Author: toniberbece

În Biblie avem o poveste jumătate fericită, jumătate tristă. În prima parte, Isus l-a eliberat pe cel mai demonizat om găsit în Scriptură. Era așa de demonizat încât rupea lanțurile de fier cu care era legat, dormea în cimitir și își chinuia trupul tăindu-se cu pietre (obicei de automutilare întâlnit des și astăzi la cei care-și fac tăieturi pe mâini).

Dar despre această eliberare primii care au dat de veste au fost porcarii, a căror porci murise în urma acestei eliberări. Dracii, în drumul lor spre adânc, au cerut să mai posedeze câteva clipe niște porci, iar porcii aceștia au sărit într-o râpă unde au murit. Isus a permis acest lucru pentru ca cei din Gadar să aleagă între El și presupusa pagubă, pentru că alegerea lui Isus presupune întotdeauna un cost (renunțarea la păcat).

Porcarii au fugit în cetate și au vorbit despre un “tip ciudat” care le-a omorât porcii (echivalentul poftelor firii păcătoase – Isus a declarat război acestora), dar nu au vorbit și de faptul că demonizatul acela celebru, care pusese stăpânire pe cimitirul lor și pe o bună parte din țară, fusese eliberat. Porcarii L-au denigrat pe Isus. Atunci toți din cetate au ieșit și i-au cerut lui Isus să plece. Mulți Îl etichetează greșit înainte de a-L cunoaște. Mulți aleg porcii vieții în locul lui Isus, mulți caută viața în mizerie și apoi se miră de efectele ei dezastroase.

Interesant este că Marcu ne spune cum mai apoi fostul demonizat a început să spună și el ce i-a făcut Isus și cum l-a salvat și de acum toți se minunau, nu mai erau supărați pe Isus. Parcă L-ar fi vrut înapoi. Vedeți, contează mult la cine privești când e vorba de Isus. Sunt unii care zic că L-au întâlnit, dar ei fiind porcari (simbolul oamenilor de nimic), L-au reprezentat sau descris greșit pe Isus. Important este să privești la cei în care se vede forța de vindecare și de iubire a lui Isus și nu la denigratori, la cei care zic că L-au întâlnit dar își iubesc în continuare porcii (adică păcatele).

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ucenicii lui Isus nu au botezat niciun copil deși aceștia, la porunca lui Isus, au botezat mai mulți oameni decât a făcut-o Ioan Botezătorul (Ioan 4:1-2). Copiii în schimbi erau aduși la Templul lui Dumnezeu, iar mai apoi poporul, când a văzut ungerea lui Isus, îi aducea la Acesta pentru a fi binecuvântați.

Binecuvântarea pe care noi o rostim asupra copiilor noștri este binecuvântarea pe care Dumnezeu le-a dat-o ca poruncă evreilor prin Moise ca să fie rostită asupra noilor născuți, iată care este: “Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine! Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea (Numeri 6:24-26)!”

Copilul fiind binecuvântat astfel are asupra lui cea mai mare binecuvântare și protecție care i se poate da, anume Însuși Numele lui Dumnezeu Atotputernicul asupra lui. Apoi, copilul binecuvântat este crescut în principiile creștine, ca singur și nesilit de nimeni, ci de bună voie, să aleagă să fie un urmaș al lui Cristos și să intre la maturitate prin botez în sânul Bisericii, a trupului lui Isus Cristos. Porunca lui Isus din Evanghelia după Marcu a fost ca oricine va crede să fie și botezat, deci mai întâi credința și apoi mărturisirea ei în apa botezului, care este simbolul morții firii păcătoase și al învierii în noua viață alături de Cristos.

Aceaara este Scriptura, restul sunt schimbări și adăugiri omenești, datini și obiceiuri.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Un tip din Zimbabwe pe nume Tito Watts a pretins că a avut o revelați în urma căreia Cristos i-ar fi dat bilete din aur pe care să le vândă pe pământ, pentru doar 500 de dolari ți se garanta scăparea de Judecata de Apoi. Fără pocăință, fără să-ți ceri iertare de la Cristos, fără să trăiești o viață curată, doar atât trebuie să știi că pe un bilet intră doar o singură persoană.

Poliția a arestat acest tip, care făcea bilete din lemn poleite cu ceva auriu și pe care scria cu pixul “Ticket to Heaven”, dar șocul a venit după ce o mulțime de oameni le-a cerut polițiștilor să-l elibereze. De ce? Pentru că iluziile sunt plăcute, minciunile au fost întotdeauna de dorit. Să te minți că orice ai face ajungi tot în cer doar pentru că ai cumpărat un bilet spre cer sau doar pentru că te-ai născut în România, de unde toți pleacă spre cer pentru că așa li se predică de secole, e mai ușor decât să trăiești cu Cristos.

Nu ați observat că la noi în neam cu o lumânare la capul mortului și cu o pomană zdravănă se rezolvă problema mântuirii? Nu contează că a murit în șanț beat criță sau drogat sau că era curvarul satului. Important e că omul avea credința lui strămoșească în care a murit, credință strămoșească înseamnă cam atât: de Paște și de Crăciun se face mare bairam cu beție și îmbuibare, iar în restul zilelor cât mai multe păcate.

Oamenii vor să fie lăsați în pace, să nu li se amintească de păcate, să nu li se spună de nimic din ce greșesc, să nu cumva să le vorbești de pocăință, de renunțare, de viață curată fără destrăbălări, dar vor și sfânta cruce, vor și pe Cristos și mântuirea Lui. Așa nu se poate. Ori o viață păcătoasă cu Iadul la capăt, ori o viață curată cu Cristos și cu Raiul la capăt. Ai de ales chiar dacă Biserica la care mergi nu îți spune asta de teamă să nu te pierde ca enoriaș și de teama de a nu pierde cotizația aferentă.

Dacă nu pricepi ești fix ca cei care au cumpărat bilete spre cer cu 500 de dolari bucata.

Cu prețuire,

Toni Berbece