Dumnezeu îi cere lui Avraam să iasă din casa tatălui său, dintre rudele și din țara lui și să se ducă să se plimbe prin Canaan, fără a se așeza într-un loc anume, ci pur și simplu să se plimbe cu multele lui turme și slujitori din loc în loc. De ce asta? De ce să ieși din locul unde aveai confort, unde nu te deranja nimeni și să pleci într-o țară străină mai ales când aceasta este țara lui Canaan, țara celor fără rușine, țara celui care a râs de tatăl său Noe când l-a văzut dezbrăcat și care a transmis nerușinarea lui din generație în generație până când aceasta a ajuns sport național. Sodoma și Gomora nu sunt alceva decât ilustrarea perpetuării lipsei de rușine.
Avraam se pare că este trimis de Dumnezeu într-o junglă spirituală, într-o țară a oamenilor răi tocmai pentru a fi ultimul avertisment, un ultim model trimis de Dumnezeu pentru ei înainte ca ei să fie curățați de pe fața pămânului. Ce responsabilitate extraordinar de mare este aceea de a te pune Dumnezeu în medii extrem de nocive, iar tu trebuie să fii un exemplu și nu o nouă victimă, un nou corupt. Avraam a trecut cu brio această misiune. Oare trecem noi cu bine prin jungla aceasta în care ne aflăm?
Avem nevoie de un ghid de supraviețuire așa cum un om care naufragiază pe o insulă pustie sau care se rătăcește într-o pădure deasă, are nevoie de unul. Acest ghid spiritual are patru pași. Iată care sunt:
1. Primul lucru pe care trebuie să-l faci când ajungi într-un loc este să aprinzi focul rugăciunii.
Primul lucru pe care-l făcea avram când ajungea într-un loc nou era acela de a face un altar și de a chema acolo Numele Domnului. A făcut un altar la Sihem – la stejarul lui More, a zidit un altar la Betel, a zidit un altar la Mamre. Peste tot unde ajungea transforma acel loc într-o poartă spre Cer. Prioritatea lui Avraam era să vorbească mereu cu Dumnezeu. Fiind străin într-o țară rea întâmpina multe probleme, iar Dumnezeu spulbera mereu aceste frământări din inima lui. Să vorbești cu Dumnezeu și să auzi vocea lui nu este un lux, ci o necesitate. Îi aud pe mulți spunând: Dar nu sunt prooroc ca să-L aud pe Dumnezeu!
De când doar proorocii aud vocea lui Dumnezeu? De când Dumnezeu vorbește doar unor oameni privilegiați? El poate vorbi oricui, fie prin vise, fie prin gânduri, fie prin îndemnuri ale inimii, fie prin Scriptură. Cineva spunea că dacă vrei să-ți vorbească, El îți poate vorbi și printr-un titlu de ziar. Cum mărturisea un prieten că deși scăpase de droguri de ceva vreme, s-a lăsat iar ispitit și a vrut să se ducă să-și ia o nouă doză. În timp ce se ducea spre locul de unde o procura i-a spus lui Dumnezeu: Dacă mă iubești vorbește-mi! Atunci s-a oprit un tramvai în fața lui iar pe acesta scria: Privește Cerul! Aceste cuvinte i-au căzut în inimă ca un foc încins care a topit orice poftă după droguri și chiar a înțeles că Cristos îl iubește.
2. Nu te certa cu partenerul tău de drum niciodată, prețuiește mai mult omul decât lucrurile.
Avraam călătorea cu Lot. Amândoi erau foarte bogați și aveau foarte multe animale și robi. Robii lor se certau adesea că nu mai aveau loc împreună. Atunci Avraam nu și-a căutat propriul interes deși Lot îi era nepot și ar fi putut să îi impună voia lui. Dar Avraam știa un lucru, ”cananiții și fereziții locuiau atunci în țară” și erau cu ochii pe ei. Nu-și permitea să se certe cu neoptul său pentru că atunci nu ar mai fi fost lumină pentru cei care-i priveau.
