Skip to main content

Cui le-a spus Hristos: “Plecați de la mine blestemaților!”

Hitler, pe lângă evrei, a băgat în lagărele de concentrare și cerșetorii și “homeleșii” de pe străzile Germaniei, pentru că voia o rasă pură, fără săraci, fără oameni neajutorați. Cu câteva secole înainte, Jean Calvin a citit Matei 25 și a înțeles că oamenii vor fi aspru judecați pentru fiecare pâine pe care ar fi putit să o dea și nu au dat-o, pentru fiecare haină pe care nu au dat-o unui om al străzi, pentru fiecare adăpost pe care ar fi putut să-l facă și nu l-au făcut. Așadar, cu puterea pe care o avea în Geneva, a făcut să nu mai existe săraci, cerșetori și oameni fără adăpost.

Când John Knox a vizitat Geneva a fost așa de impresionat de felul în care Biserica se ocupa de săraci și unii de alții în general încât a zis: “Aici este cea mai desăvârșită școală a lui Hristos care a existat vreodată pe pământ, începând din zilele apostolilor!”

Dragilor, Hristos ne dă o pildă în care bogatul a ajuns în iad nu pentru că era curvar, nu pentru că era hoț sau pentru că era destrăbălat în fel și chip, ci, am spune noi, “pentru simplul fapt” că l-a ignorat pe săracul Lazăr de la poarta lui. El era îmbrăcat în cele mai scumpe haine și mânca pe săturate, iar Lazăr era aproape gol și nu avea nici firimiturile de la masa bogatului, pe care și le dorea.

Discrepanța aceasta dintre luxul nostru și lipsa firimiturile altora ne va judeca într-o zi, dacă nu ne aplecăm spre săraci. Dacă nu împărțim și cu alții belșugul nostru vom avea aceeași soartă. Nu bogăția e păcat, ci ce faci cu ea poate fi spre condamnare sau spre răsplătire. Bogatul nu ar fi fost judecat dacă ar fi dat un rând de haine din cinci, o chiflă din cinci, o pulpă din cinci, dacă ar fi făcut ca săracul de care el era responsabil să nu ducă lipsă (fiecare e responsabil de cel puțin un om neajutorat).

Și sunt convins că și tu ești unul dintre bogații lumii dacă ai ce mânca și ți-a mai și rămas, ești chiar bogat dacă ai două rânduri de haine, ești bogat dacă nu ai doar banii de pâine, ci în plus.

Așadar, să recitim Matei 25 și aș vrea să rămână limpede în cugetele noastre faptul că vom fi judecați de bolnavii pe care nu i-am vizitat și am fi putut, de săracii pe care nu i-am hrănit și am avut ocazia, de oamenii străzii pe care nu i-am îmbrăcat deși i-am întâlnit zilnic pe aceiași, de orfanii și văduvele pe care le știm și care se chinuie să supraviețuiască, timp în care noi trăim fără griji, fără grija lor.

Doamne dă-ne dărnicie!

Când Diavolul e în juriu sau numără voturile

Trăim într-o lume în care se pare că Satana stă la butoane, el e în juriu, el face campanie și tot el numără adesea voturile. Am fost martor la jocurile murdare înainte de Referendumul pentru Familie în care ni se spunea că Domnul Dragnea ne fură Constituția dacă votăm pentru familie și o duce pe toată la dumnealui în Teleorman (propagandă nerușinată făcută de USR, Rezist și Declic + soldățeii lui Scaraosche, marile vedete ale României).

Au fost probleme și la Secțiile de votare unde unii au fost împiedicați să voteze, probleme cu propangadiștii Satanei veniți să întoarcă oamenii din drum, a apărut în plin vot un articol prin Adevărul, scris de un tip tot propagandist al lui Michiduță , în care ni se zicea că un preot român de prin Anglia nu votează pentru familie, pentru că are becuri de montat. Cumva să-i luăm exemplu că asta vrea tot Universul. Demonii curviei și-au făcut treaba, și-au mobilizat supușii, iar Biserica a văzut că lupta e serioasă, a fost un duș rece și pentru noi.

Ieri o tânără cu o voce de înger și viață de sfânt a concurat într-un concurs în care se pare că voturile le-a numărat tot ăla rău. Cum să ajungă această fată crescută în credința creștină, care cântă muzică corală bisericească, care a crescut cântându-i lui Dumnezeu, să câștige o emisiune câștigată mai ieri de o femeie cu barbă? Cum? Păi nu s-a pus ăla rău cu toata armata lui să o împiedice? Faptul că Laura nu a câștigat Finala românească de la Eurovision îmi spune și mai clar că acest concurs și media în general aparțin dumnezeului veacului acestuia.

Dar vine o vreme curând când Satana și toți soldățeii lui, fie oameni sau demoni, vor sta înaintea unui “Juriu”. Iar acest “Juriu” va avea ultimul cuvânt. Va arunca gașca asta de înșelători și răspânditori de mizerie pentru veșnicie în iazul de foc. Vremea lor e aproape, fiți pe pace pentru că binele mereu învinge!

Războiul luminii continuă, iar un verset din cartea Daniel spune că în ziua judecății cei ce i-au învățat pe alții să trăiască în neprihănire vor străluci ca stele de pe Cer, pentru a avea strălucire dincolo, chiar trebuie ca aici să fii o stea în noaptea stricată a lumii.

Doamne ajută!

Ei s-au consumat pentru Dumnezeu, noi?

Martin Luther, deși suferea deja de oboseală cronică din cauza activității sale de trezire a credincioșilor, s-a îmbolnăvit și de altele destul de grav, însă asta nu l-a făcut să se oprească. În ultimile 6 luni din viață a predicat de 36 de ori pe lună, a scris 15 tractate, a lucrat la traducerea Vechiului Testament și a făcut multe călătorii. A murit consumând ultimul strop de energie din el pentru Dumnezeu.

Jean Calvin s-a consumat și el mult pentru Cer, deși nu mai putea merge nici 200 de metri până la Biserică, a cerut să fie dus pe un scaun ca să poată predica, apoi nu a mai putut ieși din casă și a mutat mare parte din Biserică în sufrageria sa. Când i s-a spus să se oprească din a mai face orice efort a zis: “Ce? Ați vrea ca Domnul să mă găsească lenevind atunci când va veni?”

George Whitefield, primul predicator englez care aduna mase de mii de oameni în campaniile sale din America, la vârsta de 55 de ani, deși suferea de astm agresiv care nu-i permitea să vorbească în aer liber, totuși nu a putut să se oprească și a acceptat un nou turneu în America, unde a ținut ultima sa predică pe un butoi mare pentru a fi văzut de mulțimile adunate. Când doctorii i-au spus să se oprească a zis: “Mai bine mă urez, decât să ruginesc!”

Oamenii aceștia au ars pentru Dumnezeu, au dat fiecare strop de viață din ei pentru a-i trimite și pe alții în Cer. Când descoperi frumusețea lui Dumnezeu nu te mai poți conserva în defavoarea altora, trebuie să le spui tuturor despre El și nu te mai poți opri până când nu consumi ultimul cuvânt tot spre slava Lui.

Vestește și tu frumusețea lui Dumnezeu și viața veșnică pe care El o poate oferi!