Author: toniberbece

Nu pot suferi mierea de pe limba celui care are inima vicleană. Nu pot să înțeleg cum unii pot vorbi cu atâta căldură acum și cu o mânie drăcească imediat după? Am învățat din Biblie că de pe aceeași limbă nu pot curge și blesteme și binecuvântări și iubire și ură, cum dintr-un izvor nu curge și apă dulce și apă sărată (Iacov 3:9-11).

Nu pot suferi ochii celui care nu pot sta locului, ci care privește cu poftă ispita, pe care ar înfuleca-o fără rușine în văzul tuturor. Biblia ne spune că ochii omului nu se pot sătura de păcat cum nu se satură Locuința Morților de sufletele celor care mor, fiind mereu loc pentru mai mulți (Prov. 27:20). La fel e și cu păcatul, din momentul în care-l pui înaintea ochilor, trupul cere fără măsură și se strică fără limită, mirosind a duhoare de iad. Dacă stricăciunea intri prin ceva anume în om, acea poartă sunt ochii. Ai grijă cu ce-ți hrănești ochii pentru că aceea vei fi.

Nu pot suferi atitudinea copiilor care-și jignesc părinții, și nici naivitatea prostească a părinților care le permit, Înțeleptul Solomon spune că persoanei care își necinstește părinții i se stinge lumina ziua în mijlocul întunericului (Prov. 20:20), iar Pavel spune că cine-și cinstește părinții va avea multe zile pe pământ și fericite le deasupra (Efeseni 6:1-3).

Nu pot suferi încrezutul care consumă hrana, aerul, apa date de Dumnezeu, se bucură de un corp proiectat de Dumnezeu, are în el amprenta lui Dumnezeu, dar care ia în batjocură Numele Creatorului. Tu ce ai face dacă ai crea o insectă care ți-ar mușca mâna mai apoi? Oare nu ai strivi-o fără milă? Totuși Dumnezeu nu o face încă, El așteaptă cu răbdare să îți revii din nebunie.

Nu pot suferi religiosul care se laudă că îl cunoaște pe Dumnezeu, dar care stă la masa dracilor unde bea pahar după pahar, cântă versurile și melodiile dedicate Satanei și păcatului și poftește trupul aproapelui, indiferent de gen, vârstă sau stare civilă.

Nu pot suferi pentru că nici Dumnezeul meu nu suferă toate aceste lucruri. El a strigat prin Profetul Isaia (parafrazez): “Nu pot suferi sărbătorile voastre în care împletiți păcatul cu neprihănire!” Vine acum Paștele, oare iar se va arunca românul cu o mână spre lumânarea cu lumină sfântă și cu alta spre paharul de țuică?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Mircea a fost crescut de la trei ani fără tată, iar mama lui, care este astrolog, a căutat să-i insufle credința în ghicit în stele și în alte lucruri. Cu toate astea nu și-a găsit pacea și a căutat-o în yoga, prin care s-a închinat la soare, la Mama Natură, la punctele cardinale, a cunoscut profunzimi ale lumii demonice ambalate în grija pentru corpul uman, dar era tot mai gol și mai secătuit de vlagă.

A căutat apoi pacea în ART of Living, niște cursuri făcute de cei numiți guru sau maeștrii ai parapshihologi. A plătit mii de euro pe cursuri ținute în medii dintre cele mai selecte, cum ar fi în castelele de poveste din Germania.

Nici banii nu i-au adus fericirea deși a învârtit milioane de euro, a organizat cinci ani festivalul Timoșoreana, a avut sute de angajați, zeci de alte afaceri și terenuri scumpe moștenire de la bunici.

Într-o bună zi ne-am întâlnit la un concert Profides într-un Mall. Am păstrat legătura și i-am dat și o Biblie pe care a început să o citească. Cunoscând adevăul nu a mai putut fi mințit de acești șarlatani ai Diavolului. A rupt legătura cu tot ce înseamnă ghicit, yoga, religii orientale, ART of Livin, parapsihologie și altele și L-a îmbrățișat cu toată forța pe Hristos. Azi este foarte fericit, iar viața lui are sens.

Între timp a înfiat o fetiță a cărei mamă are probleme psihice și are grijă și de fetiță și de mama ei. E un om care face bine oriunde găsește o șansă pentru că așa a învățat de la Hristos.

Și astăzi Hristos schimbă vieți. Doar El este calea, adevărul și viața, fără El suntem la îndemâna escrocilor religioși și ai lipsei de sens.

Doamne ajută!

Când avem o mașină berlină ne gândim că ar fi mai bună una “gip” și uite așa conducem cu nemulțumire, cu frustrare și cu amărăciune ceva pentru care alții plâng în rugăciune. Când nu aveam mașină tânjeam după orice mașină abandonată din București. Mă gândeam că pot repara orice junghi de mașină și aș merge cu ea fericit. Dar vremurile acestea se uită repede.

Când ai două fete sau doi băieți ești nemulțumit că ai fi vrut o față și un băiat, uitând că alții nu pot face copii și că ar da orice să aibă măcar unul. Și uite așa îți crești copiii cu un strop de amărăciune în loc să ai doar bucurie.

Când ai o soție blondă o pui să se facă brunetă, dacă e minionă ai fi vrut mai înaltă, dacă e prea veselă ai fi vrut mai seriosă, dacă e mai plinuță ai fi vrut mai slabă sau invers. Îi pui gene și alte cele ca s-o faci cum visezi tu, dar uiți că nemulțumirea e o boală și asta nu se tratează cu “medicamente”, ci se extirpă cu totul. Pentru că fiind nemulțumiți ne sar ochii peste gard în curtea vecinului.

Dacă soțul tău e mai tăcut, mai blând și mai slăbuț te gândești dacă nu cumva era mai bun unul ca vecinul sau colegul, mai vorbăreț, mai iute chiar și la mânie și mai musculos și uite așa ai impresia că ai lângă tine “o legumă” și îl tratezi ca atare.

Când ai apartament ai fi vrut la casă, ar fi fost mai bine să ai gazon, loc de grătar și “șezlong” să stai la soare și uite așa te culci seară de seară nemulțumit, când milioane nu au patul lor.

Am citit într-un studiu făcut de medicii de la NASA cum că stresul provenit din nemulțumire trasformă grăsimile din corp în grăsimi nocive care se depun apoi pe vasele de sânge și care desprinzându-se pot ajunge la inimă și să o blocheze. Oare câți mor din cauza nemulțumirii în lumea asta largă? Am văzut bogați nemulțumiți și săraci mulțumiți, așadar fericirea stă în atitudine nu în posesiuni.

Alungă nemulțumirea pentru că aceasta îți blochează calea spre fericire. Când Biblia ne spune că lui Dumnezeu îi place să i se aducă ca jertfă mulțumirea, nu realizăm că de fapt Dumnezeu ne spune că nu-L încântă sacrificiile făcute cu o inimă nefericită și nemulțumitoare. Ce părinte ar fi fericit să-și vadă copilul chinuindu-se și fiind nefericit doar ca să îi ofere lui ceva. Un părinte trăiește până la ultima clipă pentru copiii săi, asta pentru că noi avem chipul lui Hristos în noi care S-a dat pe Sine pentru fiecare.

Așadar, fă totul cu mulțumire și fii mulțumit în toate!

Cu prețuire,

Toni Berbece