Dumnezeu nu ne pune într-un loc pentru a fi ca lumea, ci pentru a fi ucenicii Săi. Dacă ne certăm ca lumea, dacă vorbim ca lumea, dacă râdem la aceleași păcate deochiate ca lumea atunci ne-am pierdut scopul pentru care Dumnezeu ne-a trimis în Canaan.
Avraam l-a lăsat pe Lot să aleagă primul iar acesta a ales câmpiile mănoase, exact cum a ales fata babei comoara cea mai frumoasă dar plină de balauri. Și-a întins corturile până la Sodoma, însă, deși Sodoma era foarte bogată pământește, era din cale afară de rea și păcătoasă (Genesa 13:10-13). Prosperitatea financiară nu este mereu semn al prosperității spirituale. Cineva poate fi extrem de bogat în cele pământești dar gol și sărac în cele duhovnicești.
3. Vei muri în ziua în care vei înceta să mai simți cu cel de lângă tine
În viața spirituală hrana este iubirea, când nu o mai consumi nu mai trăiești. Proteinele vieții spirituale stau în iubire și nu în carnea apropelui pe care unii o consumă ca niște canibali spirituali. În viața spirituală mori când nu mai simți cu cei în necaz. Ești mort când fratele tău are o problemă în care s-a băgat singur, iar tu îi cauți nod în papură în loc să-l ajuți. Avraam ar fi putut să spună: ”Ce, l-am pus eu ca să se ducă în Sodoma?” Și noi spunem adesea: ”Ce, l-am pus eu să se ducă în lume?” Și apoi punem mâinile în săn și nu mai facem nimic. Însă Avraam nu a făcut așa. El i-a luat pe cei mai viteji 318 slujitori și s-a dus de l-a salvat pe Lot și pe lângă el pe toți prinșii de război. Să nu uităm că Avraam i-a salvat pe toți cei despre care Biblia ne spune că erau din cale afară de răi, și erau din mult blamata Sodomă.
4. Ai grijă să nu ”mănânci„ nimic din ce este otrăvitor
În jungla asta spirituală în care ne-a lăsat Dumnezeu, în lanul ăsta de grâu unde este atât de multă neghină, se află și multe lucruri care sclipesc dar care sunt otrăvitoare. Natura are un mod interesant de a indica ce este otrăvitor, a colorat tot ce are venin în culori vii. O pasăre știe că o broască galbenă sau o omidă roșie sunt otrăvitare și nu se apropie. La fel este și în viața spirituală, tot ce este otrăvitor este colorat frumos și ne sunt puse la îndemână. În natură tot ce este otrăvitor și se mișcă nu se mai camuflează pentru că nu mai are rost, și-au câștigat renumele de periculoase și umblă în voie.
Avraam știa că bogățiile Sodomei care i s-au oferit, chipurile ca premiu pentru efortul lui de a recupera pe cei luați prinși de război, sunt de fapt otrava ce ar fi introdus-o în viața lui. A ridicat mâna și i-a spus împăratului Sodomei: ”Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul Cel PreÎnalt, Ziditorul cerului și al pământului și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: Am îmbogățit pe Avraam. Nimic pentru mine (Genesa 14:22-23).”
O de am avea și noi putere azi să ridicăm mâna împotriva a tot ce ne oferă lumea și să spunem: Nu vom fi bogați în ce ne oferă lumea, vom fi bogați în ce ne oferă Dumnezeu. Nu vrem să găsească diavolul nimic în noi din ce este al lui. Nici un fir de ață, nici o curea, nici o vorbă și nici un gând.
Dacă vom privi la Avraam vom vedea că avem un Dumnezeu care știe să îmbogățească din toate punctele de vedere. Să nu uităm că Avraam era cel bogat și cel liber și nu împăratul sodomei care încerca să-i ofere ceva. Noi suntem ca Avraam, ne este bine cum suntem. Ajută-ne Doamne să fim ca acest om.
Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece.