Category: Fără categorie

Îmi aduc aminte că odată, pe când mă întorceam de la Facultatea de Teologie și meditam la cele sfinte, am întrerupt o tânără care înjura o doamnă pentru că o călcase pe picior. I-am spus cu mult respect să nu o mai jignească pentru că ar fi putut fi mama ei. Această tânără și-a sunat soțul care a venit după mine și mi-a expediat vreo doi pumni. M-au durut nu pumnii cât amărăciunea binelui răsplătit cu rău.

Te doare când faci bine și ieși șifonat, te doare când te ridici împotriva răului și te trezești cu tot iadul peste tine, te doare când ca Ieremia și Mica strigi împotriva păcatului și ești băgat la carceră și hrănit cu “pâinea întristării”. Te doare când pierzi cel mai bun prieten, când pierzi relația cu mama și tata, sora și fratele pentru că L-ai ales pe Hristos, iar ei te văd un încuiat, un sectant, da, ucenicii lui Hristos au fost mereu o minoritate, niște sectanți, dar ei au devenit sfinții din calendare după ce au gustat lacrimi și și-au șters adesea rănile de sânge.

Te doare când nu te pleci înaintea statuii unui om și ajungi legat cu propriile izmene în fața unui cuptor încins, te doare când nu accepți să nu te mai închini și să-l ascunzi pe Dumnezeu măcar 30 de zile, cum trebuia să o facă Daniel, dar tu continui să te rogi și să cânți și ajungi în groapa cu lei.

Te doare când ca cele 11 semninții te ridic împotriva fraților beniamiți pentru a nimici păcatul imoralițății sexuale, pentru a pedepsi niște violatori criminali cu mult mai stricați ca celebrii de la Vaslui și când colo îți iei bătaie de la ei și pierzi vreo 50.000 de oameni. Adică te bat cei puțini și răi de-ți curg lacrimile ca la crocodil, însă eșecul te face cu adevărat un luptător. Te ridici și lupți cum se luptă, fără rezerve și chiar cu prețul vieții.

Fără lacrimi amare, fără strâns din dinți, fără post, fără rugăciune nu există biruință. Pentru că Pavel, căruia i-a curs cu adevărat sânge în propovăduirea Evangheliei, ne zice: “Voi nu ați luptat încă până la sânge în lupta cu păcatul!”

Dacă nu au curs măcar lacrimi și transpirație în lupta cu păcatul să nu te vaiți că ai pierdut. Luptătorii sunt făcuți din sânge, lacrimi și multă muncă. Cei ce fug de suferință și luptă nu sunt vrednici de Hristos.

Scriptura spune că cei ce trăiesc cu evlavie în Hristos vor fi prigoniți. Așadar, pregătește-te, nu te așteaptă provocări ușoare, ci trădare, dispreț, minciuni, poate chiar pumni, însă bucură-te că ai harul să suferi pentru Hristos!

“Creștinii” tip zombi sunt cei care declară că au murit în Hristos față de lume, că au fost răstigniți, dar totuși le mai mișcă firea și își lasă trupurile să le mai iasă din “morminte” pentru a face faptele firii.

Aceștia sunt cei mai urâți oameni, deoarece te aștepți de la ei să fie noi în Hristos, să fie curați, dar când colo ce să vezi, își mai scot trupurile așa zise moarte la plimbare. Ei permit firii să se mai hrănească și astfel sunt prinși între viață și moarte, ca niște zombii creați pentru filmele de groază, făcând astfel ca Numele lui Hristos să fie vorbit de rău.

Vă dau câteva exemple de “zombi” din aceștia spirituali. Pavel zicea “Pot totul în Hristos!”, iar unii azi zic că nu pot chiar tot, unele vicii și slăbiciuni sunt prea mult chiar și pentru Hristos, secolul 21 e “diferit”. Fals!

Pavel zicea că orice gând trebuie făcut rob ascultării de Hristos, dar unii azi zic că nu mai pot controla gândurile, panica, frica, îngrijorarea provocate de zilele pe care le trăim azi sunt peste puterile oricui. Poftele sexuale, visele erotice, gânduri spurcate cică ar fi de necontrolat. Fals!

