Author: toniberbece

Când am citit fericirile rostite de Hristos mi-am dat seama că fericirile sunt în direcția opusă de cum le propune lumea. Hristos zice: Ferice de cei săraci în duhul, adică nu “șmecherii”, nu “mafioții”, nu “lăudăroșii” și “vedetele” lumii sunt cei aplaudați de Cer, ci cei mai smeriți și cei mai neinteresați de lume sunt cei mai fericiți. Cu cât alergi după faimă cu atât ajungi mai sărac și trist, dovadă sunt vedetele care se luptă cu paparazzi în fiecare zi și care nu pot ieși pe stradă liniștiți.

Ferice de cei ce plâng, deci nu râsul te face cu adevărat fericit, ci când plângi cu cei ce plâng, când te apleci spre sărman, spre văduvă, spre orfan, atunci simți cea mai mare bucurie, îmi aduc aminte că ultima poză cu liderul unei trupe celebre, care s-a sinucis, a fost o poză cu el râzând. Râsul ascunde de multe ori un suflet depresiv și trist, dar când plângi cu cei ce plâng simți adevărata împlinire. O lume egoistă este o lume depresivă.

Ferice de cei blânzi, ei moștenesc pământul, deci nu bătăușii, violenții, cuceritorii, hoții și corupți moștenesc pământul, ci cei blânzi, care nu ar da o palmă pentru o palmă de pământ. E dovedit că cei blânzi trăiesc mai mult și se bucura de moștenirea lor. De curând a murit un miliardar că a înghițit o albină, uneori sfârșitul vine în cel mai șocant mod posibil, cui i-au rămas miliardele pentru care s-a mâniat atât de des să le procure?

Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați. Adevărata sațietate vine din hrănirea cu neprihănire și nu cu mizeriile lumii. Drogurile, alcoolul, tutunul și toate viciile crează o neîmplinire și mai mare. Dar cei neprihăniți se satură din lucrurile simple și curate ale vieții.

Ferice de cei milostivi căci ei vor avea parte de milă și de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Nu cei ce sunt ortodocși, catolici, penticostali sau baptiști sau de alte religii vor vedea automat pe Dumnezeu doar că au o etichetă religioasă, ci cei cu inima curată. Religia cea mai sigură e cea care te învață și te ajută prin Hristos să ai inima curată. Religia care te face un hrăpăreț violent e falsă.

Ferice de cei împăciuitori și de cei batjocoriți pentru Dumnezeu, și unii și alții își au rasplata, cele mai sigure și bogate conturi sunt în ceruri, Cerurile au străzi de aur, știai? Casele sunt pline de pietre scumpe și totul va fi gratis, acolo nu se pun taxe de 40% pe tot ce mișcă, nici nu se îngroașă facturile la curent (Hristos e soarele nostru), acolo o veșnicie vom sta pe gratis în cele mai luxoase și minunate condiții, dar până atunci se plânge, se transpiră, se jertfește și chiar se moare pentru Hristos.

Vrei fericire? E în direcția opusă a lumii.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Bucureștiul a fost ieri sub un asalt al pacatului, mii de oameni au ieșit să își afișeze stricăciunea morală, să se laude cu păcatele lor exact cum zicea Apostolul Pavel in Romani 1:32 “Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Însă noi, copiii lui Dumnezeu, am ieșit să ne cerem iertare lui Dumnezeu și să strigăm și noi ca Hristos: “Tată, iartă-i caci nu știu ce fac!” Ei cred ca aduc pace și dragoste, dar de fapt știm din Scripturi ca păcatul aduce război și moarte, căci plata păcatului este moarte, însă Hristos ne poate salva de la moarte prin Jertfa Sa.

Dacă noi vom tăcea, “pietrele” vor vorbi, însă va fi prea târziu pentru toți când “pietrele” vor vorbi. Uneori “pietrele” sunt ultima strigare înainte de mânia lui Dumnezeu. O Biserică adormită este complice la decăderea societății, este practic aprobatoarea desfraului. În cetățile arse cu foc și pucioasă nu toți erau practicanți ai desfraului, dar toti asistau și-l aprobau. “Liniștea nepăsătoare” a fost un păcat în cetățile nimicite de Dumnezeu. Unii au ars pentru curviile și necurățiile lor, iar alții pentru “liniștea lor nepăsătoare” (Ezechel 16:49). Cred ca Biserica nici nu realizează în ce stare se află când e indiferentă și nu iese să mijlocească și să fie mărturie pentru cetate. Realizezi tu nevoia de mijlocire și sfințire? Realizezi tu cât este de important să existe acei mijlocitori, oameni neprihăniți, care au lipsit din Sodoma și Gomora?

Îi mulțumesc în schimb lui Dumnezeu pentru miile de crediciosi care au veniți în Piața Victoriei din toată țara și chiar din Diaspora, au fost reprezentanți din multe județe și din multe țări din Europa. Am plâns pentru păcatele națiunii și apoi Duhul Sfânt ne-a luminat fețele cu slava lui Hristos. Am trăit momente de cer, bucurie duhovnicească negrăită. Slavă lui Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

În ziua “marșului imoralității” am ieșit seara în Piața Victoriei să ne rugăm pentru iertarea păcatelor națiunii, înțelegând din Scripturi cât de important este să existe oameni neprihăniți care strigă pentru popor. La adunarea noastră au venit și două călugărițe, la început au fost reticente, nu știau ce să creadă despre ceea ce facem. Categoric că stilul abordat a fost foarte diferit de felul lor de inchinare, însă cu toate acestea au stat tot programul .

La sfârșit au venit la mine la scenă și m-au îmbrățișat puternic spunându-mi: “Frate Toni, am simțit prezența Duhului Sfânt în Piața Victoriei, să mai faci astfel de evenimente că vom veni mereu!” Am simțit atât de multă dragoste și căldură în îmbrățișarea și în cuvintele lor, am simțit că nu e nicio diferență între noi, nu ne mai despărțeau etichetele religioase (la care oricum eu am renunțat de mult), stilurile diferite de închinare, nu mai era absolut nimic între noi, care să ne facă să ne poticnim unii în alții, ci doar dragostea lui Hristos care ne face să luptăm pentru aceeași cauză, o România curată și iertată de Dumnezeu.

În timp ce unii “creștini” dădeau cu pietre pe internet, în timp ce unii “pocăiți” sau “sfinți” încingeau tastatura împreună cu “destrăbălații”, care ne jigneau necontenit, în Piața Victoriei se întâmpla o minune, Hristos își unea Biserica, etichetele căzuseră, o mulțime pestriță, dar unită prin Duhul Sfânt, i se închina Regelui Hristos cu lacrimi de bucurie în ochi. Zilele acestea am învățat că familia mea nu sunt cei care poartă același nume cu mine, ci sunt cei care simt și cred în aceleași valori, luptând ca un singur Trup, Trupul Mântuitorului. Zic și eu ca Hristos: “– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis: – Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Matei 12:49-50).

Vă iubesc în Hristos,
Toni Berbece