Mă uitam la postările si comentariile despre profesorul universitar care a venit îmbrăcat în fustiță si cu buricul gol (s-a invocat “toleranța” și “incluziunea”, dar conduita vestimentară unde e). Ceea ce m-a surprins a fost faptul că oameni aparent firești, adică ne duhovnicești, sunt scandalizați de această apariție. Mă întreb, oare cum de mii de ani strămoșii noștri n-au fost așa de confuzi, adică definiția bărbatului și a femeii sunt de neclintit de la întemeierea lumii. Oare cum de tata nu a ieșit cu rochia mamei până la piațâ, iar mama n-a ieșit in salopeta de zidar a tatălui? Cum de lucrurile astea nu se încurcau atunci, dar se încurcă acum?
Mă întreb de pe ce manuale învățau părinții noștri de tataie nu-i lua “sutienul” lui mamaie, iar mamaie nu-i lua “lenjeria” lui tataie? De fapt știu, învățau după manualul normalului pe care Dumnezeu l-a scris în fiecare om. Bunicul n-avea facultate si nici nu era lector universitar, de fapt nu era lumea plină de “învățați” si “emancipați” cum s-a umplut azi, însă avea cea mai mare scoală care poate exista pe pământ, avea scoala bunului simt, a fricii de Dumnezeu si a responsabilității de ce va creste si va lăsa ca moștenire copiilor si nepoților.
Dragilor, vremurile sunt tot mai grele pentru minoritatea numită adesea “creștină”, pentru minoritatea tot mai restrânsă a “normalilor”, minoritatea “ciudaților”, care își cresc copiii așa cum i-a lăsat Dumnezeu și nu îi “schilodesc” fizic sau mental. De aceea pe 5 octombrie la Marșul Apărătorilor Credinței vom fi din nou cu zecile de mii pentru Hristos, pentru o Românie curată, pentru o generație normală, pentru a nu fi judecați la Judecată de Apoi că am fost complici la degradarea în ultimul hal a acestei lumii. Ești responsabil de ceea ce faci în aceste vremuri din urmă!
Cu prețuire pentru normalitate,
Toni Berbece