Pavel ne spune că trupul păcatului în Hristos este dezbrăcat de puterea lui, dar azi prea mulți zic că nu mai pot fi dezbrăcați de trupul păcatului, cică sunt unele cu care te naști cum ar fi homosexualitate și că nu ai cum să scapi de astea (așa și criminalii în serie pot spune că nu pot scăpa de gândurile și vocile care-i pun să facă rău și pedofilii la fel). Fals!

Pavel ne zice că și-a sfârșit alergarea cu bine, că e gata să-și ia răsplata, cununa îl așteaptă deși ispitele, încercările, trădările, dezamăgirile au fost enorm de multe în viața lui, iar azi unii pică de la credință deși nu au făcut mare lucru. La primul vânt cad. Unii nu mai cred că Hristos îi poate păstra curați până la sfârșit, tremură la orice ispită și asta se vede în purtarea lor. Tremură pentru că nu-și antreneză mușchii credinței în rugăciune și Scripturi, iar faptele bune sunt ganterele ridicate zilnic spre o sănătate spirituală deplină.

Hristos chiar poate să te facă totalmente nou, dar tu vrei?

“Șocant, extremistul creștin pe nume Pavel, zis și Saul din Tars, a jignit un vrăjitor făcându-l “fiul dracului” și mai mult de atât, după disputa cu Pavel, a rămas orb.”

“Homofobul și Fanaticul religios pe nume Pavel, aflându-se acasă la dregătorul Sergius Paulus și deranjat fiind de intervențiile “filosofului” din casa acestuia l-a jignit grosolan, iar martorii spun că tot din cauza lui Pavel acesta a orbit, ceea ce este greu de crezut”.

“Pavel, supranumit și Apostolul Neamurilor, a făcut de râs creștinismul după ce l-a jignit pe un interlocutor și l-ar fi orbit chiar, după ce acesta nu-i dădea voie să-și prezinte dogma în fața politicianului Paulus.”

Cum a fost de fapt:

Pavel a fost chemat de dregătorul Sergius Paulus ca să audă despre Hristos. Însă era o problemă, omul acesta avea pe lângă el un vrăjitor care strâmba orice adevăr rostit de Pavel. Pavel, sătul fiind ca omul acesta să-i tot întrerupă mesajele, să-i sucească mințile dregătorului și să-i stea în calea mântuirii sale, plin de Duh Sfânt s-a uitat la el și după ce l-a făcut “fiul dracului”, i-a dat și o orbire temporară așa ca “bonus” (dându-i șansa astfel să se pocăiască și să-și reabiliteze viața).

Văzând această putere a lui Pavel, dregătorul a crezut în Hristos. Unde este puterea și atitudinea aceasta astăzi? Oare nu mai avem nevoie de ea? Oare nu mai lucrează Duhul astfel? Oare nu avem cum să închidem gurile celor care strâmbă căile Domnului? Nu aș vrea să orbesc fizic pe nimeni, dar să iau multora orbirea spirituală și să-i eliberez de puterea întunericului vreau.

Avem și noi azi vrăjitorii noștri care lucrează cu puterea Satanei și strică cuvântul drept rostit de noi. Ei nu au nasul cârn, nici pălării ascuțite, mături și baghete, ci vorbesc cu superioritatea unor atei umaniști care pufăie (unii sunt camuflați în jurnaliști, alții politicieni, alții vedete mondene) și ne zic că nu există Dumnezeu, nici Hristos, nici Duh Sfânt, că Biblia este o carte de povești, iar Biserica este doar o organizație care stoarce bani și care spală creiere.

Ei zic că homosexualitatea și alte patimi nu se mai vindecă pentru că Hristos nu poate, dar Pavel le-a zis clar corintenilor și implicit nouă că printre ei erau mulți curvari, sodomiți, hoți, bețivi, defăimăotori, etc… dar au fost spălați, sfințiți și socotiți neprihăniți (1 Cor. 6:9-11). Deci se poate, însă trebuie ca noi să fluturăm aceste victorii, aceste eliberări ca pe niște steaguri, astfel vom închide gurile celor neștiutori și proști, cum tot Pavel ne îndeamnă.

Doamne lasă peste noi Duhul care a fost și peste Pavel!