Mereu am observat ca e o forță, o armată care deși e tăcută știe ce vrea și se arată doar când e nevoie, în rest construiește binele în liniște. Am observat acest lucru de exemplu la Marșul Apărătorilor Credinței. Din reacții părea ca nu sunt mulți. Raul se ridicase împotriva noastră, răul e guraliv și face multă gălăgie pentru a da impresia că e majoritar, Diavolul știe bine cât de puternică e unitatea creștinilor în rugăciune, nu tremură la o predică bună fără rugăciune, dar tremură la orice lucru făcut cu rugăciune. Când a venit vremea să ne adunăm am rămas uimit cum parcă ieșeau din pământ cu miile, nu m-a mirat nici afirmația unui credincios care a zis ca sigur cu noi sunt și îngeri. Armata tăcută a Duhului Sfânt și-a făcut apariția și a mișcat țara.
Azi dimineață mi-a scris o doamnă că nu a putut veni la Național Arena (anul acesta va fi pe 18 aprilie în Vinerea Mare de la ora 17:00) și nici la Marșuri, însă acum realizează că acestea au deschis larg poarta spre o trezire, spre o schimbare în bine a națiunii. Știe că ceea ce facem contează. E o forță care mișcă națiunea, se ridică un popor care știe ce vrea și care nu poate fi clintit. Care nu mai poate fi manipulat de știri și “opinii binevoitoare”. E o “pleavă a societății”, care de fapt e grâul. E o “prostime” a societății care de fapt este “înțelepciunea”. E interesant cum și în pandemie unii ne făceau prosti, iar apoi s-a dovedit că aveam dreptate. Nu am auzit niciodată scuze de la cei care ne-au făcut inculți, periculoși, prosti și atât de inadaptați social încât nu meritam să luăm decizii pentru noi și copiii noștri. Există documente, chiar științifice, care demonstrează că precauția noastră a fost chiar bună.
Însă azi, după toată această experiență, știm ce vrem. Vrem să susținem schimbarea de care unii se “tem” atât de tare, vrem să susținem o Românie în care credința să nu mai fie o “instituție” cu reminiscențe “comuniste”, ci credința să fie așa cum vedem în Scripturi. Vrem o țară nu neapărat ca afară, ci o țară binecuvântată, cum doar noi românii o putem crea pentru că o iubim. O țară nu ruptă de lume, ci o binecuvântare pentru lume, nu cu alianțe și poduri rupte, ci pe aceste poduri să ducem binecuvântări către popoare. Pământul nostru este impregnat cu sânge sfânt, sângele celor care s-au jertfit pentru noi, după cum zice Scriptura: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Românii au acest spirit de sacrificiu, sacrificiu pentru o schimbare, care vine din Hristos (Cel mai mare sacrificiu al dragostei). A venit vremea să mijlocim mai mult pentru RENAȘTEREA ROMÂNIEI, care a fost profețită și care se va împlini curând. A venit vremea să credem, să perseverăm în această încredere că Dumnezeu chiar va face ceva, iar când El începe nu se oprește la jumătate, nici nu se răzgândește în drum. Schimbarea a început și va continua până la capăt. Urmează o vreme de har pentru Romania noastră iubită, o trezire spirituală, socială, economică care se ca simți internațional. România va străluci spre slava lui Hristos! Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece