Îmi spunea cineva că mare parte din viață a crezut că acest cuvânt “pocăință” nu e în Biblie și că e ceva rău. Că trebuie să urască tot ce ține de pocăință. Până când a întâlnit un băiat, care i-a spus să cerceteze Biblia. Citind-o a observat că e plină de cuvântul acesta. S-a rușinat înțelegând că atât Ioan Botezătorul cât și Hristos și-au început predicarea cu aceste cuvinte: “Pocăți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape….”. Pocăința nu-i datoria unei “secte”, ci este datoria fiecărui creștin, iar pocăința înseamnă a te lepăda de toate păcatele pentru că Hristos a venit să nimicească lucrările celui rău – păcatul.
Alți creștini cred că în Biblie scrie să nu citești Biblia că e păcat. Am încercat sa convin pe cineva să citească Biblia și mi-a zis că e păcat că așa scrie “la Carte”. Frați creștini, la Carte scrie așa: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39).” Și tot Scriptura ne spune: “Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea
şi cine se încrede în Domnul este fericit” (Prov. 16:20). Așadar, nu ești creștin dacă nu ai citit Cartea Vieții, cum nu poți fi medic dacă nu ai citit sute de manuale de medicină sau pilot fără a citit sute de cărți de instructaj de zbor.
Unii cred în “locul cu verdeață”, este locul care-i primește pe toți, nu contează că omul a fost bețivul sau curvarul satului, la mormântul lui se va ține o cuvântare în care, spre liniștea celor veniți la slujbă, spre liniștea celor un pic amețiți de “licoarea vieții” cea de prune sau din struguri fermentați, se va spune că defunctul a fost trimis în locul cu verdeață. Dar realitatea este că fără mărturisirea păcatelor, fără străduința unei vieți sfinte, fără pocăință, fără lepădarea răului venit din interior sau din exterior, fără încrederea în Jertfa lui Hristos nu ajunge nicidecum în Rai, ci fix în locul pregătit Diavolului și îngerilor lui, adică în Iad.
Citiți și împliniți Scriptura pentru un creștinism adevărat.
Cu prețuire,
Toni Berbece