Category: Fără categorie

Știu că sunteți supărat că “materia” aceasta iresponsabilă nu a trecut cu brio și în țara noastră cu “frici medievale”. Dar aș vrea să vă spun că soluția pentru gravidele acelea minore, pentru sutele de avorturi pe zi (multe dintre ele făcute tot de minore), soluția pentru violuri și abuzuri nu sunt orele de educație sexuală explicită, ci din contră, soluția este avertizarea copiilor noștri cu privire la materialele cu caracter sexual la care-i lăsăm să asiste încă din pruncie. Nu e nevoie ca de la 7 ani să le prezentăm masturbarea ca fiind ok, de la 10 să le explicăm actul sexual și la 14 cum se fac avorturile sau ceva despre divertisment sexual (unde unii de fapt vor să se ajungă).

Cred că cei care ar trebui “educați” suntem noi părinții, educați cum să ne supraveghem copiii, cum să le tăiem accesul la materiale pornografice pe internet, cum, despre ce și la ce vârstă ar trebui să le vorbim despre relații intime. Ca noi nu-i educă nimeni, noi trebuie să-i educăm în spiritul abstinenței creștinești, care ne vorbește despre o dragoste care nu se stârnește înainte de vreme. Biblia zice să nu “gâdilăm firea” și văd că nu se pricepe că tocmai asta se face prin mass-media. Acum vreți să le stârniți poftele și prin școală? Am văzut noi ce materiale didactice ne prezintă Occidentul. În plus ce profesori ne propuneți pentru a ține aceste ore de educație sexuală? Ce recomandare morală au acești oameni? După ce criterii îi alegeți? Ce-i întrebați la interviu? Să nu ne trezim că vreun profesor de educație sexuală e chiar pedofil (cum am auzit că s-a întâmplat pe la alții “emancipați”). Sau să ne trezim că vin la ore înaintea unor copii de 10 ani cu banana și prezervativul (cum au procedat unii prin România) sau cu cine știe ce alte poze și filmulețe prin care să le distrugeți orice pudism, orice inocență.

Alții care ar trebui trecuți prin ore de educație sexuală și prin lecții prin care să li se explice cât de nocive sunt pornografia și materialele cu caracter sexual explicit asupra copiilor sunt domnii și doamnele de la CNA, care ar trebui să supravegheze mai ales canalele de muzică și de desene, unde infectarea cu spurcăciuni sexuale este incredibil de mare. Și nu în ultimul rând, alții care ar trebui să treacă prin lecții de educație sexuală sunt artiștii români, care scot piese și videoclipuri de mă mir cum de într-o țară 98% creștină nu se revoltă nimeni împotriva lor și mai mult le fac milioane de vizualizări, băgându-le bani în conturi. Părinții, profesorii, cei care supraveghează media, artiștii, pastorii/preoții și nu în ultimul rând politicienii, cu toții trebuie să protejăm mințile fragede ale copiilor noștri și să nu-i expunem curentului mizerabil de pervertire a minților lor.

Domnule Barna, când acest popor nu va mai avea “frici medievale” va fi scăpat cu totul în necurăție, va fi vai și amar de copiii lui. Și vă rog, nu ne spuneți că acolo unde se face educație sexuală s-au rezolvat problemele morale, când de fapt este invers, chiar s-au agravat. Educația asta sexuală a buimăcit sute de mii de copii, care nu mai știu ce s-au născut și ce sunt. Mă rog pentru discernământul spiritual al dumneavoastră și al politicienilor în general. Când Diavolul va sparge blocada aceasta politică corupând-o total, va fi vai și amar de legile date.

