Ura ne face să ne simțim înghesuiți, cum bine spunea creștinul și deținutul sârb al invaziei nemțești, Spas Spasovici (nume care înseamnă Isus, al lui Isus): “Deși pe pământ erau doar doi oameni, Cain s-a simțit înghesuit și l-a omorât pe fratele său. Pentru a se elibera de societate, pentru ca doar personalitatea lui să aibă loc pe pământ”
Ura îi face pe doi soți să se simtă înghesuiți în același pat de aceea nu se mută doar în paturi diferite, ci în camere diferite, apoi în case diferite, cu oameni diferiți. E un sacrilegiu să dormi separat de soț/soție. Dacă există un moment al ruperii căsniciei acel moment este când începi să dormi separat de partener.
Ura îi face pe părinți să se simtă înghesuiți doar gândindu-se că le poate intra un copilaș în familie. De aceea am “inventat” avortul, pentru că nu mai e loc de comoditatea și egoismul nostru care ne ies prin piele. Ne irită gândul de a împărți banii, casa, zilele până și cu proprii copii.
Ura ne face să ne simțim înghesuiți, puși la colț de cei ce au nevoie să se descarce la noi, să comunice privindu-ne în ochi, de aceea ne refugiem în niște cutiuțe numite “telefoane” (nu mai sunt de mult doar telefoane – sunt izolarea speciei umane de alți semeni de care suntem responsabili). Acolo în cutiuțele noastre ne simțim în largul nostru, avem timp doar pentru noi.
Ura ne face să ne simțim înghesuiți, dar dragostea ne face să ne simțim în largul nostru printre semenii noștri, când ne cer favoruri, când ne vorbesc, când ne cheamă aproape de ei – acestea sunt bucuriile dragostei care se dăruiește și caută “înghesuiala”.
Doamne ajută!