Skip to main content

De la Cel care a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine!”, la cel care îi calcă cu camionul

Lumina ochilor noștri sunt copiii. Nimic nu e mai important decât aceștia. Nimic nu ne doare mai tare decât răul care li se întâmplă lor. Dumnezeu când ne-a proiectat a pus în noi o dragoste pentru copiii care întrece orice altă dragoste. Nopțile nedormite nu sunt un chin, ci o mare onoare; banii cheltuiți pentru copiii nu sunt o risipă, ci cea mai bună investiție și lista poate continua.

Cristos deși nu s-a căsătorit și nu a avut copii, pentru că rolul Lui a fost și este acela de a salva omenirea de păcat, totuși și-a arătat inima de Creator pentru noi oamenii și pentru copiii noștri. Niște copii au fost aduși de mamele lor pentru a fi binecuvântați de Cristos, care era în mijlocul unei predici. Ucenicii au îndepărtat acele femei cu copii, însă Cristos s-a oprit și a rostit cea mai celebră frază cu privire la educarea și creșterea copiiilor: Lăsați copiii să vină la Mine!” Cu alte cuvinte: ”Nu există o educare sănătoasă fără Cristos!”. Read More

De ce în duminica dinante de examane unii tineri nu vin la Biserica

Scriu acest articol pentru că tocmai ce se dă bacul și multe alte examene de sesiune. Duminică mă așteptam ca tinerii din Biserica noastră, care dau bacul sau care au sesiune, să vină la Biserică dar mulți au ales să rămână acasă. Și sunt convins că așa s-a întâmplat în multe alte Biserici. Nu cred că cele patru ore de duminică dimineața sau seara, pe care le-ar aloca mersului la Biserică, slujbei în sine și întoarcerii acasă le-ar afecta în vrun fel nota examenului. Plus că nici un examen nu se dă de pe o zi pe alta, ci ai câteva zile de pregătire între ele și luni înainte de începerea lor.

Am fost și eu liceean și am dat bacul, am fost student și am trecut prin multe sesiuni și am o experiență superbă cu privire la mersul la Biserică înainte de examene. Am fost în cumpănă toată după masa din duminica precedentă bacului dacă să rămân să învăț sau dacă să merg la Biserică. Am decis să merg și mi-a prins tare bine. M-am rugat și i-am cerut Domnului să îmi limpezească mintea și am făcut și eu rugăciunea supremă a celor care dau examene: Doamne fă să-mi pice ce știu! Read More

O poveste de viață care te poate ajuta

Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine… (2 Timotei 3:1-2)

Am cunoscut o familie a cărei experiență de viață mă face să ridic ochii spre cer și să spun: ”Doamne nu am nici un motiv să mă vait!” Astăzi oamenii se iubesc tot mai mult pe ei și de aici o sumedenie de păcate, avorturi, crime, curvii, satisfacerea unor pofte sexuale care fac rău societății distrugând orice echilibru, răpirea de copiii normali și sănătoși din familii normale și bune pentru a fi dați unor ”cupluri” incapabile să-și facă proprii copii și tot așa.

Mai jos aș vrea să vă prezint scurta biografie a vieții familiei Mihail pe care Andy mi-a trimis-o la rugămințile mele:

”În 2001 am avut transplantul de plămâni la Viena, deși nimeni nu îmi dădea nicio șansă.
În 2004 am cunoscut-o pe Simona și în 2005 ne-am casatorit.
A inceput lucrarea Biserica Generației la care ai fost parte.
In 2007 am avut accidentul, la care la fel, nu mi se dădeau șanse.
In 2008 am făcut operația la picior, proteză de sold.
In 2010 Cristina ne-a părăsit (sora Simonei a plecat la Domnul la 18 ani).
In 2013 s-a născut Albert, cu 900 de grame, doctorii ne-au spus că nu va supraviețui, sau va fi orb, surd etc.
După multă luptă, Albert e ok acum, dar mai avem de luptat pentru el încă mult, a avut si are oxigen acasa etc. Urmează câteva operații delicate pentru el, probabil spre sfârșitul anului sau la anul.
Acum, in 2016 Simona a rămas însarcinată din nou, ne-am dorit mult copilul, dar pe 15 iunie a sângerat masiv si era să o pierdem. Au extras copilul, pe Damian, avea numai 520 de grame.
Damian a supravietuit 2 zile, cât să poata fi binecuvantat și să apuc să îl declar, ca sa îl putem lua de la spital. L-am înmormantat miercuri la cimitirul Otopeni… Read More