Author: toniberbece

În primul rând ar trebui să scoată toate versetele care condamnă explicit acest păcat și nu sunt deloc puține, nu sunt deloc ambigue și nici “culturale”, le găsim din Genesa până în Apocalipsa.

După această muncă asiduă de a ciopârți toată Biblia urmează ceva și mai greu, anularea altor sute de pasaje care vorbesc despre puterea eliberatoare a lui Hristos. Ar trebui să scoată toate versetele în care li se spune clar că Hristos poate elibera omul de orice păcat, de orice neputință și de orice patimă rea.

A spune că te-ai născut cu un păcat de care nu te poți lăsa este echivalentul unui pumn băgat în gura tuturor Apostolilor care au declarat pe rând același lucru sub alte forme: “Pot totul în Hristos care mă-ntărește!”

A spune cu Biblia în mână că te-ai născut cu o formă de a-ți mutila treptat sufletul și trupul și că nu ai cum să scapi este de fapt negarea lui Hristos în cel mai vădit mod posibil. El a venit să avem viață din belșug și nimic din ce face un credincios nu înseamnă automutilare, chiar nici una soft și în timp.

De ce scriu acest lucru? Pentru că nu vreau să mai văd pe nimeni declarându-se creștin ca mai apoi să spună că nu poate fi eliberat.

Suntem intoxicați cu doi termeni folositi greșit, răstălmaciți cum răstălmăcea Satana înaintea lui Hristoa Scripturile în ispitirea din pustiu, aceștia sunt “judecată” și “iubire”. Ni se spune adesea că Hristos nu a judecat și că El e doar iubire. Dar El a zis clar: “Căci eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea, Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece, Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca (Ioan 14:47-48).” Iar cuvintele Lui au vorbit împotriva curviei de orice natură. Cel păcătos nu rămâne nejudecat dacă nu se pocăiește, ci tocmai ce a spus Hristos îi va sta ca mărturie.Scoateți dragilor și aceste versete.

Biblia ciopârțită de cei ce nu vor să se schimbe este ca un film vechi pe rolă a cărui bandă a fost roasă de șoareci, te uiți la el și nu înțelegi nimic!

Doamne ajută!

O familie s-a despărțit și așa de mare a fost cearta și ura între ei încât au împărțit absolut totul, nu a lăsat nimeni nimc de la el, au căutat să împartă totul în mod egal, așa că atunci când au ajuns la Biblia primită ca dar de nuntă din partea Bisericii care i-a cununat au rupt-o și pe aceasta în două cu mare furie.

Rămași singuri și căzând fiecare în tristețea singurătății și a eșecului căsnicei lor au început să citească jumătatea aceea de Biblie care le parvenise fiecăruia.

Citind-o au descoperit care e voia lui Dumnezeu și ce părere are Dumnezeu atât despre familie cât și despre despărțirea unei familii. Nu după mult timp, cu mare sfială, el a căutat-o pe ea sub pretextul de a-i cere ca împrumut și cealaltă jumătate de Biblie. Când s-au întâlnit așa de mare a fost bucuria întrevederii încât au rămas nedespărțiți. Concluzia acestei întâmplări este că Biblia va lega întotdeauna o familie, iar iubirea va fi păstrată curată.

Încă de la primele întâlniri cu Gabriela am luat și o Biblie cu mine. Adesea ne opream pe o bancă pentru a citi câteva cuvinte din ea și pentru a poveste împreună pe marginea celor citite. Apoi ne rugam pentru visele și planurile noastre. Dupa 13 ani încă facem lucrul acesta și-l vom face până la capăt. Stăm uneori și câte 2-3 ore seara înainte de culcare pe genunchi la marginea patului pentru a citi, povesti și pentru a ne ruga. Dacă mă întreabă cineva care este secretul unei familii unite și puternice vă spun clar că acesta este.

Biblia și rugăciunea sunt puterea unei familii. Oricât de absurd ar suna pentru unii vreau să vă spun că am probat lucrul acesta, Biblia chiar salvează căsnicia când aceasta se află în cel mai mare impas. Vreau să vă mai spun că de acolo am învățat că eu trebuie să fiu gata să-mi dau viața pentru ea și că ea merită orice sacrificiu!

Cum bine spunea Wurmbrand, familia este singurul lucru cu care trebuie să te prezinți înaintea lui Dumnezeu în acea măreață zi!

Iubiți-vă mult că viața e scurtă, iar tinerețea zboară!

Hristos a încredințat misiunea de răspândire a veștii bune la un grup de doar 120 de persoane, la care, în ziua coborârii Duhul Sfânt, după o predică scurtă s-au adugat încă 3000, numărul lor crescând tot mai mult în fiecare zi.

După doar 3 secole de la învierea lui Hristos, aproape toată lumea aflase despre Hristos, iar ucenicii Lui erau peste tot (asta făra internet, fără tipar și fără trenuri și avioane). De când creștinii se înmulțise în lume, și mai ales în cel mai mare Imperiu, rata uciderilor, abandonul de copii, divorțurile, jocurile sângeroase, închinările la zei care presupuneau orgii, beția, lenea și tot ce-i rău scăzuse drastic. Astfel că Împăratul Roman, Constantin Cel Mare, declară credința creștină ca și credință a Imperiului.

Azi, după ultimul recensământ al tuturor credincioșilor din 2011, sunt undeva peste 2 miliarde și jumătate de credincioși, dar se pare că acest număr imens poate scapă creștinismul printre degete dacă nu se ridică în Numele lui Hristos pentru a reproclama curăția Scripturii ca normă.

Deci 120 au cucerit în 3 secole toată lumea, iar 2,5 miliarde aproape pierd în doar 2 decenii controlul asupra valorilor morale ale lumii. O nouă dez/ordine mondială, care nu are nicio treabă cu valorile creștine și cu valorile umane în general, a prins cel mai bun moment, au în față o Biserică care din câte se vede încă se spală pe ochi după un somn din care a fost tulburată de propagandele unora care se distrează hulind crucea lui Hristos.

Azi, România are nevoie de 7 milioane de oameni să iasă la vot pentru a spune un “Nu” acestei depravări mondiale. Trebuie să iasă doar din București 532,214 de persoane dintre cele cu drept de vot, adică 30%. Dacă unul lipsește acea persoană poate afecta balanța voturilor sau chiar a validității referendumului. Așadar, nu sta inert. Fii ca primii 120 de ucenici, cucerește și nu te lăsa cucerit de întunericul unor minți care vor să ți se spună părintele 1 sau 2, neutru și nu el sau ea.

Dar nu ne vom trezi doar pentru un vot ca să ne culcăm din nou, spitalele ne așteaptă, orfelinatele, școlile și toate instituțiile au nevoie de creștini, străzile au nevoie de vocea noastră. Nu uitați că până nu de mult toate sistemele importante ale unui stat erau în mâna Bisericii. Educația se făcea în Biserici și Mănăstiri, avem astăzi muzica clasică datorită Bisericii care a investit într-un Mozart și într-un Bach. Avem medicină, știință, arte, matematică datorită unor oameni pasionați de Dumnezeu, mulți dintre ei au fost preoți sau eroi ai credinței.

Descoperirile medicale și invențiile benefice societăți erau făcute în mare parte de credincioși autentici conduși de pasiunea de a ajuta oamenii cu sprijinul Bisericii. Azi ce avem? O Biserică care se izolează și care se autosustrage? Sau o Biserica care va câștiga din nou? Și dacă totuși Biserica va trebui să piardă teren pentru că vine Antihristul și lepădarea de credință nu va pierde din lene, ci luptând.

Doamne ajută!