Cu prețuire pentru cei care luptă pentru o Românie curată,

Toni Berbece

Unii cred că fericirea costă milioane de euro și încep să clădească afaceri, dar ajung obosiți, depresivi, plini de griji și de fapt în vârful munților de bani ar dori o casă mică, liniștită, retrasă, undeva departe de toate grijile, cu o familie fericită lângă ei, pe care de cele mai mult ori o sacrifica pentru bani. Fericirea nu e în bani, ci în Cel care o poate da și când buzunarele sunt goale și când acestea sunt pline. Fericirea nu ține de posesiuni, ci de o relație, de relția cu cel care poate să te facă să te simți minunat chiar când “leii” rag în jurul tău.

Unii cred că fericirea stă în plăceri, de aceea aleargă la alcool, tutun, droguri, sex și alte surse de plăcere scăpată de sub control. Dar în mijlocul plăcerilor fără număr constată că sunt goi, chiar de li s-ar turna plăceri carnale pe gât cu pâlnia, și chiar de le-ar fi conectați toți senzorii plăcerii la o priză din care să curgă doar plăceri, tot goi ar fi. De ce? Pentru că sufletul e făcut să se sature doar de Dumnezeu, iar unde nu e Dumnezeu e un mare gol. Trupului îi sunt îngăduite plăceri luate cu măsură în cadru permis, dar sufletul are o singură desfătare – Dumnezeu și neprihănirea Lui.

Unii cred că fericirea este în faimă, de aceea construiesc un nume. Dar când milioane de oameni ajung să li se închine, constată că ei înșiși au nevoie să se închine cuiva. Pentru că fericirea este să te închini singurului care merită lauda oamenilor, adică lui Dumnezeu. Omul care se închină la om, aceasta este cea mai mare deșertăciune. Fericirea nu e în faimă, ci în a direcționa toată gloria către El. Când primești ca Irod lauda oamenilor, te mănâncă vierimii mândriei și ajungi să fii chinuit deși primești laude. La ce-ți folosesc laudele oamenilor când ca Michael Jackson adormi doar cu cocteilul de somnifere, pentru că nu te lasă cugetul de păcate și mândrie să mai adormi liniștit?

Citiți aceste versete scrise de David, Regele care a avut munți de bogății, plăceri carnale fără număr, multe femeie și o faimă mare printre popare. Dar cu toate acestea ajunge să zică: “Numai tu Doamne îmi dai liniște deplină în locuința mea (Ps. 4:7-8)!”

Fericirea este gratis, pentru ea a platit deja Hristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Adesea considerăm că a te supăra e ceva minor, că nu e nici vorbă de păcat, că a fi o fire mai supărăcioasă e Ok. Dar oare ce izvorăște din supărare?

Cain l-a omorât pe Abel de la o supărare. Cain a fost supărat că Dumnezeu a primit jertfa curată a lui Abel, iar lui i-a zis să mai încerce. De la o simplă supărare mintea i s-a întunecat, a ajuns la furie, iar de acolo a fost doar un pas să pună mâna pe ceva să-i dea fratelui său în cap.

Am văzut familii distruse de la supărare, divorțul este adesea un efect al supărărilor, care s-au transformat în neiertare și ură. Am văzut Biserici dezbinate de duhul de supărare. Frați în credință care au ajuns să se certe, să bârfească, să denigreze de la niște supărări. Oare nu-i supărarea un păcat dacă Biblia ne zice că ea duce numai la rău și că niciodată la bine (Ps. 37:8)? Atunci de ce ești o fire supărăcioasă?

Alungă supărarea și nu te lăsa iar și iar biruit de ea. Biblia ne zice despre doi slujitori ai lui Ahașveroș, Bigtan și Tereș, care “s-au lăsat biruiți de supărare” și care au vrut să-l asasineze pe împărat. De câte ori ai fost biruit de supărare și ai făcut rău aproapelui tău? Conștientizează că supărarea e un mare păcat și că poți să-ți distrugi chiar propria viață prin el. Dacă ai un duh supărăcios, roagă-te și cere-i Domnului o inimă plină de dragoste, de pace și de răbdare care să acopere greșeala aproapelui, să nu se lipească amărăciunea de tine pentru a nu face niciun rău.

Cu prețuire,

Toni Berbece