unești cu cineva mai puternic în credință care simte cu tine și să strigi spre Cristos, pentru că El a spus că unde sunt adunați doi sau trei în Numele Lui e și El acolo pentru a răspunde. A te unii cu cineva, cu un preot sau pastor sau un credincios autentic în rugăciune pentru cauza ta chiar e biblic, dar Numele lui Isus trebuie chemat și nu alt nume.

Creștinismul este doar despre puterea unui singur Nume, Numele căruia Tatăl i-a dat toată autoritatea în Cer și pe pământ, Numele peste care este toată plinătatea Duhului Sfânt, Numele Isus Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece.