Skip to main content

❗️Opriți-vă…

Unui rob i s-au promis pământuri de pe o moșie atât cât putea cuprinde cu piciorul până la apusul soarelui, a alergat cat a putut de tare în toate direcțiile, dar pe înserate a mai văzut o pădure, apoi un lac, apoi o altă pădure și un alt lac, a alergat să le cuprindă pe toate, dar când a ajuns înaintea moșierului pentru a-și primi titlurile de proprietar, a căzut la pământ, iar inima i-a crăpat de efort. Moșierul a zâmbit știind că așa urma să se întâmple. Moșierul acesta e Satana, care ne promite aici Raiul fără nicio responsabilitate și fără puritate, știind că într-o zi omul va “crăpa” cu mâinile goale și fără speranța veșniciei. Pe de altă parte Dumnezeu ne promite binecuvântări și aici, dar toate acestea împletite cu măsura iubirii și neprihănirii.

Îmi aduc aminte că aveam un vecin bogat, care avea ultimul model de jeep, autorulota și un apartament nou renovat, a murit la scurt timp după ce și-a luat toate acestea. Soția lui nu avea permis, iar după mulți ani mașinile s-au devalorizat și au ruginit. A fost prima lecție despre averi pe care am primit-o în tinerețe. Mă gândeam că aceasta este viața, alergăm, strângem, ne punem nădejdea în lucruri pieritoare, dar uităm că adevărata bogăție este ceea ce am adunat acolo sus. Nu vom lua cu noi niciun fir de păr, dar vom găsi dincolo transformate în binecuvântări de neimaginat tot ce am făcut din dragoste și tot ce am dăruit din dragoste.

Biblia zice clar: “Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată” (Eclesiastul 11:9). Nu alerga ca un nebun, ai grijă ca tot ce ai să fie cu folos și în toate sa-L cinstești pe Dumnezeul tău. Nu e păcat să muncești, să alergi, să ai, dar e păcat să trăiești doar pentru pântec și plăceri, căci altfel va veni o zi în care ți se va zice: “Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi (Luca 12:20)?” Când Dumnezeul tău e pântecul, locul tău de veci e haznaua sau, cum îi mai zice Hristos, Ghena, dar când Dumnezeu tău e Tatăl Ceresc, locul tău de veci este Raiul cu toate bucuriile lui.

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:
Eu stăpânesc peste neamuri,
Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10

Cu prețuire,
Toni Berbece

❗️Nu înlocui niciodată [Credinta intre conserva și proaspat]

Nu înlocui niciodată rugăciunea sinceră cu rugăciuni citite, nu înlocui niciodată strigătul tău disperat, cuvintele tale încâlcite, dar din inimă, cu rugăciuni pompoase, cu vorbele altora și cu gândurile altora. Adesea îi punem pe alții să se roage și credem că rugăciunile altora sunt mai puternice (mai ales ale pastorilor/preotilor), dar cele mai fierbinți rugăciuni din Biblie sunt ale celor zdrobiți cum ar fi Ana cea stearpă, Ilie cel hărțuit de Izabela, Iona cel rebel captiv în burta unui pește, Hristos cel dinaintea Crucii. Roagă-te sincer, doar tu și Dumnezeu, vorbește pe limba ta, strigă din starea de păcat, vorbește cum vorbești cu prietenii, căci Dumnezeu nu este un stăpân grăbit și rece, ci un Tată descris de Fiul Său ca fiind unul care primește, ascultă, sărută și reabilitează orice fiu sau fiică risipitoare. Nu înlocui rugăciunile tale cu rugăciuni citite sau ascultate. Psalmii sunt frumoși, dar au altă valoare când sunt scriși de inima ta și ies pe gură ca rugăciuni sfinte.

Nu înlocui cititul Scripturii cu predicile altora, chiar dacă asculți predici, cuvântări și mesaje din Scriptură, totuși nu renunța niciodată la a citit și cugeta singur la Cuvântul Domnului, căci Biblia ne spune ca cine cugeta la Cuvantul lui Dumnezeu găsește fericirea (Proverbe 16:20). Niciodată o taină descoperită ție din Scripturi nu se poate compara cu perlă care iese din gura celui mai iscusit predicator. Cuvântul trebuie să fie frământat de mintea ta ca să producă viață și fericire. Nu înlocui cititul și studiul scripturii cu predici ascultate.

Nu înlocui cântatul spre slava lui Hristos cu ascultatul de muzică închinată Domnului. Una e să asculți alta e să lauzi tu pe Mântuitorul. Deschide gura și lauda-L, căci gura care Îl laudă aduce biruința. Uneori ne punem muzică și doar ascultăm, nu-i rău. Dar e altceva când gura ta începe să cânte (așa cu vocea pe care o ai), pe vremuri nu există internet, oamenii își cântau singuri cântecele și erau mai puternici, mai legați de Cer, mai aproape. Scoteau cărțile sau caiete cu cântări pentru ca nu aveau Google și cântau din ce notau singuri. Îmi aduc aminte că stăteam cu caietul lângă casetofon și îmi notam versurile ca apoi să le cânt singur. V-ați gândit cât pierdem din relația cu Hristos pentru că servim zilnic conserve, adică rugăciunile altora, predicile altora, cântările altora și nu mai știm să ne rugăm singuri, să studiem singuri și să lăudăm pe Hristos singuri? Treci de la o relație mecanică la o relație personală. Dacă Biblia ta nu-i tocită, nici relația ta cu Hristos nu-i bătătorită pe cărările vieții.

Avem mii de cântece pe YouTube, dar nu mai cântăm noi singuri cu Hristos, avem mii de predici, dar nu mai frământăm noi Cuvântul vieții stand cu pixul, o foaie și o Biblie, avem slujitori cu har, dar nu mai avem noi îndrăzneală de a ne ruga singuri și de a deveni oamenii credinței. Treci la o relație personală!

Cu prețuire,
Toni Berbece

România lui Ilie…

Pentru că tot a fost Sfântul Ilie aș vrea să știți cine a fost Sfântul Ilie, mai ales că zilele acestea a fost o “bătălie” între un Ilie fermier și unul de la guvern. Sfântul Ilie a avut legătură tot cu ploaia și apa, dar el a poruncit să nu mai plouă vreo 3 ani din cauza păcatului poporului. Vedeți că la noi bătălia tot pe apă a început să fie? Ce legătură poate fi între păcatele unei națiuni și apa de ploaie sau din râuri? Păi Biblia ne spune de peste 2000 de ani că sunt toate legăturile a posibile, da, apa chiar vine de la Dumnezeu, iar robinetul chiar este la El.

Nu putem sluji o “Izabelă” a Europei, nu putem sluji păcatul, nu putem hrăni “preoții” spurcăciunii lui Baal (zeul imoral al canaanitilor), nu putem să ne închinăm o vară întreabă viciilor și demonilor, strigând “Lucifer nu moare!”, nu putem să ne lăsăm copiii pradă desfrâului fără a le pune măcar o dată Scriptura în mâini, iar apoi să avem liniște și pace. Nu vedeți că sună armele în lumea întreagă, iar ai noștri își doresc tot mai mult implicarea într-un război care e la granițe? Păcatul are legătură directă cu seceta, cu distrugerea culturilor, cu războiul, cu ciuma, cu bolile trupești sau mintale, cu sărăcia și cu tot felul de calamități. Păcatul are de a face cu hărțuirea demonică, cu rata sinuciderilor, cu forme demonice de depresie, anxietăți și frici.

Sfântul Ilie striga „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal [Satana], mergeţi după Baal (1 Împărați 18:21)!”. Apoi a făcut această rugăciune pe care o fac și eu pentru poporul Român: “Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu şi să le întorci astfel inima spre bine (1 Împărați 18:37)!”

Românie, dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu nu vom avea pace!

Cu prețuire,
Toni Berbece