Skip to main content

În viață se sare de mână cu cineva…

Am sărit în viata aceasta de mână cu părinții mei. Am crezut că sunt doar doi oameni simpli, dar în ei era Dumnezeu. În răbdarea mamei, în puterea ei de a pierde nopțile pentru mine, în calmitatea sau chiar în disciplinarea pe care mi-o aplica era ceva dumnezeiesc. De unde avea toate aceste daruri pentru a-mi putea fi mamă? De la Bunul Dumnezeu. În forța tatălui de a munci, în puterea lui de a nu i se părea că suntem mulți șase copii pentru a-i purta pe toți pe umeri era Dumnezeu. Am sărit cu ei de mână în viață. Mulțumești tu acestor două perechi de mâini, care sunt sfinte si despre care Dumnezeu a zis că binecuvântându-le vei trai mult chiar și aici pe pământ?

Apoi a venit o vreme când mâinile lor m-au condus spre ușa casei, care era de fapt ușa unei noi vieți, o viață în care urma să cunosc singurătatea în care urma să găsesc mâna lui Hristos, care să mă călăuzească prin viață. Când mama si tata nu-mi erau aproape aveam mâna lui Hristos, care îmi arăta calea prin Scriptură, prin rugăciune, prin oameni binecuvântați, prin gesturi de iubire si prin momente pe care alții le numesc “noroc”, dar eu știu că sunt din mâna Lui, care e cu mine și cu tine. I-ai mulțumit tu lui Hristos pentru mâna Lui invizibilă, dar totuși atât de tangibilă prin ceea ce face pentru tine?

Apoi a venit mâna soției, din nou am simțit că e mâna lui Dumnezeu în mâna ei. Iubirea ei necondiționată, felul în care a acoperit greșelile cu răbdare, felul în care a sacrificat pentru mine, felul în care m-a îngrijit uneori ca pe un rănit din tranșee când mă apuca vreo banală răceală, mi-a dat de înțeles că Hristos e și în mâinile ei și că omul nu poate iubi așa fără El. Îi mulțumesc din inimă lui Dumnezeu că si-a așezat dragostea și în soția mea. Îi ești tu recunoscător că toarnă iubire în casa ta în fiecare zi? Iată în câte mâini din jurul tău e Dumnezeu. Nu ești singur, ci trebuie doar să vrei să-L vezi!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cine le spune copiilor avortați “La mulți ani!”

Ieri a fost ziua copilului, dar am fi ipocriți dacă nu am aminti milioanele de copii pe care i-am ucis prin avort. Lor le urează îngerii “La mulți ani” acolo sus lângă Tatăl lor Ceresc, dar sângele lor strigă din pământul României. Pe “torturile” lor s-ar pune câte o lumânare cu cifra 0 aici jos pe pământ, dar un infinit acolo sus unde sunt doriți. Strigătul lor îl putem înfunda aici jos, dar nu și acolo sus. De aceea mă rog la Dumnezeu să ne ierte, să ridice blestemul si acest păcat de moarte.

Iartă Dumnezeule fiecare mamă care și-a ucis pruncul, iartă fiecare tată care și-a împins soția spre acest păcat, iartă fiecare doctor care s-a lăcomit la bani pentru a ciopârți trupușorul unui copilaș fragil ca viața însăși. Iartă-ne Doamne și trimite un duh de pocăință, pentru a ne iubi copilașii și pentru a nu-i mai condamna la moarte. Distruge duhul de curvie de peste națiunea noastră prin care apar sarcini iresponsabile.

Dacă am ține o secundă de reculegere pentru fiecare copil român avortat, cât ar trebui să păstrăm tăcerea?

Le urez si eu “La mulți ani!” copiilor nenăscuți, dar acest “La mulți ani!” este pentru acolo sus unde lacrimi și răutate nu mai sunt.

Cu prețuire pentru adevărații părinți,
Toni Berbece

Nu-ți uita copiii

Nu-ți uita copiii când te rogi, nu sunt prea mici ca să cunoască și ei puterea rugăciunii. De mici pot striga spre Dumnezeu ca Samuel sau ca Ieremia, doi profeți care au cunoscut profunzimea rugăciunii foarte devreme. Nu-i lăsați pentru că cel mai eficient strigăt de ajutor de care au nevoie toată viata se învață din pruncie.

Nu-ți uita copiii când mergi la Biserică, să nu-ți fie milă sa-i trezești pe motiv că s-au trezit devreme toată săptămâna. Mai târziu nu le va fi lor milă când îți vor chinui sufletul cu vicii dacă ție îți e milă acum să-i duci să audă Cuvantul și să laude pe Domnul. Nu-i lăsați pentru că puritatea se învață din pruncie.

Nu-ți uita copiii când speli rufele, când speli vasele, când aspiri, când gătești, învață-i din toate. Nu-i lăsa când nu-si fac patul, când nu-si duc farfuria la chiuvetă sau când nu strâng masa, nu-i lăsa când nu-ți țin ușa, când nu dau bună ziua, când urlă zbiară si jignesc. Nu-i lăsa pentru că manierele se învață din pruncie.

Nu-ți uita copiii, ci pupă-i chiar dacă sunt cât ușa, ia-i în brațe chiar dacă sunt groși cât un stejar, spune-le că-s deștepți si frumoși chiar dacă te mai supără. Cu toate că au crescut rămân mereu copiii aceia flămânzi după iubire.

Biblia spune: “Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea (Proverbe 22:6); Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău (Pslamul 119:9).”

La mulți ani, dragi copilași!