Azi se sărbătorește botezul lui Hristos într-o țară în care acest botez este, fie în mare parte înțeles și practicat greșit, fie batjocorit. În primul rând Hristos a fost botezat la vârsta de 30 de ani (ca adulți au fost botezați toți apostolii și ucenicii din Biblie), când El a ales de bună voie să îl facă pentru a împlini “tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Așadar, Hristos nu a fost dus de părinți la câteva zile pentru un botez de care n-ar fi fost conștient, ci botezul pocăinței era și este o alegere a celui conștient. Deci cine alege botezul trebuie să trăiască pocăința. A fi botezat și a continua în destrăbălări și vicii este o batjocorire a actului botezului.
În al doilea rând dacă Hristos ar fi fost de acord cu “părerea unora” că un copil nebotezat care moare ajunge în Iad atunci de ce nu a schimbat rânduiala botezului? N-a schimbat-o pentru că aceasta este bună așa cum este și pentru ca trebuie respectată, copiii e suficient să-i binecuvântăm în Numele Tatălui (Numeri 6:22; Luca 18:16-17). Decizia de a fi botezați copiii a fost cu precădere o impunere a unui Împărat pe nume Constantin, care, deși a oferit libertate creștinismului totuși a căutat să-l “impună” într-un mod greșit. A oferi liberate creștinilor și a impune un botez nebiblic sunt două lucruri diferite. Mai ales că Împăratul Constantin la un moment dat susținea arianismul (o doctrină conform căreia Hristos nu era chiar Dumnezeu, ci creat cândva), asta până când Arie ereticul a murit subit.
În al treilea rând nicio traducere a Biblie nu susține un altfel de botez decât cel făcut în mod conștient în care candidatul declară cu gura lui dorința de a se pocăi și de a-L urma pe Hristos, trăind învățăturile acestuia (deci botezul presupune să știi tot ce a trăit și învățat Hristos). Azi confuzia ca există două botezuri este mare, de fapt când Biblia zice ca există un singur botez, nici nu încăpea în mintea Apostolilor ideea unui botez al copiilor, pentru că și ordinea în care Apostolii o spun presupune mai întâi cunoașterea Domnului, credința în El și apoi botezul.
“Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi” (Efeseni 4:5-6).
Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece