Skip to main content

Când Diavolul e în juriu sau numără voturile

Trăim într-o lume în care se pare că Satana stă la butoane, el e în juriu, el face campanie și tot el numără adesea voturile. Am fost martor la jocurile murdare înainte de Referendumul pentru Familie în care ni se spunea că Domnul Dragnea ne fură Constituția dacă votăm pentru familie și o duce pe toată la dumnealui în Teleorman (propagandă nerușinată făcută de USR, Rezist și Declic + soldățeii lui Scaraosche, marile vedete ale României).

Au fost probleme și la Secțiile de votare unde unii au fost împiedicați să voteze, probleme cu propangadiștii Satanei veniți să întoarcă oamenii din drum, a apărut în plin vot un articol prin Adevărul, scris de un tip tot propagandist al lui Michiduță , în care ni se zicea că un preot român de prin Anglia nu votează pentru familie, pentru că are becuri de montat. Cumva să-i luăm exemplu că asta vrea tot Universul. Demonii curviei și-au făcut treaba, și-au mobilizat supușii, iar Biserica a văzut că lupta e serioasă, a fost un duș rece și pentru noi.

Ieri o tânără cu o voce de înger și viață de sfânt a concurat într-un concurs în care se pare că voturile le-a numărat tot ăla rău. Cum să ajungă această fată crescută în credința creștină, care cântă muzică corală bisericească, care a crescut cântându-i lui Dumnezeu, să câștige o emisiune câștigată mai ieri de o femeie cu barbă? Cum? Păi nu s-a pus ăla rău cu toata armata lui să o împiedice? Faptul că Laura nu a câștigat Finala românească de la Eurovision îmi spune și mai clar că acest concurs și media în general aparțin dumnezeului veacului acestuia.

Dar vine o vreme curând când Satana și toți soldățeii lui, fie oameni sau demoni, vor sta înaintea unui “Juriu”. Iar acest “Juriu” va avea ultimul cuvânt. Va arunca gașca asta de înșelători și răspânditori de mizerie pentru veșnicie în iazul de foc. Vremea lor e aproape, fiți pe pace pentru că binele mereu învinge!

Războiul luminii continuă, iar un verset din cartea Daniel spune că în ziua judecății cei ce i-au învățat pe alții să trăiască în neprihănire vor străluci ca stele de pe Cer, pentru a avea strălucire dincolo, chiar trebuie ca aici să fii o stea în noaptea stricată a lumii.

Doamne ajută!

Ei s-au consumat pentru Dumnezeu, noi?

Martin Luther, deși suferea deja de oboseală cronică din cauza activității sale de trezire a credincioșilor, s-a îmbolnăvit și de altele destul de grav, însă asta nu l-a făcut să se oprească. În ultimile 6 luni din viață a predicat de 36 de ori pe lună, a scris 15 tractate, a lucrat la traducerea Vechiului Testament și a făcut multe călătorii. A murit consumând ultimul strop de energie din el pentru Dumnezeu.

Jean Calvin s-a consumat și el mult pentru Cer, deși nu mai putea merge nici 200 de metri până la Biserică, a cerut să fie dus pe un scaun ca să poată predica, apoi nu a mai putut ieși din casă și a mutat mare parte din Biserică în sufrageria sa. Când i s-a spus să se oprească din a mai face orice efort a zis: “Ce? Ați vrea ca Domnul să mă găsească lenevind atunci când va veni?”

George Whitefield, primul predicator englez care aduna mase de mii de oameni în campaniile sale din America, la vârsta de 55 de ani, deși suferea de astm agresiv care nu-i permitea să vorbească în aer liber, totuși nu a putut să se oprească și a acceptat un nou turneu în America, unde a ținut ultima sa predică pe un butoi mare pentru a fi văzut de mulțimile adunate. Când doctorii i-au spus să se oprească a zis: “Mai bine mă urez, decât să ruginesc!”

Oamenii aceștia au ars pentru Dumnezeu, au dat fiecare strop de viață din ei pentru a-i trimite și pe alții în Cer. Când descoperi frumusețea lui Dumnezeu nu te mai poți conserva în defavoarea altora, trebuie să le spui tuturor despre El și nu te mai poți opri până când nu consumi ultimul cuvânt tot spre slava Lui.

Vestește și tu frumusețea lui Dumnezeu și viața veșnică pe care El o poate oferi!

De ce pot iubi o singură femeie

O pot iubi doar pe ea pentru că are nevoie de tot ce eu vreau să ofer, are nevoie de protecția mea, pe care abia așteptam să i-o ofer, se bucură nebunește de un trandafir, pe care abia așteptam să am cui să-l ofer, se bucură enorm când o strâng în brațe, de parcă ar lua-o în brațe întreg Universul. Se bucură când o apreciez și când îi spun cât e de frumoasă, de parcă întreaga lume ar aplauda-o.

O pot iubi doar pe ea pentru că fără mine nu poate să adoarmă, fără mine nu-i place să mănânce, nu se poate bucura de nimic dacă mai întâi nu împarte cu mine.

O pot iubi doar pe ea pentru că Dumnezeu a pus în ea comoara bogăției iubirii. În ea a pus Dumnezeu chipul Său pe care-L pot descoperi doar atunci când o învălui în dragoste.

O pot iubi doar pe ea pentru că niciodată nu am simțit că e insuficientă, niciodată nu am simțit că e prea puțin, ci din contră că Dumnezeu mi-a oferit prin ea mai mult decât mi-am imaginat.

Dacă nu-ți ajunge o singură femeie, înseamnă că nu ai știut s-o iubești, înseamnă că nu te-ai dăruit în întregime, ci într-un mod egoist, înseamnă că ai limitat totul la o nevoie carnală, când comoara adevărată e în împletirea armonioasă a sufletului cu trupul.

Iubește-o doar pe ea, e mai mult decât suficient!