În București, la data de 23 august 2025, ora 17, va avea loc un eveniment creștin, sportiv, caritabil organizat de către Biserica Profides pe Stadionul Giulești.
La acest eveniment sunt invitați aproximativ 1000 de copii din mediile defavorizate din țară. Începand cu ora 17, echipele Old Boys (Fostele Glorii ale Fobalului Românesc), Voluntarii Profides și Polițiștii vor avea meciuri demonstrative pentru a sublinia importanța sportului în rândul formării copiilor ca viitori adulți.
In partea a doua a evenimentului, Pastorul Toni Berbece va transmite un mesaj biblic pentru public, iar în ultima parte a programului, Trupa Profides va concerta și va cânta alături de participanți. La acest eveniment, pe cei 1000 de copii invitați vor primi mici cadouri ( ghiozdane și Biblii), iar Poliția Română va împărți broșuri de informare copiilor, prin intermediul cărora aceștia sunt îndrumați cum să fereasca de pericolele din societate, de anturaje, vicii sau cum să nu cadă pradă răufăcătorilor.
“Dragii mei, Biserica Profides are responsabilitatea educării și formării viitoarelor generații pornind de la valorile și principiile creștine, iar parteneriatul cu Poliția Română contribuie la educarea și integrarea acestor tineri în societate. Noi, astăzi, împreună, sădim semințele viitorului! Fiți alături de noi, sâmbăta, ora 17 pe Stadionul Giulești, intrarea fiind liberă la acest eveniment!” – a declarat Toni Berbece, organizatorul evenimentului.
Ieri la slujba Bisericii Profides a venit acest bărbat, care are doar un picior. A stat aproape o oră într-un picior, rezemându-se de cadrul cu care se ajută când merge. A cântat, s-a rugat, a radiat de bucurie toată slujba și ne-a transmis tuturor celor care l-am privit o mare pace și o mare încredere in Dumnezeu. Mă gândeam la cei care au ambele picioare și cu toate acestea nu vin la Biserică ca “nu pot”, “n-au timp”, “nu au chef”, “le e greu”.
Mă gândeam ca la Judecata de apoi, cei care n-au avut timp de Dumnezeu vor fi judecați de câte un om din acesta, care deși a avut doar un picior nu s-a văitat ca a stat o oră în picioare la slujbă, vor fi judecați de câte o mămică cu vreo 5-6 copii care a venit cu toti copiii hrăniți, spălați, îmbrăcați, în timp ce unii n-au avut timp să își aducă nici trupurile lor în prezența lui Dumnezeu.
Trăim un creștinism prea ieftin, deși nu ne costă mai nimic (cel puțin pe cei comozi), totuși nici acel puțin nu suntem dispuși să-l oferim. Citeam zilele acestea mărturia unui preot care povestea: “Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât si a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen si a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lasat. larasi, am ridicat crucea si el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiterul a cedat. M-a lăsat în pace… Fiind in camera de tortură, îmi spuneam: “Rezistă! Nu-l face de râs pe Hristos!” si poate nu mă crezi, frate, dar dupã 60 de lovituri nu mai simteam nici o durere. Corpul singur lucra fărã voia mea, parcă se autoanestezia. In inchisoare încetezi sã existi, doar Hristos te tine în viată.“ Comparați mărturia aceasta cu ce trăim noi și totuși, ni se pare prea grea crucea de a merge la Biserică, de a citi Biblia când nu te urmărește nimeni, de a ne ruga când nu ne condamnă nimeni pentru asta și de a vesti Evanghelia, deși avem libertatea de a o face. Tu ce fel de creștinism trăiești?
După o săptămână de Tabără Profides, în care am dormit vreo 4 ore pe noapte, multe ore de slujbă, de rugăciune, de consiliere și de predicare, am mai slujit un weekend la București și Brașov apoi luni am plecat în misiune umanitară spre Broșteni, o misiune de 21 de ore, unde am vestit Evanghelia, am împărțit zeci de Biblii și multe ajutoare umanitare. Apoi marți din nou slujbă, iar miercuri am avut întâlnire cu Președintele Consiliului Județean pe Călărași și apoi urma să predic în Tabăra Mâini Deschise, la copiii pe care îi aducem pe 23 august pe Stadionul Giulești pentru a le da 1000 de ghiozdane, ape, sucuri, sandviciuri și câte o Biblie, împreună cu vestirea Evangheliei și rugăciuni pentru ei. Însă, când urma să le vorbesc miercuri acestor copii, mi s-a făcut rău de la oboseală, efectiv m-au acaparat amețeli, stări de vomă, transpirație abundenta și o stare de rău de nedescris. Le-am vorbit copiilor 10 minute apoi am fost dus acasă unde mi s-au administrat două perfuzii cu vitamine și antivomitive.
In ultimul timp, pe lângă oboseala fizică a lucrătorii, am avut de a face și cu o răutate inimaginabilă a “fraților”, când frații care nu fac nimic văd ca iei avânt în lucrare, scot betele sa le bage în roțile carului lui Hristos și sa mai dea și cu pietre la cap. Dupa fiecare eveniment mare au fost lovituri bine “programate”, pentru că unii “frati” au impresia că dacă reușești sa faci ceva pentru Hristos, le furi lor din “glorie”. Cand unii fac lucrarea din slavă deșartă, scopul lor este doar să denigreze, să arunce cu noroi, cu minciuni și să se asigure că atunci când cazi de oboseală să nu te mai ridici niciodată. M-a șocat “bucuria” unui frate cunoscut pe internet, care jubila că as fi “căzut”. Unde e dragostea, unde e mijlocirea, unde e rugăciunea pentru frați, unde e mijlocirea pentru cei care luptă pentru înaintarea Evangheliei?
Apostolul Pavel îndemna Biserica să se roage pentru porți deschise pentru propovăduirea Evangheliei oriunde, dar văd la noi la creștinii români o ură și invidie inimaginabilă prin care își închid unii altora ușile prin care ar trebui să vestească Evanghelia. Ne lăsăm tulburați de succesul Evangheliei de parcă concurăm unii cu alții. Doamne ferește să se ridice un frate de credință să adune câteva mii sau zeci de mii pe un Stadion că deja are 1000 de dușmani în Biserică, dușmani care așteaptă orice moment de slăbiciune, de oboseală sau orice mică “greșeală” pentru a-l executa. Bâtele pentru lovit si nu brațele pentru ridicat sunt pregătite, vorbele grele de lovit și nu sărutările sfinte pentru mângâiat sunt pregătite, când ne vom pocăi de ura și invidia dintre noi? Când vom înțelege că un suflet mântuit ajunge în același Rai, când vom înțelege că Biserica nu e SRL-ul nimănui, ci Trupul lui Hristos. Când vom înțelege că suntem din același Trup, aceeași Mireasă și avem același Stăpân?
Mă rog pentru o unitate între creștinii din România, căci vin vremuri când vom avea cu toții același dușman care ne va urî pe toți la fel într-un mod inimaginabil și doar uniți vom rezista și ne vom păstra credința (ne vedem și pe 4 octombrie la Marșul Apărătorilor Credinței). Citiți aceste cuvinte: “Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:19-22). Ești dintre cei care dau cu pietre sau dintre ucenicii care vindecă cu dragoste orice frate lovit, obosit sau atacat de Satana?
Ne vedem în Cer, unde vom primi ce am semănat, cu lacrimi, cu perfuzii, cu multă suferință și chiar cu sânge.
