Aseară am fost să o vizităm pe bunica din partea soției, care se pregătește să încheie socotelile cu acest pământ. A ajuns la vârsta de aproape 90 de ani. Dumnezeu a ținut-o așa de sănătoasă încât, așa cum ne spune mereu, niciun doctor nu a pus mâna pe ea.
Ea a rămas văduvă înainte de vreme, vreo 30 de ani a gustat singurătatea, povestindu-ne că în mare parte din acest timp nu a avut televizor, se ruga, citea din Scriptură, iar de multe ori în visele ei era în Cer cu Hristos și chiar vorbea cu El, ne-a spus să nu ne îndoim deloc, că El chiar există, că L-a văzut de multe ori în vis și a simțit o bucurie nespusă.
Însă în ultimii ei 10 ani a băgat televizorul în cameră, lăsându-l pornit pe diferite emisiuni. Aseară s-a uitat la el și a spus: “El, el mi-a furat multe momente pe care aș fi putut să le petrec cu Domnul meu?” Ne-a spus că în tot acest timp Hristos nu s-a mai apropiat de ea așa cum o făcea, nu l-a mai visat ca în anii în care nu se intoxica cu emisiunile pe care le-a urmărit ani de zile. A realizat acest lucru nu de mult, motiv pentru care televizorul nu-i mai ține de urât, ci tot Domnul ei iubit la care se pregătește să plece.
Dragilor, în singurătatea voastră, în timpul vostru liber, la cine alergați? La ce alegeți să priviți, cui vă închinați? Eu nu m-am mai uitat la vreo emisiune aproape din copilărie, nici atunci nu eram fan, însă zilele trecute când m-am uitat vreo 5 minute m-am scârbit. Emisiunile de azi în mare parte au ajuns de o perverisitate și cu adevărat o propagandă a tot ce-i mai rău în om. Nu-L dați pe Hristos și părtășia cu El prin rugăciune și Scriptură pe nimicurile lumii.
Într-o zi ne va chema dincolo pe fiecare, îl cunoști tu pe El încă de aici ca acolo sus să-L poți privi în ochi și să-i spui: “Te-am iubit și am așteptat toată viața această clipă”?
Doamne ajută!
